O Teofanie în piatră și duh. Să reînviem Schitul românesc de la Iordan

La inițiativa artistei Silvia Radu,
Uniunea Artiștilor Plastici din România organizezază o expoziție cu caracter caritabil pentru refacereaSchitului românesc de la Iordan.

În perioada 19 – 23 mai 2017, Institutul Cultural Român va găzdui, la sediul din Aleea Alexandru, lucrările unor artiști importanți, dorind astfel să ofere sprijin proiectului demarat de U.A.P.

Vernisajul va avea loc vineri, 19 mai 2017, ora 16.00, în prezența cunoscutului istoric și critic de artă, Doina Mândru.

Reprezentanța Patriarhiei Române la Locurile Sfinte – Ierusalim a demarat o campanie de strângere de fonduri pentru proiectul de la Iordan. Artista Silvia Radu dorește să facă cunoscut acest proiect tuturor celor care iubesc Țara Sfântă, reușind să implice artiști din toată țara, dispuși să își ofere lucrările pentru această cauză.

Artiștii ale căror lucrări se regăsesc în acest proiect sunt:

Dacian Andoni, Gheorghe I. Anghel, Ion Anghel, Jeno Bartos, Zamfira Bârzu, Ilie Boca, Ciprian Bodea, Mihai Bojin, Dan Covatăru, Gheorghe Caruțiu, Florin Ciubotaru, Cosma Dumitru, Dan Gherman, Dimitrie Grigoraș, Valeriu Gonceariuc, Constantin Flondor, Irina Florescu, Cosmin Frunteș, George Hristea, Gheorghe Iacob, Viorica Iacob, Anca Irinciuc, Felicia Ionescu, Lucian Liciu, Nicoleta Liciu Grivincea, Petru Lucaci, Viorel Marginean, Olga Morarescu Marginean, Manuel Mănăstireanu, George Mircea, Mircea Roman, Alexandru Papuc, Horea Paștina, Sandu Păsat, Dragos Pătrașcu, Ștefan Pristavu, Carmen Poenaru, Florica Prevenda, Dionis Pușcuță, Silvia Radu, Eugen Raportoru, Andrei Rosetti, Constantin Rusu, Neculai Păduraru, Mihai Sârbulescu, Sorin Scurtulescu, Ioana Șetran, Silvia Tiperciuc, Constantin Tofan, Vasile Tolan, Daniela Țurcanu, Bogdan Vlăduță, Beti Vervega, Gheorghe Zărnescu.

Tescani 40

Galeria Romană
2 noiembrie-4 decembrie 2016

tescani-40

Despre acest proiect. „În spaţiul magic numit Tescani, acum 40 de ani, cu bunăvoinţa şi dragostea pentru acest loc a domnului Alexandru Popovici, s-a petrecut primul atelier de artă plastică. Până azi, nici măcar un an, acest bun obicei de a aduă  laolaltă artişti din toate zonele artelor plasice nu s-a oprit, devenind astfel, cel mai longeviv şi consecvent eveniment de acest fel.
Tabăra de la Tescani, denumire ce s-a păstrat multă vreme, a fost iniţiată de pictorul Ilie Boca, cel care a fost martorul tuturor întâlnirilor fericite ale artiştilor, şi cel care a trăit şi pictat peisajul de neegalat al locului, an de an.
Printre prietenii acestui loc se numără pictorul Horia Bernea, mare iubitor de Tescani, membrii grupului Prolog, grup ce işi leagă existenţa de Tescani, şi, cu siguranţă, nume de artişti ce impresionează pe iubitorii artelor frumoase.
Vă invităm să intraţi în starea de Tescani, stare pe care artiştii care expun au trăit-o în felul lor, punând-o pe pânză sau hârtie, însoţindu-ne la vernisajul expoziţiei retrospective de peisaj  Tescani 40, ce va avea loc marţi, 22 noiembrie 2016, ora 19:00, la Galeria Romană, B-dul Lascăr Catargiu nr.1,  Bucureşti.”

