Et in Athos Ego / Şi eu am fost la Athos

„Et in Athos Ego” este titlul expoziţiei de la Cuhnia Mogoşoaiei la al cărei vernisaj sunteţi invitaţi, duminică, 2 august 2015, la ora 16.00.

AFIS ATHOS

Curatorul Ionuţ Totu aduce pe simezele Centrului Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia lucrările pictorilor participanţi la cele două „expediţii” spre Muntele Sfânt, iniţiate de el în 2006 şi 2011. Pelerinajul i-a reunit întâi pe Alexandru Antonescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu, însoţiţi de prietenul lor, eseistul teolog Costion Nicolescu, apoi şi pe discipolii Nicolae Badiu, Cristian Diţoiu, George Mircea, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, însoţiţi de maeştri şi de scriitorul Dan C. Mihăilescu.

Impresiile pictorilor, schiţate pe Munte doar în carnete, au devenit pânze şi desene puternic evocatoare, în vreme ce amintirile scriitorilor au trecut în cărţi de mare frumuseţe a căror atmosferă se regăseşte în emoţia vibrantă a expunerii.

„Farmecul vieţii stă, în mare măsură, în întâlnirile pe care le izbuteşti, în calitatea însoţirilor pe care ele ţi-o aduc. Cerul fiinţei îţi este înstelat de aceste însoţiri care te validează în faţa ta şi în faţa lui Dumnezeu”, nota în cartea ce dă titlul expoziţiei Costion Nicolescu, cronicarul primei expediţii.

În luna în care comemorăm pe sfinţii martiri şi mari ctitori Brâncoveni, o întâlnire cu dulceaţa Athosului este ofrandă sfinţilor şi un mare dar pentru iubitorii de pace şi frumuseţe. La deschiderea expoziţiei vor participa şi cronicarii expediţiilor scriitorii Costion Nicolescu și Dan C. Mihăilescu.

90×30 sau măsura unei haine de prunc

Prolog este un grup autoîntitulat, creat înafara vârstelor, a curentelor şi a criteriilor de still.
Mihai Sârbulescu

5Prolog (av21)Înapoi în Deva, aşadar. Îmi stăruie în minte gândul să notez câteva rânduri despre întâlnirea Prolog de la Galeria Romană.

Ce fel de apariţie a fost până la urmă gruparea Prolog? Pasăre de nea venită de dincolo de zări, cum spune poemul (Zorica Laţcu)? Pictura Prologului pare să amintească uneori de penajul unei atare păsări. La fel, o anume reţinere a pictorilor adunaţi lalolaltă în această lucrare ar fi binişor cuprinsă în versul cu aripile mititele. Paleta, năzuinţă spre locul unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit?

1Prolog (av21)2Prolog (av21)3Prolog (av21)

Şi totuşi?

Paul Gherasim, înfipt ca o piatră de hotar în pământul lui Andreescu, într-un dialog la Cuptoare (2008) devine tăios când aude de „deschidere de aripi” sau de „deasupra”… Tragi cu puşca… Pasărea nu-i cu noroc. Nichita Stănescu: Ar fi fost un păcat şi-o ruşine să zbor / Ar fi fost o trădare / să devin dintr-o dată uşor.

4Prolog (av21)Parcurg Dosarul Prolog pe sărite de data asta. Drumul spre atelier de la clădirea din deal a liceului de arte din Deva a rămas poate singurul moment din zi când mai citesc. Aproape de Oituz colţ cu Văcărescu calc într-o groapă şi cad. Tocmai citeam (pagina 57): Este bine să-ţi cunoşti lungul nasului, să fii cu picioarele pe pământ. Aşa n-ai de unde să cazi, să te faci bucăţele. Şi, vorba lui Claudel: dacă nu te poţi ţine drept, mergi de-a buşelea! Târăşte-te ca un vierme! Totul e să înaintezi. Mă ridic, mă redresez. Genunchiul doare puţin, dar nu e ceva grav. Zâmbesc la gândul că acum câteva săptămâni, citind despre Cezanne, am văzut acea groapă undeva la periferia câmpului vizual, am evitat-o şi am fost mândru de agilitatea mea. Ca în Călăuza lui Tarkovsky, acolo unde ieri ai trecut cu bine, azi poţi să cazi. Şi dacă tot vorbim de Tarkovsky… În filmul Prolog eu mă simt adesea un Foma, ucenicul îngâmfat, leneş şi mâncăcios din Andrei Rubliov. Multe îmi scapă.

