Iluzia trecutului în prezent

Grigore RoibuExpoziţie de fotografie şi…o pictură

Arta şi democraţia, trăiesc dintr-un trecut care nu trebuie uitat, ci recuperat şi refolosit. Prezentul şi trecutul ar trebui să se împletescă fără limbajul colorat al jurnaliştilor sau verva analiştilor politici. Istoricii şi artiştii sunt excluşi din discursul public al prezentului fiind aruncaţi în trecut. Suferinţa, nesiguranţa, violenţa, sărăcia, mizeria şi efortul de a supravieţui sunt teme pe care arta contemporană le abortează pentru că ele sunt situaţii ce aparţin prezentului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Constantin Găină şi Grigore Roibu

Am luat la pas satele hunedorene şi am descoperit mici muzee ale istoriei noastre care pun în valoare trecutul personal şi cel al comunităţii. Cu ajutorul unor mărturii aceste valori etnografice dau sens unor spaţii în care cultura locală capătă forme şi interpretări originale. Să fie nostalgia trecutului? Poate… Cu bune şi rele. Cu prosperitatea localnicilor din timpul industrializării care înflorea distrugând satele şi ceea ce istoria a clădit prin tradiţie veacuri de-a rândul. Am surprins adesea nostalgia oamenilor pentru sărbătorile câmpeneşti sau ale breslei din care făceau parte, momente de bucurie pe care acum puţini şi le mai permit. Pe feţele foştilor muncitori a apărut grimasa sărăciei şi a nesiguranţei, neîncrederea în prezentul care ne oferă imaginea cutremurătoare a oamenilor ce scormonesc prin molozul vechiului combinat siderurgic pentru a supravieţui. Între trecut şi prezent, între tradiţii şi ideologia unui sistem social se află o dimensiune pe care vă provoc să o descoperiţi în expoziţia „Impresii în trompe l’œil”, deschisă la Castelul Corvinilor din Hunedoara până pe data de 28 octombrie 2011. (Grigore Roibu)
Citiţi:
Impresii în trompe l’œil

Impresii în trompe l’œil

Grigore Roibu
Expoziţie de fotografie şi…o pictură

Castelul Corvinilor din Hunedoara
Perioada: 14-28 octombrie 2011
Vernisaj: vineri, 14 octombrie 2011, ora 17.30, în Sufrageria Bethlen din Castelul Corvinilor.
Prezentare: Nicolae Cerişer, director al Castelului Corvinilor şi Adriana Popa, artist plastic

În sufletul fiecăruia dintre noi asumarea trecutului şi a istoriei locale provoacă sentimente diferite, de cele mai multe ori de nostalgie. În ultima vreme ne raportăm tot mai mult la ceea ce era în trecut, comparând cu ceea ce presupune prezentul. Mulţi afirmă că în regimul comunist, deşi totalitar, era mai bine. Accentuarea nostalgiei după trecutul comunist se datorează, în mare parte, situaţiei economice proaste în care ne aflăm. Uităm că în ultimii ani ai lui Ceauşescu a fost cea mai întunecată perioadă a istoriei noastre, o istorie care a avut de-a lungul timpului şi perioade prospere. Într-un judeţ cum este Hunedoara prezentul şi trecutul se împletesc. Se împletesc, însă, nu tocmai armonios. Castelul Corvinilor a stat timp de un veac în vecinătatea Combinatului Siderurgic, făcând un contrast uimitor. Primele biserici din piatră din veacul al XIII-lea şi al XIV-lea, monumente cu care astăzi ne mândrim, au fost şterse de pe harta turistică de regimul comunist. Cetăţile dacice erau cunoscute, dar astăzi se află în imposibilitatea de a fi conservate din lipsă de bani. La Sarmizegetusa Ulpia Traiana, un oraş roman aflat într-un sat din Ţara Haţegului, putem admira ruinele unor clădiri ce aveau coloane de şapte metri înălţime, case cu bazine şi fântâni arteziene ce aparţineau unui nivel de civilizaţie la care greu putem aspira în zilele noastre. Combinatul Siderurgic din Hunedoara, mândria industriei locale, a fost desfiinţat încetul cu încetul, după ce ne-am câştigat democraţia în anul 1989. O dată cu el bunăstarea cetăţenilor din oraş s-a degradat.

Zilele în care siderurgiştii şi minerii ieşeau în week-end la sărbătorile câmpeneşti au apus. De aici şi nostalgia… Arta şi democraţia, de altfel, trăiesc dintr-un trecut care nu trebuie uitat, ci recuperat şi refolosit. Expoziţia de faţă readuce în prezent, uneori prin contrast, lumea unui timp pe care nu putem şi nu trebuie să îl uităm. Lumea prezentului este, de multe ori, în culori mult mai sumbre decât cea a trecutului.

Am expus o singură pictură, o pictură dragă mie prin faptul că îmi provoacă nostalgia unui timp trecut. Ea reprezintă o etapă. Este ultima pictură realizată în atelierul pe care l-am avut până în acest an în Deva. De aceea este una singură pentru că este ultima. Dacă lângă ea aş fi expus penultima lucrare, nu ar mai fi avut valoarea unicităţii. Impresiile în trompe l’œil sunt fotografii pe care am fost nevoit să le adaptez stilului experimental în care lucrez. Sigur, unul mai paşnic şi în acelaşi timp mai „casnic”, dar tot pictural. Ideea de vechi se regăseşte, fotografiile fiind supuse îmbătrânirii forţate. Întregul experiment vizual este o etapă. Tehnica şi tehnologia folosită s-a dezvoltat concomitent cu experimentul vizual care trebuie văzut ca un exerciţiu al memoriei, al congelării timpului, al recuperării unor mărturii vizuale prin care recompun istoria nostră sub forma unui exerciţiu de reconstituire a trecutului. (Grigore Roibu)

Grigore Roibu. Născut 25 august 1970, Hunedoara.
Studii: 1997 Academia de Arte Vizuale „Ioan Andreescu”, Cluj-Napoca, specializarea ceramică-sticlă • Licenţiat: Istoria artei universale şi româneşti: orientări şi tendinţe în arta contemporană; Arte decorative: Compoziţie şi Analiza relaţiei culoare-volum • Cursuri: 1995-1996 Civic Education Project: Arta contemporană şi instituţiile ei; Arta contemporană, metodologii de analiză a operei artistice • Expoziții personale: 1994 Hunedoara – Castelul Corvinilor; 1995 Cluj – Muzeul de Artă • Expoziții de grup: 1994 Deva – Salonul de Iarnă; 1996 Hunedoara – Zilele artei hunedorene; 1997 Cluj – Muzeul Etnografic; 2000: Hunedoara – Plasticieni hunedoreni; Hunedoara – „Anna”; 2001 Hunedoara – Zilele oraşului; 2008 Deva – Salonul Artelor Vizuale; 2010: Târgu Jiu – „Vecinii”; Bucureşti – Parlamentul României; Bruxelles – Parlamentul European; Deva – Salonul Artelor Vizuale; Hunedoara – Salonul de Iarnă; 2011 Deva – Teatrul de Artă • Tabere de creaţie: 1993 – Tabăra „Cinciş”, Hunedoara; 1994-1997 practicant pe şantierul arheologic Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Hunedoara • Membru UAPR din anul 2007.