Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal prezintă expoziţia de grup intitulată „Desire is WAR” .
Perioada: 7 – 31 iulie 2011.
Vernisaj, joi 7 iulie, orele 17.00.
Artişti: Apparatus 22 (RO), Muhammad Ali (PK), Ştefan Botez (RO/CH), Katja-Lee Eliad (RO/IL), Farid Fairuz (LB/RO), Mikhail Karikis (GR/UK), Matts Leiderstram (SE), Matmos (US), MEN (US), Ioana Nemeş (RO), Gyarfas Olah (RO), Karol Radziszewski (PL), Emily Roydson (SE/US), Ryan Trecartin (US).
Curatori: Anca Mihuleţ şi Dragoş Olea (RO)
În ciuda progresului evident înregistrat în procesul de secularizare şi negociere a identităţii din societatea românească, moralitatea sexuală rămâne sub dominaţia religiei, a discursului exagerat şi a mitologiilor facile. Chiar dacă gradul de toleranţă faţă de minorităţile sexuale a crescut în ultimii ani, înţelegerea, respectul, şi reala acceptare politică a acestor comunităţi sunt departe de a fi puse în practică.
Într-un context mai degraba ostil, Desire is WAR este o expoziţie-statement şi o formă de activism cultural care îşi propune să provoace o dezbatere în jurul unui anumit tip de dorinţă care aprinde adesea conflicte intense, chiar „războaie” în familii, grupuri de prieteni, vecini, şcoli, la locul de muncă sau acasă: dorinţa pentru persoane de acelaşi sex.
Prin prezentarea unei selecţii de lucrări recente realizate în diverse medii – video, desen, text, sound – ale următorilor artişti şi muzicieni: Apparatus 22, Muhammad Ali, Ştefan Botez, Katja Eliad, Farid Fairuz, Mikhail Karikis, Matts Leiderstram, Matmos, MEN, Ioana Nemeş, Gyarfas Olah, Karol Radziszewski, Emily Roydson, Ryan Trecartin, care printre altele au abordat consistent şi au examinat topica queer, Desire is WAR deschide un spaţiu pentru dezbatere, descoperire şi dialog care este mai mult decât necesar în România, şi nu numai. Expoziţia în sine doreşte îndepărtarea de la perceperea culturii queer drept liberalizarea emoţiilor sau ameninţarea establishment-ului social şi politic.
Discursul expoziţional surprinde o problematică largă care gravitează în jurul dorinţei pentru persoane de acelaşi sex: dorinţa ca sursă de inspiraţie, lupta pentru dreptul la reprezentare publică şi expresie a comunităţii LGBT, alături de analiza retoricii publice din jurul drepturilor civile, recontextualizarea icoanelor stereotipe heterosexuale din perspectiva queer, aura „teatrală” a imaginarului queer şi mitologiile asociate, dilemele şi confuzia cauzate de auto-acceptarea orientărilor asexuale, care sunt atât de des condamnate social, nostalgia, posibilităţile narative care reies din suprapunerea aşa-numitei vieţi „normale” cu existenţa „celuilalt”, asocierile dintre virtute şi păcat, compromis şi vină, puterea seducţiei, homosexualitatea ca mijloc de expresie estetică, etc.
Muzica ocupă un loc distinct în prezentare, având în vedere interesul nostru în potenţialul său de a acţiona ca un instrument de comunicare în masă al ideilor radicale, dar în acelaşi timp şi al celor mai veritabile emoţii şi dorinţe queer.
Demersul artistic a pornit de la conexiunea istorică dintre comunitatea queer, artele vizuale şi muzică. Numeroşi muzicieni au folosit muzica pop, dance sau rock împreună cu referinţe culturale şi istorice pentru a accelera recursul la critica politică; în alt spectru, poveşti personale reale inspirate de dorinţa pentru persoane de acelaşi sex au fost inserate într-un mediu rezistent la ele, reuşind să susţină un mesaj care altfel ar fi avut un impact mai puţin resimţit.
Diplay-ul expoziţional, realizat în colaborare cu arhitecta Laura Paraschiv, deconstruieşte un clişeu conform căruia cultura urbană a comunităţii queer se rezumă la petreceri, promiscuitate şi un lifestyle glamuros. Lucrările vor fi integrate într-un set post-party, haotic care descompune suprafaţa strălucitoare şi face loc problemelor reale ale comunităţii queer, dilemelor şi posibilelor soluţii de transformare a lipsurilor dintre normele heterosexuale şi queer în forme de expresie şi metode de înţelegere a diferenţelor culturale şi sexuale. În spaţiul de expunere pot fi consultate diverse materiale despre subiecte queer: reviste, publicaţii, selecţii de muzică, etc.