Expoziţia este deschisă în perioada 22 noiembrie-4 decembrie 2016, iar programul de vizitar eeste: Luni-vineri: 10:00-18:00, sâmbătă: 10:00-15:00.

Sinteze contemporane. Corpul în Arta Balcanică

Lansarea albumului de artă internaţională
Cafe Text, Timișoara, Bastionul Theresia corp A,
Vineri, 12 iulie 2013, ora 19.00.

Sinteze contemporane. Corpul în Arta Balcanică

Sinteze contemporane . Corpul în Arta Balcanică
Editura Brumar, cu o prefaţă scrisă de prof.univ.dr. Alexandra Titu

Album de sinteză ce contopeşte laolaltă juxtapuneri multiculturale efervescente, având ca protagonişti deopotrivă trupul ca lut cât şi pământul ca mamă, Corpul în arta Balcanică devine astfel suport matricial al unei arii teritoriale multistratificate într-un mozaic dinamic fără precedent. Inepuizabila substanţă, când sobră, senină, licoroasă, când, alteori, tumultoasă, vorace, zgomotoasă, devine brusc blajină, elegiacă, solitară, cu epicentre legendare insondabile ce răbufnesc străbătând genunile eterogene ale unui timp mito-poetic ancestral. Album de artă contemporană editat în condiţii grafice impecabile, având alături suportul logistic de-o calitate ireproşabilă venită din partea editurii Brumar, prefaţată doct de ampla deschidere culturală a doamnei Alexandra Titu ce înglobează într-un tot indisolubil, radiografiind nucleul greu al artelor balcanice contemporane:

Protagonişti: Bogdan Aleksandrov, Zamfira Bârzu, Călin Beloescu, Ilie Boca, Pavel Brăila, Geta Brătescu, Marius Ovidiu Burhan, Mihai Chiuaru, Marius Crăiţă-Mândră, Şerbana Dragoescu, Daniela Frumuşeanu, Suzana Fântânariu, Dan Hatmanu, Iorgos Iliopoulos, Tudor Ioan, Tiberiu Fekete, Tatiana Fiodorova, Constantin Flondor, Gerendi Ştefan Dorel Găina, Vasile Gorduz, Alexandru Ioan Grosu, Dimitar Grozdanov, Ion Iancuţ, Dimitris Kalamaras, Gabriel Kelemen, Petru Lucaci, Lucia Macari, Octavian Mardale, Florin Mihai, Corina Nani, Liviu Nedelcu, Dragoş Pătraşcu, Sorin Oncu, Tanja Ostojic, Stanislav Pamouktchiev, Thimios Panourias, Aspasia Papadoperaki, Ghenadie Popescu, Florica Prevenda, Silvia Elena Radu, Bogdan Raţă, Mircea Roman, Kyriakos Rokos, Milos Sobaic, Eugen Savinescu, Marilena Preda Sânc, Liviu Suhar, Stergios Tzanekas, Zoran Todorovic, Mark Verlan, Aurel Vlad, Gheorghe Zărnescu, Zourlas Konstantinos.

Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?

Centrul Areopagus din Timişoara, alături de Facultatea de Arte şi Design din cadrul U.V.T., vă invită în spaţiul Galeriei Bastion din Timișoara să vizitaţi expoziția „Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?”, deschisă până în data de 10 februarie 2012.

Coordonator proiect: prof. drd. Iuliu Bălău
Curatori evenimente: prof. univ. dr. Alexandra Titu,
prof. dr. Liviu Nedelcu

 În proiectul prezentării unor direcţii din arta contemporană sensibile la problematicile etice, dedicat actualităţii acute a unor repere esenţiale ale convieţuirii sociale, ale construcţiilor comunitare (restrânse sau de amploare) de-a lungul istoriei, am debutat în 2011 cu imperativul „Să nu ucizi!”, formulat de codul de legi cuprins într-una dintre cele mai prezente cărţi ale antichităţii, în fondurile culturii moderne, europene şi transatlantice, dar care este formulată cu neînsemnate diferenţe în toate culturile lumii. Expoziţia din acest an deschide câmpul interogărilor asupra acestei interdicţii, atât de contrară impulsurilor originare ale speciei umane plasate (conştientizate ca situate) între condiţia animală şi cea angelică, a păzitorilor, a entităţilor de putere a căror condiţie este responsabilitatea asumată, sub controlul exigent, sever, implacabil, al armoniei.

