Vacanța la schi, pe lângă plăcerea practicării sporturilor de iarnă, ca pasionat de fotografie, mă detemină să caut oamenii, mișcarea, emoția și comunicarea. Pentru marea majoritate dintre fotografi o ieșire la munte, pe timpul iernii, reprezintă momentul oportun pentru realizarea unor peisaje în care amestecul de lumină rece, a zăpezii, cu cea caldă, a răsăritului sau asfințitului, devine un exercițiu de surprindere a realității.
Asemenea fotografiilor realizate pe stradă, fotografiile executate în stațiunile de schi sunt, într-o mare măsură, asemănătoare, cu precizarea că oamenii se mișcă în jurul tău cu o viteză ceva mai mare. Pe pârtiile de schi găsim tineri care practică diverse sporturi de iarnă, uneori extreme, persoane care se plimbă, stau pe trase sau care, pur și simplu, admiră spectacolul naturii. În activitatea de fotografiere de pe marginea pârtiilor, atât obiectivele cu deschidere mare, care presupun apropirerea de subiect, cât și teleobiective, transformă realitatea în imagine, de cele mai multe ori, spectaculoasă.
Capturarea imaginilor cu schiori temerari, care se avântă pe pârtiile abrute după căderea unui nou strat de zăpadă, nu este simplă. Cu răbdare, oprindu-te de fiecare dată pentru a căuta un loc ideal de stație, de cele mai multe ori scufundându-te în zăpada proaspătă până la brâu pentru a-ți pregăti aparatul care trebuie scos din rucsac, imaginile surprinse cu oameni în plină viteză, sărind cu schiurile sau placa, devin instantanee atrăgătoare, dar deloc ușor de realizat.
La munte vremea este capricioasă. Ploaia şi lapoviţa de la altidudini mici se transformă în zăpadă la altitudini mari. În această mini-vacanță, petrecută în Alpi, am avut parte de cer noros și multă ninsoare, soarele fiind „scump” la vedere. Condițiile atmosferice extreme sunt spectaculoase în imagine, dar devin repede un partener incomod. Ceaţa, care se lasă peste văile din josul pârtiilor, contribuie la crearea unei atmosfere dramatice, fiind un fundal expresiv și mijloc creativ în conceperea compoziției. Umezeala poate fi dușmanul fotografului, datorită ceții focalizarea devenind ceva mai dificil de controlat, dar, tot ea, poate deveni un prieten a fotografului, accentuând ideea de depărtare și de mister, asemenea tehnicii sfumato din pictura Renașterii. Cei care merg frecvent pe munte cunosc aceste momente care, uneori, te pot surprinde pe creastă. Pe munte vremea se poate schimba de la un minut la altul. Spun acest lucru fără a exagera… Lumina care pătrunde printre nori conferă o imagine spectaculoasă doar câteva secunde, după care soarele „se ascunde” lăsând loc efectului de softbox. Modificările climatice sunt spectaculoase, dar incomode datorită frigului și vântului. Hainele se umezesc, fiind ca după ploaie, ochelarii aburesc şi, apoi, îngheaţă.
Față de fotografia de stradă, unde dotat cu un echipament minimal și o geantă de umăr se pot obține fotografii spectaculoase, la munte pe lângă îmbrăcămintea groasă care îngreunează mișcările, echipamentul foto trebuie transportat în siguranță. Orice greutate în plus devine incomodă așa că este necesară o planificare corectă a obiectivelor, filtrelor și acesoriilor care urmează a fi transportate. A anticipa o fotografie bună însemnă să fii întodeauna pregătit.
Atmosfera, zăpada troienită, oamenii și detaliile crează o ambianță unică. Pasiunea pentru fotografia montană o descoperi în momentul în care urci pe munte. Muntele, și oamenii acestuia, nu sunt ușor de fotografiat, dar imaginile surprinse la înălțime, din pozițiii favorabile, sunt spectaculoase. Cromatica subtilă a cerului, griurile colorate și albul dunelor de zăpadă cu umbre prelungi, în opoziție cu îmbrcămintea colorată a oamenilor conferă imaginii contraste cromatice puternice. Trăsăturile unei forme de relief sunt determinate de structură și forțele interne și externe care se confruntă în modelarea ei. Din acest motiv formele geologice aparent statice, aflate la mari altitudini, au un dinamism interior ce izvorăște din energiile modelatoare.