Apparatus 22 este un art and fashion collective iniţiat în 2011 în Bucureşti, RO. În acest an, Apparatus 22 va prezenta proiecte în publicaţia KILOBASE BUCHAREST A – H comisionată pentru expoziţia „Image to be projected until it vanishes”, Museion Bolzano, IT; la MAK – Museum of Applied Arts/ Contemporary Art, Viena, AT, şi la Steirischer Herbst festival, Graz, AT. Lucrările din expoziţie aduc împreună iconuri din fashion şi academia – unindentified modelling objects, puse alături de imaginea lui Deirdre McCloskey, transsexual, profesor de istoria economiei.
Muhammad Ali este un artist multidisciplinar care trăieşte şi lucrează la Karachi, PK. Interesat de complexitatea sexualităţii, a emoţiilor şi a erotismului care derivă de aici, Muhammad Ali va expune în spaţiile galeriei de artă contemporană din Sibiu două fotografii recente: „Muntazir” şi „Wuthering Heights”.
Ştefan Botez lucrează cu fotografie, video şi colaj. La ora actuală se specializează în practici artistice în spaţiul public la Haute école d’art et de design din Geneva. Pentru expoziţia Desire is WAR, Ştefan Botez a pregătit o serie de fotografii intitulată „Mi-e dor de tine“, dedicată unui fost iubit din Geneva, un statement emoţional şi impulsiv în acelaşi timp, bazat pe jocuri lingvistice şi pe memorie spaţială.
Katja-Lee Eliad (trăieşte şi lucrează la Bucureşti, RO) este un artist vizual care lucrează cu desen, video şi sound. Lucrarea prezentată în proiectul de faţă, Explică, recompune elegant, prin imagine şi sunet, momentele unei relaţii, incertitudinile şi fricile, amintirile plăcute şi dezamăgirile.
Farid Fairuz (s-a născut la Beirut, LB, trăieşte la Bucureşti, RO) a zguduit scena de artă contemporană din România cu performance-uri manifest prin care a criticat eşecul societăţii locale în materie de capitalism, sexualitate, producţie culturală şi religie. În deschiderea expoziţiei, Farid Fairuz va susţine un performance inspirat de cadrul local, şi motivat de aspiraţiile conceptuale ale curatorilor.
Mikhail Karikis (născut în Grecia, trăieşte şi lucrează la Londra, UK) are un background în muzică, arhitectură şi arte vizuale. Performance-urile sale audio şi video au fost prezentate la Tate Modern, Whitechapel Gallery, BAFTA, British Film Institute, Kings Place London sau Tate Britain. Karikis este unul dintre artiştii comisionaţi pentru o serie de performanţe care au avut loc în Pavilionul Danemarcei la ediţia actuală a Bienalei de la Veneţia. În Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, instalaţia de sunet al lui Mikhail Karikis va vorbi despre complicaţiile şi percepţiile eronate care apar într-o relaţie din cauza comunicării pe internet.
Matts Leiderstam (n. 1956, trăieşte şi lucrează la Stockholm, SE). Cel mai recent solo-show al său a fost prezentat la Kunsthalle Düsseldorf, DE; Malmö Museum of Art, SE; Turku Museum of Art şi Kuntsi Museum of Modern Art, Waasa, FI. Lucrarea “Returned, Parc Mont Royal” este un fragment dintr-un demers artistic complex prin care Leiderstam vorbeşte despre ideea de abandon şi despre pericolul reîntoarcerii. Artistul documentează transformarea, uneori invizibilă, a unor parcuri recunoscute în ghidurile gay ca cruising places, prin inserarea în peisaj a unei copii a picturii lui Poussin „Primăvara sau Adam şi Eva în paradisul terestru”.
Matmos (M.C. Schmidt şi Drew Daniel). Celebra pereche de artişti şi compozitori de muzică electronică, inovatori într-un domeniu al inovaţiei extreme va fi reprezentată în expoziţia Desire is WAR prin albumul „The Rose Has Teeth in the Mouth of a Beast” (2006). Albumul constă într-o serie de cântece-simbol, dedicate unor influente personalităţi LGBT; fiecare personaj este evidenţiat de elemente auditive distincte, relevante pentru cariera sa.