În expoziţia centrată pe această temă a relaţiei de responsabilitate faţă de celălalt, de fraternitate, şi mai ales de interogare asupra acestui pachet de angajamente, palierul abordărilor este larg. Sunt prezenţi artişti care au manifestat un interes constant pentru un fond de sacralitate codat religios sau general, mai arhaic decât segregările confesionale – ca Marin Gherasim (care pune în cauză paradoxul aparent al iertării divine, inexplicabilă când s-a uitat continuitatea profund semnificativă a substituirilor reciproce dintre theandrosul/mielul mistic, animal şi om şi jertfa simbolică, agrară, jertfa lui Cain, sacrificatorul), Şerbana Drăgoescu, Suzana Fântânariu, Gheorghe Zărnescu, Ilie Boca, Delia Corban, sau pe care o serie de lucrări îi legitimează în acest areal, ca Dana Acea, Adriana Lucaciu, Angela Tomaselli, artişti preocupaţi de temele corporalităţii apologizate sau abuzate, al căror expresionism dă dimensiunea dramatismului/tragismului relaţiilor cu celălalt, ca festin polisemic sau solitudine ca dimensiune a existenţei urbane – Marilena Preda Sânc, Mihai Chiuaru, sau melancolia reflexivă după răul ucis, (lucrarea lui Aurel Vlad) ce implică dimensiunea politică referinţei mitice.

Politicul mai explicit şi actualizat, localizat, sau istoric susţine discursuri ca în lucrările lui Liviu Nedelcu, Mihai Zgondoiu, Manole Olteanu, în timp ce referinţa directă la episodul biblic este abordat în lucrări surprinzătoare prin originalitatea frapantă a discursului ca în cazul Şerbanei Drăgoescu sau a lui Dorel Găină. Dincolo de trimiterea directă la fondul veterotestamentar, care impune eticii universale temele păcatului, maculării, căderii, de la căderea din Paradis (Letiţia Oprişan) la temele decadenţei şi la deliberarea temei mitice a fraternităţii (Vasile Pop Negreşteanu), la actualitatea figurării personajului agresiv, asocial, nepăsător şi egocentric, imagologia dezimplicării de celălalt, a deturnării semanticii sacrificiale, şi a declinului moral, apar semnalate în versuri explicite, sau aplicate metaforic, în imagini la limita abstragerii, sau chiar abstracte, ca în pictura lui Romul Nuţiu, unde doar intensitatea dramatică a expresiei cromatice trimite la nucleul epic, sau al Magdalenei Zărnescu, cu dominantele sale de negruri şi brunuri, sau jocul gratuit al lecturii unei scriituri, ca exploatarea aporiilor şi implicaţiilor lăsate deschise de polisemia termenilor: 2 „Păzitor”, de la protector la supraveghetor, sau „frate”, care acoperă semnificaţii de la stricta legătură de sânge la cea general umană.

Plecând de la acest palier semantic, expoziţia pune în evidenţă disponibilitatea momentului cultural contemporan, conştient de eclectismul său asumat de a dezvolta retorici apte să susţină discursurile îndreptate asupra realităţii prin inevitabile filtre culturale, ca trasee hermeneutice înainte de a fi direct creatoare. (Alexandra Titu,  fragmente din catalogul  expoziţiei „Sunt eu, oare, păzitorul fratelui meu?”, Ed. Brumar, 2012, ISBN 978-973-602-729+1)
SURSA: Modernism.ro (unde puteţi vedea mai multe imagini din expoziţie).
Mai multe informații despre proiect găsiți pe: www.sanuucizi.ro