7Prolog (av21)8Prolog (av21)Îmi spune un prieten pictor. Tu amesteci prietenia cu pictura. Vorbim (prea mult poate) despre încercările Noimei, care, ar trebui să pricep, nu poate găsi în Prolog un model de urmat. E altceva. Ştiu unde bate confratele meu. Prietenia – un dar, nu poate fi program sau instituţie, e drept. Nu sunt garanţii. Nici că pictura va fi bună, nici că prietenia va da roade bune…

11Prolog (av21)Paul Gherasim: Cel mai greu este să faci parte dintr-o împreună lucrare. Este foarte greu! Înseamnă să fii mereu treaz ţi să iei parte la ceea ce urmează să fie făcut, împreună. […] Într-o astfel de lucrare se pertrece ceva, dincolo de pictură. Pentru ca şi pictura, şi muzica, şi sculptura, şi arhitectura, şi toate celelalte, împreună, să fie mijloc de trezie. […] Eu caut prin ceea ce fac să trezesc din nou nevoia gustului. Cultivând gustul, gustând, să deosebeşti ce este bun de ce este rău. Atât.

10Prolog (av21)Cum adică „să fii cu picioarele pe pământ”? Şi nu o fi neobişnuit să îţi dea sfaturi de acest fel un pictor dintre aceia despre care mulţi spun, de acum 30 de ani şi până azi, că habar nu au pe ce lume se află? Un alt aiurit, Vincent Van Gogh, citat la debutul Dosarului: Mă voi limita deci să adaug că mie, personal, mi se pare mai de folos o asociaţie de pictori legaţi între ei de o dragoste reciprocă, de aceeaşi râvnă, de o prietenie caldă şi de o adâncă bunăvoinţă, decât adunarea lucrărilor lor după reţeta expoziţiilor. […] Acei cărora le lipseşte această uniune, n-au pământul tare sub picioarele lor.

6Prolog (av21)Paul Gherasim detestă fanfaronada, spectacolul. Nu vrea să audă de artişti, de elite. Preferă copilul cu nevinovăţia lui. 90×30 poate fi măsura hainei pruncului. Iată o haină largă greu de îmbrăcat de noi cei cărora ne fuge pământul de sub picioare, de noi cei din lumea lipsită de gust. Este tot mai greu să găseşti azi pământ stabil, insule de prietenie, de sărbătoare gustoasă (fie ea şi pregătită cu ajunări după rigoarea tipicurilor). Ne spun organizatorii, expoziţia 90×30, dă seama despre lucrarea împreună, vreme de 30 de ani, a prieteniei prin pictură.

9Prolog (av21)Paul Gherasim la Cuptoare: Mă uit la două rândunele, ele vin aici, lângă noi, au cuib. Ele ne văd pe noi care stăm sub cuibul lor. Ce echilibru, ce pace! Vietăţile acestea au încredere în noi. Îşi fac cuibul alături de om. Oamenii, însă, nu au încredere unii în alţii!
(Andrei Rosetti)

90×30 PROLOG

Comunicat de presă
Lucrarea împreună a prieteniei prin pictură

Galeria Romană
Vernisaj: joi, 23 aprilie ora 18.30.

invitatie2-1În perioada 23 aprilie – 31 mai 2015, la Galeria Romană ( str. Lascăr Catargiu nr.1, București_, poate fi vizitată expoziția 90×30 PROLOG – pictură.

Expoziția este organizată cu ocazia aniversării a 30 de ani de la fondarea grupării Prolog de către pictorii Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paștina, Christian Paraschiv, Mihai Sârbulescu, și a primei expoziții „Floare de măr”, deschisă în decembrie 1985, la galeria Căminul Artei București.

2015, aritmetică a organizatorilor expoziției. Paul Gherasim împlinește nouăzeci de ani, iar Prolog treizeci. 90×30 fac, în linie omenească, aproape infinit. Geometrie pură a timpului nostru împreună.

În cele 5 săli ale galeriei, expun membrii actuali ai grupării – Paul Gherasim, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Horea Paștina, Matei Lăzărescu, Christian Paraschiv, Mihai Sârbulescu, împreună cu prietenii care i-au însoțit în timp – Afane Teodoreanu, Vasile Varga, Gheorghe Berindei, Florin Niculiu, Ion Nicodim, Octav Grigorescu, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Dan Mohanu, Andrei Rosetti.

