Nihil Sine Una Dea / Femart

Galeria Căminul Artei (Centrul Artelor Vizuale)

Expoziţie intermedia
Vernisaj: 07.03.2014, ora 17:00

Nihil Sine Deo / Nihil Sine Dea / Nihil Sine Una Dea

AFIS unaDEA 7 martie copy

 Nimic fără Zeu / Nimic fără Zee / Nimic în Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti fără implicarea constructivă a artistelor profesoare și a studentelor constituie suportul conceptual al demersului expoziţional care îşi propune, nuaţat şi divers ca reprezentare vizuală, să prezinte lucrări din universul femeii.

Lucrările de pictură, sculptură, grafică, arte decorative, design vestimentar, foto-video, performance evidenţiază ipostaze ale femeii în devenirea şi cultura umană, rolul lor complex în societate, tematici feministe,  un areal poetic existenţial.

Organizator: Reka Csapo Dup.
Deschidere vernisaj: Magda Cârneci.
Expoziţia va fi deschisă în perioada 26.02.2014 -10.03.2014, între orele 11:00-18:00.

Cine este Mircea Cantor?

Mircea Cantor a fost premiat la Gala pentru Excelenţă

Mircea Cantor pictor, regizor, sculptor, desenator şi artist al avangardei conceptuale a luat premiul de excelenţă la Gala anuală Zece pentru România, ediţia din Transilvania.  Cantor este un artist apreciat la nivel internaţional pentru comentariile sale subtile despre societatea contemporană, mesaje plastice ce aduc în faţa publicului problema globalizarii. Din păcate, aşa spune chiar el, în emisiunea de la Cluj a decernării premilor de excelenţă de la postul Realitatea TV, nu a fost şi nu este băgat în seama de presa din România. Puţini cunosc cine este Mircea Cantor şi cu ce se ocupă în domeniul artelor vizuale. Reacţia publicului cât şi a prezentatorilor a fost una surprinzătoare, datorită faptului că nici ei nu cunoşteau cine este Mircea Cantor. Din curiozitate am încercat să caut pe Internet date despre el. Nu apare nici un articol în limba română care să descrie activitatea sa. Este apreciabil faptul că măcar în preajma unui eveniment imprtant cum este expoziţia lui de la Hamburg, care se deschide mâine 4 decembrie 2010, avem ocazia să ne cunoaştem la televizor artiştii care ne reprezintă în străinătate.

Născut în anul 1977 în Oradea, Mircea Cantor locuieşte şi lucrează în Paris şi Cluj. A avut prima expoziţie în 1999, printre expoziţiile sale personale numărându-se: „Ciel Variable”, Frac Champagne-Ardennes, Reims (2007), „The Title Is the Last Thing”, Philadelphia Museum of Art (2006) şi „Burn to be Burnt”, GAMEC, Bergamo (2006).

Producţiile artistice ale lui Mircea Cantor se înscriu în arta experimentală de tip intermedia, realizate cu minimum de mijloace pentru a obţine maximum de expresivitate, o expresivitate care decurge din mesajul transmis. În lucrarea fotografică „Hiatus” (2008), Mircea Cantor prezintă imaginea unui fus de lână din lemn care include toate caracteristicile artei populare tradiţionale româneşti. Insatalaţia „Arcul de triumf”(2008) este o poartă aurie, cu încrustaţiile specifice sculpturii porţilor din Maramureş, care a fost expusă în cadrul unei galerii.

Munca lui Cantor urmează, într-o oarecare măsură, tradiţia ready-made-urilor lui Marcel Duchamp folosind obiecte tradiţionale sau din iconografia tradiţională pentru a scoate în evidenţă ambiguitatea din viaţa de zi cu zi, pe care o transpune în Galeria de artă, cu dorinţa de a dezintegra barierele culturale, într-o manieră tipică pentru experimentalismul artistic a erei culturale postmoderniste. Exprimentele lui Cantor prin mijloace media sunt diverse, el folosind imaginea video, animaţia şi instalaţia în practica sa conceptuală. Fără aparate sofisticate sau proiectoare care să-i uimească pe galerişti şi recurgând la obiecte mici sau îndelung căutate ce-i atrag atenţia, acestea sunt câteva dintre principiile de la care porneşte munca sa de creaţie. Într-un montaj video din anul 2005 prezentat în galeriile din cadrul Muzeului de Artă Modernă, Mircea Cantor ne arată un cerb şi un lup, aşezaţi împreună într-un mediu curat, o cutie albă, care funcţionează pentru a accentua tensiunea palpabilă. Efectul său vizual este de multe ori ambiguu – de multe ori neînţeles de către public. „Lucrările de artă, ştim cu toţii, stârnesc interes în funcţie de nume, de contextul în care sunt prezentate, de modul cum sînt mediatizate etc. Şi apoi există şi reversul – în general, pasivitatea sau chiar apaţia publicului, ori superficialitatea care se se manifestă prin obiceiul de a veni la vernisaje şi expoziţii. Rutina. Poate acesta e cel mai interesant aspect: cum să depăşeşeti rutina, în acest context – ca artist, ca galerist, ca vizitator. Şi atunci recurgi la art-ificii”, spune Mircea Cantor într-un interviu acordat colegului meu Tordai Attila. Aceste art-ificii trimit la un limbaj comun prin care artistul dialoghează cu publicul, iar dacă publicul devine interesat de munca lui, este ca şi cum, în această relaţie, artistul coboară de pe soclul celor „neînţeleşi” pentru a se întâlnii într-un dialog, undeva la mijloc – în mediu limbajului ambivalent.

Lucrările lui Mircea Cantor sunt expuse în cele mai mari muzee din lume cum ar fi de exemplu: Muzeul de Artă Modernă, New York, Walker Art Center, Minneapolis, Muzeul de Artă din Philadelphia, Pennsylvania şi altele.

(Grigore Roibuarticol scris în seara acordării premiilor la Teatrul Naţional, Cluj-Napoca 3.12 2010).