MEN este un band şi art-performance collective din Brooklyn, NY, iniţiat de JD Samson, alături de Michael O’Neill, Ginger Brooks Takahashi, înlocuit apoi de Tami Hart, Johanna Fateman şi Emily Roysdon. Două cântece-manifest „Credit Card Babies” şi „Who I Am to Feel so Free” de pe albumul de debut al trupei MEN lansat la începutul acestui an, „Talk About Body”, vor fi parte din expoziţia Desire is WAR.
Gyarfas OLAH (n. 1975, Tuşnad, RO) este începând cu anul 2006, designer-ul principal şi parte a echipei care a creat fashion label-ul Rozalb de Mura. O parte din cele mai recente desene şi colaje ale sale, care combină curajos şi conspirativ masculinul cu femininul, vor fi expuse în contextul proiectului Desire is WAR.
Ioana Nemeş (1979-2011) a fost unul dintre cei mai aclamaţi şi expuşi artişti ai generaţiei sale. A participat la Bienala de la Istanbul, TR (2009) sau la UTurn Copenhaga, DK (2009), iar lucrările sale au fost expuse la Art in General NY (2011), Secession Vienna, AT (2010), Smart Project Space Amsterdam, NL (2009) şi Kunsthalle Fridericianum, Kassel (2006). În cadrul acestei expoziţii, Ioana Nemeş va fi prezentă cu un statement din proiectul “Monthly Evaluations”, seria Alpha, în care pune în discuţie statutul femeii-geniu.
Karol Radziszewski (n. 1980, trăieşte şi lucrează la Varşovia, PL) este iniţiatorul şi co-creatorul Flying Szu Szu Gallery, dar şi fondatorul şi editorul-şef al “DIK Fagazine”. Pentru proiectul din Sibiu, Karol va expune o selecţie de fotografii făcute în 2007, în timpul unei excursii la Ocna Sibiului, o zonă cu lacuri sărate din apropiere de Sibiu – o gaşcă de tineri, băieţi şi fete, acoperiţi cu nămol se mişcă şi interacţionează ritualic într-un spaţiu natural plin de tensiune şi neaşteptat.
Emily Roysdon (n. 1977, trăieşte şi lucrează la New York, US şi Stockholm, SE) este artist vizual şi scriitor; lucrează la limita dintre performance, instalaţie, text, video şi curatoriat. În Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, Emily Roysdon va prezenta o lucrare abstract-poetică din seria “Ecstatic Resistance”.
Ryan Trecartin (n. 1981, trăieşte şi lucrează în New Orleans, US) este unul dintre cei mai inovativi artişti video de astăzi, folosindu-se de manipulări digitale sofisticate, capturi de pe internet, preluări din cultura pop sau animaţie. Ultimul său solo-show, “Any Ever” a fost prezentat la MoMA PS1, New York, US şi la Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris, FR. In expoziţia Desire is WAR, Ryan Trecartin este prezent cu o lucrare video despre mărturisirea publică a identităţii gay.
Ioana Nemeş (1979 – 2011) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români din generaţia ei. Ea a absolvit secţia Foto-Video a Facultăţii de Arte Plastice din Bucureşti şi a expus, de cele mai multe ori, instalaţii, de obicei atât de pretenţioase din punct de vedere tehnic încât nici o galerie din România nu s-a încumetat să colaboreze cu artista pentru a le prezenta publicului de aici. Costurile de producţie ale lucrărilor Ioanei Nemeş au fost ridicate, iar galeriile de la noi nu au specialişti angajaţi care să se ocupe cu execuţia unor opere atât de pretenţioase. Producţiile ei artistice au fost expuse la Secession Vienna (2010), Bienala de la Istambul (2009), Smart Project Space Amsterdam (2009), U-Turn Copenhaga (2008), Bienniala de la Praga (2007), Bienniala de la Bucureşti (2006) şi Kunsthalle Fridericianum, Kassel (2006). A obţinut rezidenţe la IASPIS Stockholm (2010), Kulturkontakt Vienna (2004), Art-In-General (New York) şi a primit Future of Europe Art Prize din partea Galerie Für Zeitgenössische Kunst, Leipzig (2007). Ioana Nemeş a reprezentat România, în anul 2009, la Bienala de la Istanbul, unde a decorat un perete exterior cu un sistem încriptat de notaţii personale, fragmente dintr-o meditaţie personală concentrată ca un haiku japonez.
artavizuala21 