Gruparea Prolog nu s-a constituit după un program sau ideologie, ci ea se recunoaște a fi doar o lucrare împreună, născută ca solidaritate față de natură, prietenie, credință. De-a-lungul anilor, au fost nenumărate întâlniri ale pictorilor la Tescani, Brebu Nou, Veneția, Balcic, Athos, Bethonvilliers, Curtișoara, Cuptoare, Hurezi, iar expunerile împreună au fost găzduite de galerii din București, Bologna, Timișoara, Budapesta, Veneția, Paris.

Evenimentul va fi însoțit de un catalog și va fi preluat de Galeria Jecza din Timișoara, în luna decembrie 2015 – ianuarie 2016.

Imagini pe https://www.facebook.com/artavizuala21/posts/339676829574698

Romanian Scenes

Espace Culturel Louis Vuitton

Ion Grigorescu - Mama și frații mei, 1974

Ion Grigorescu – Mama și frații mei, 1974

„Scene din România” este cel mai recent proiect expozițional dintr-o serie de manifestări care au adus în atenție scena de artă contemporană a unei țari străine, expoziții care au început odată cu fondarea Espace Culturel Louis Vuitton Paris.

În acest an, Espace Culturel Louis Vuitton (Paris, 60 rue de Bassano) a ales pentru a prezenta experimentele artistice dintr-o țară care a fost întotdeauna un teren fertil pentru exprimare creativă: România. Pe parcursul anilor de opresiune politică, din perioada comunistă, lucrările artiștilor români au implicat experimentul artistic ca trăsătură caracteristică, adresându-se unui număr redus de spectatori. Imediat după această perioadă artiștii români s-au grăbit să-și afirme identitatea. Între sfera publică și introspecție, plasticieni români au rezistat tuturor formelor de control, păstrând caracteristicile care fac unică arta românească contemporană. Cu cele mai bune intenții, Espace Culturel Louis Vuitton a pornit de București și Cluj-Napoca pentru a ne introduce într-o nouă stare de pictură prin intermediul unei selecții de lucrări aparținând artiștilor ce au marcat scena de artă românească de-a lungul ultimilor patruzeci de ani.

O generație mai în vârstă de artiști, din București, a menținut o energie creatoare cu adevărat vibrantă încă din anii negri ai comunismului și cenzurii. În Cluj, tânăra generație de artiști a adoptat tehnici de pictură academică și apoi a trecut dincolo de aceste frontiere, acolo unde hiperealismul și lumea onirică se întâlnesc pentru a examina istoria recentă sau pentru a creea o realitate cufundată în science-fiction, apelând, uneori,  la simboluri fantasmagorice sau explorând aspecte ale puterii cu clișee istorice.

Expun: Ioana Bătrânu, Dan Beudean, Mihuț Boșcu Kafchin, Geta Brătescu, Simon Cantemir Hauși, Oana Fărcaș, Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Ciprian Mureșan, Sergiu Toma, Mircea Suciu, Șerban Savu și Bogdan Vlăduță. Curator: Hervé Mikaeloff.

Expoziția poate fi vizitată până pe 12 ianuarie 2014.
Mai mult pe www.louisvuitton-espaceculturel.com

Ion Grigorescu – Omul cu o singură cameră

La Sternberg Press din Berlin a apărut volumul  „Ion Grigorescu – Omul cu o singură cameră” editat de Alina Șerban, cu sprijinul financiar al Fundației Erste, prin intermediul Kontakt Art Collection.

Ion-Grigorescu-The-Man-with-a-Single-CameraVolumul cuprinde studii de Maria Alina Asavei, Nuno Faria, Klara Kemp-Welch, Anders Kreuger, Ileana Pintilie, Alina Şerban și încearcă o prezentare din multiple perspective a creației lui Ion Grigorescu. Artist emblematic pentru perioada de după 1990 în România, dar și în Europa Centrală, Grigorescu a influențat o întreagă generație de artiști mai tineri exercitând o fascinație nu numai prin conceptele sale artistice dar și prin multimedialitatea limbajului. Amplu ilustrat volumul oferă o imagine cuprinzătoare asupra lucrărilor sale din anii 1970 până în prezent.