Demersul fotografului merge de la formă la sens. O imagine are menirea de a informa și inspira, de a pune în lumină relația dintre noi, natură și societate. Figura umană surprinsă în cadru fotografic conferă o nouă dimensiune imaginii, subliniind relația dintre trecut și prezent sau dintre o cultură sau alta. Postura subiectului, atitudinea și expresia facială au efect major în mesajul pe care îl transmitem prin intermediul imaginii. Ninsoarea este un element ce conferă fotografiei o frumusețe aparte. Cerul, pentru mine, este cadru pentru o scenă dar nu un subiect în sine. Surprinderea clară a fulgilor de zăpadă presupune un timp de expunere scurt. Încercarea de a stabili un raport cu subiectul este importantă. Să nu uităm faptul că fotografia, în ultimă instanță, are rolul de a reda înfățișarea unei persoane sau a unui lucru, dar, în același timp procesul este unul de creație imagistică.
Încercarea de a evidenția și a comunica ceea ce alții nu au posibilitatea să vadă, prin intermediul fotografiei, presupune asumarea unui mesaj, un mesaj care oferă identitate, o poveste a realității subiective, un dialog plăcut și surprinzător. Având conștința relației cu fotografia, oferind privitorilor posibilitatea de a descoperi imaginile noastre, nu ne rămâne decât să simțim bucuria de a trăi cu adevărat. Pentru această bucurie, în finalul articolului țin să mulțumesc celor care au făcut posibilă, în acest an, aventura mea. (Grigore Roibu)
De 4 ani îmi fac vacanţa de iarnă la sora mea, stabilită în Les Gets.
Pe parcursul celor 6 zile, cât am stat în Les Gets-Morzine, am avut parte de o vreme variată. În prima zi, ploaia şi lapoviţa mi-a fost un partener incomod, dar de care am profitat pentru a surprinde câteva cadre fotografice inedite. Ceaţa se lăsa peste văile largi, iar norii se „jucau” cu lumina în josul pârtiilor. Cei care schiază cunosc aceste momente care, uneori, te pot surprinde pe creasta muntelui. Sunt spectaculoase pentru peisajul oferit, dar incomode datorită frigului şi umezelii. Hainele sunt ude ca după ploaie, ochelarii aburesc şi, apoi, îngheaţă. Doar simplul fapt că trebuie să te opreşti pentru a scoate aparatul de fotografiat din rucsac, pe o vreme în care aşchiile de ghiaţă se „înfig” în faţa ta precum nişte cuţite, devine dificil. Un beneficiu sunt norii. Aceştia configurează forme uimitoare care prin perdeaua de ceaţă permit captarea unor lumini inedite.
Dotat cu îmbrăcăminte călduroasă, răbdare şi căutând locaţiile potrivite, în următoarele 2 zile ceaţa şi norii pufoşi mi-au oferit un alt tip de provocare. Brazii încărcaţi cu zăpadă şi cristalele de ghiaţă au transformat peisajul într-un monolit de culoare albă.
În cea de-a patra zi a ieşit soarele. Cerul era albastru şi senin. Ştiam locul unde trebuia să găsesc cu privirea vârful Mont Blanc, dar acesta nu se arăta. Norii de furtună îl acopereau, parcă pentru a nu se lăsa admirat. În cea de-a cincea zi vremea frumoasă mi-a permis să urc la altitudini mari, de peste 2000 de metri, vântul scăzând în intensitate. Şi, în sfârşit, marele vârf în formă de cocoaşă, mereu alb, pe care îl aşteptam să se ivească de atâtea zile, s-a arătat la orizont, la fel de impunător şi spectaculos ca de fiecare dată când l-am văzut.
