Bogdan Gîrbovan și Radu Cioca / Galeria Jecza

Avem deosebita plăcere de a vă invita la vernisajul unei expoziţii duble de excepţie la Galeria Jecza.
Evenimentul va avea loc sâmbătă, 14 decembrie 2013, la ora 19.00, la Jecza Gallery, Timişoara, Calea Martirilor 51/52-53.

Bogdan Girbovan- Radu CiocaDoi artişti de mare valoare ai artei contemporane se întâlnesc în acelaşi spaţiu la Timişoara: pe de o parte, Radu Cioca anunţă ora: 23:59. Prototipul iconic al timpurilor noastre alerte devine un model iconic al existenţei dominate de incertitudine şi stres; de cealaltă parte, Bogdan Gîrbovan creează în instalația „Puterea justiției și puterea spirituală” o radiografie lucidă a societăţii româneşti sau, cum spune Igor Mocanu, oferă o lecţie politică, „prin abordarea, în fapt, non-ierarhică și egalitariană, a forțelor de ordine publică și spirituală care bântuie spațiul românesc.”

Dubla expoziţie la Jecza Gallery oferă publicului şansa de a descoperi instalaţiile artistului Radu Cioca şi universul fotografiei conceptuale a lui Bogdan Gîrbovan.
Expoziţia este dedicată atât persoanelor pasionate de fotografia clasică, cât şi celor interesate de evoluţia recentă a artelor vizuale din România.
Arta lui Radu Cioca şi a lui Bogdan Gîrbovan a fost deja validată de specialiştii artei contemporane din Occident, opera lor se găseşte în importante muzee din lume, ei participând la expoziţii de mare anvergură, precum Bienala de la Veneţia, pentru a numi doar un exemplu.

Tema centrala a celor două evenimente la Jecza Gallery este trecerea timpului și puteriile ce dirijează evoluția societății contemporane Romanești.
Vă invităm aşadar la dialog, vă invităm să vă confruntaţi cu arta a doi importanţi artişti români contemporani şi să participaţi la vernisaj. (Andrei Jecza)

Ştefan Călărăşanu – ŞASE ŞASE

Galeria geamMAT
12 decembrie  2013 – 12 ianuarie 2014

Curatori: Bogdan Raţă şi Mihai Zgondoiu

Stefan-Calarasanu

Galeria „geamMAT” a Muzeului de Artă din Timișoara (Piața Unirii colț cu str. Mercy) organizează joi, 12 decembrie, de la or 18.00, vernisajul expoziţiei-instalaţie ŞASE ŞASE, a sculptorului Ştefan Călărăşanu.
„Iubesc candoarea fructelor, a celor mari, mi-s dragi soarele, apa. Aş vrea din răsputeri să fiu, să devin un spirit optimist. Dar sunt puţin cam vagabond, şi,-atunci, driblez, trişez. Când sunt de-a-binelea mâhnit, cumpăr pantofi şi flori. Flori multe”, spunea Ştefan Călărăşanu.
Ştefan Călărăşanu s-a stins din viaţă, la vârsta de 66 de ani, pe data de 2 decembrie 2013 la Timișoara.

Mihai Balko – ROTOTIP X

sculptură – instalație
3 octombrie – 5 noiembrie 2013

PROTOTIP XCurator: Judit Balko
Coordonator Atelier 030202: Mihai Zgondoiu

Vernisaj: joi, 3 octombrie 2013, ora 19.00, ATELIER 030202 (Sala Nouă TC), str. Sfânta Vineri nr. 11, Bucureşti
http://www.atelier030202.blogspot.com/
http://mihaibalko.wordpress.com/

„PROTOTIP X” este un proiect de construire a unui autobuz pentru mântuirea neamului. Este un obiect ce vine în întâmpinarea unei industrii în continuă creștere. Ofer o soluție eficientă unei stringente probleme actuale. (Mihai Balko).

Proiectul „PROTOTIP X” al artistului Mihai Balko chestionează imobilitatea și inerția practicii religioase din spațiul românesc, explorând dimensiunile acesteia și aducând în discuție anacronismul unor forme de manifestare a sentimentului religios. În viziunea artistului, pelerinajul, ca practică religioasă în contemporaneitate, se desfășoară între autobuzul ecumenic, autocarul dotat cu aer condiționat, și promisiunea accesibilității experienței religioase și a recompensei anunțate în cuvintele „țara sfântă pentru toți”, pentru toți cei îmbarcați în această călătorie. Astfel, această acțiune pierde din semnificația sa inițială, devenind o simplă evadare din rutină, o bifare a unor activități ce urmăresc câștigarea unui statut privilegiat, amintind de practica indulgențelor din Evul Mediu.
Artistul propune un vehicul absurd și fără sens, ca însăși forma religioasă pe care o aduce în discuție, examinând și ironizând prezența covârșitoare în spațiul românesc atât a însemnelor religioase cât și a unor modalități de înțelegere a fenomenului religios care se relevă în practici perimate și care, în final, îl îndepărtează pe practicant de însăși esența religioasă pe care urmărește să și-o aproprieze.
(Judit Balko)