Zona de schi din Les Gets constă, în principal, din pârtii albastre şi roşii, destinate începătorilor şi celor cu o experienţă intermediară. Există şi zone „negre”, uşor accesibile, cum ar fi, de exemplu „Yeti”, accesate prin intermediul telescaunelor. Mt. Chery, aflat pe cealaltă parte a satului, găzduieşte majoritatea competiţiilor de schi, având, de asemenea, pârtii cu diverse grade de dificultate.
Există multe puncte bune pentru off-piste schi şi snowboarding. Şansele medii de avalanşe în partea de sus a ascensorului Ranfoilly a transformat acest perimetru, conform evaluărilor, în una din cele mai bune zone cu zăpadă nebătută din afara pârtiilor.
Dimineţile şi apusurile, amestecul de lumină puternică, rece sau caldă, cu ninsoare şi soare a fost o provocare, în fiecare zi alta, de a surprinde cadre de peisaj. De multe ori nu ştiam ce să fac… Să mă opresc pentru câteva imagini impresionante sau să continui să schiez, profitând de vremea frumoasă.
Viaţa de noapte este, la rândul ei, atractivă în staţiunile de schi, oferind un alt mod de a vedea lumea prin vizorul aparatului de fotografiat. Les Gets are multe pub-uri şi baruri, cu mese de biliard, un patinuar şi tarase unde pot fi ascultate concerte live. O mare parte a meniurilor oferite aici sunt specilizate în bucătăria locală Savoia.
Lecţiile de schi pentru copii, avansaţi sau începători, sunt pe diferite categorii de cursuri, având 150 de monitori din cadrul Şcolii de Schi Franceze Les Gets (ESF Les Gets), care, deşi par mulţi, sunt insuficienţi pentru numărul de cereri. Toate acestea transformă staţiunea în una cu un turism extrem de atractiv pentru toate vârstele. Un turism care se bazează, începând din luna decembrie până în aprilie, pe oameni împătimiţi după sporturile de iarnă, oameni care sunt gata să cheltuiască oricât de mulţi bani pentru a se distra, măcar o săptămână.
Aici, în Les Gets-Morzine vin turişti din toate colţurile lumii. Uitându-mă pe Internet la momentul inaugurării unei noi pârtii din Braşov nu ştiam dacă trebuie să am un sentiment de revoltă sau tristeţe. Politicienii noştrii nu înţeleg cum se face turismul. Nu înţeleg cum să atragă turişti din toată lumea, oameni care iubesc muntele şi sunt deschişi la noi provocări în descoperirea unor locuri inedite. Nu înţeleg că din turism se pot câştiga sume importante de bani. Dacă în Les Gets cineva ar întrăzni să oprească un telescaun pentru simplu fapt că un politician este aşteptat la o inaugurare de pârtie, acesta nici nu ar mai călca în staţiune. Pierderile ar fie enorme şi de neconceput. În faţa unui bar de pe o pârtie era instalat un scaun de culoarea partidului aflat la putere în România. Ar fi bine ca Ministrul Turismului de la noi să meargă, măcar pentru două ore, să se instaleze comod în acest fotoliu şi să vadă cum se face turismul, la alţii…
Poate, atunci, nu ar ieşi oamenii în stradă datorită sărăciei în care au fost aruncaţi. Aceiaşi persoană, din restaurantul de care aminteam, mi-a spus că dacă în Franţa cineva ar fi îndrăznit să reducă salariile cu 25%, oamenii ar fi blocat întreaga infrastructură. Dar, din păcate, ţările la care cu invidie ne uităm, nu le vom putea ajunge din urmă nici dacă acestea s-ar opri din propria dezvoltare timp de 20 de ani. Sună dur, dar, gândind că în fiecare an, începând de acum, salarul unui angajat din România ar creşte cu 100%, ne-ar trebui 5 ani să ajungem la veniturile celor din statele pe care le numim civilizate. (Grigore Roibu)
artavizuala21 