Ileana Ştefănescu / Ile Ştefi – Quinquinala

Galeria Căminul Artei
27 august – 9 septembrie 2013

Afis Ile StefiUniunea Artiştilor Plastici din România şi Galeria Căminul Artei vă invită Marți, 27 august 2013, ora 19.00 la vernisajul expoziţiei „Quinquinala”,  Ileana Ştefănescu / Ile Ştefi – recup-art, assemblage, obiect, instalație.
Prezintă criticul de artă: Aurelia Mocanu

 Quinquinala

Invațată  să fac bilanțul, atât din vremuri apuse, cât și din perioada petrecută într-o firmă multinațională, aduc acum in fața publicului căutările mele în cei cinci ani după  absolvirea Universității Naționale  de Artă, secția pictură sub îndrumarea profesorului Florin Ciubotaru.
Ritmul, textura – culoare, traseu – vector, totul caută a se așeza într-o compoziție pentru a transmite anumite stări, și mai ales pentru a-mi evoca persoane. Corzile de chitară folosite, textilele recuperate, pasta de celuloză, precum și preocuparea pentru prezervarea Terrei devin palierul meu stilistic și expresiv în aceasta etapă.
Mă uit la o gramadă dezorganizată încâlcită, încurcată, indescifrabilă de corzi de chitară pentru a le da o noua utilizare. Mă întreb cum au fost folosite, ce urmă s-a imprimat în ele. Este muzică, ritm, sunt sunete ascuţite sau grave? Dar poate fi şi acordare de instrumente.
Intervin pe pânze tonate într-o gamă de albastru, cu  o nouă compoziţie muzicală pentru a crea tensiuni armonice, forme geometrice sau sinusoide prin alternări de trasee subţiri cu groase,  într-o altfel de gafică de şevalet. Se vor regăsi creşteri, germinări,  grafice matematice, simboluri pozitive, pline de optimism.
Conceptul de assemblage  de la care am plecat este reutilizarea materialului textil  „purtat”  de fiecare dintre prietenele mele  în parte. Am ales ca persoana  să fie reprezentată printr-un disc, nu întâmplător, ci ca reducție bidimensională a sferei ce figurează „oul lumii”.  Vom regăsi în fiecare lucrare sufletul, cerc – alb,  și trupul, materie – culori. Sunt  arborate 17 steaguri, un fel de statement personal, cu energie pozitivă, formând un întreg ansamblu de roți ce pot pune în mișcare un marș al stării de bine, al bucuriei de a trăi. (Ile Ştefi, august 2013)

Expoziţia este deschisă în perioada 27 august – 9 septembrie 2013 în Bucureşti, Str. Biserica Enei 16.
Telefon: 021/3216766; Program: Luni – Duminică, 11:00 – 19:00.

Oana Ionel – Maşina de vise

Spaţiul de artă contemporană Aiurart
10 iulie – 3 august 2013
Vernisaj: miercuri, 10 iulie, ora 19.00.

Curatoare: Olivia Nițiș
Oana Ionel-Mașina de viseMașina de vise a fost descrisă ca primul obiect de artă care trebuie văzut cu ochii inchiși. Pulsațiile de lumină stimulează nervul optic și alterează oscilațiile electrice ale creierului. Sub influența cărții lui William Grey Walter, The Living Brain, împreună cu Ian Sommerville, Brion Gysin a construit The Dreammachine în 1961, un obiect cilindric cu fante a cărui viteză de rotație permite luminii interioare să se propage la o frecvență constantă între 8 și 13 pulsații pe secundă. Această frecvență corespunde undelor alfa, oscilațiile electrice ale creierului în timpul relaxării.

The Dreammachine este o instalație de lumină, sunet și video, în care artista apropriază obiectul experimental din anii 1960 pentru a explora dimensiunile psihice și teoretice ale privirii, de la conștientizarea imaginii privite, ca realitate estetică, până la internalizarea imaginii ca element pur senzitiv. Oana Ionel reconstruiește și recontextualizează un traseu senzorial care pune în dificultate actul privirii aflat la granița dintre relaxare și discomfort hipnotic. Aspectul aparent științific al poveștii din jurul Mașinii de vise regresează către un science fiction fixat pe experiența vizuală imaterială, interioară, o trăire psihedelică lirico-tehnologică specifică avangardei târzii. O astfel de propunere într-o lume contemporană în care adicția suportă un alt tip de reprezentare are efectul unui obiect vintage.