O carte nu se face printre picături. Un interviu cu Judith Schalansky.

Fragment preluat de pe GraphicFront.ro

Un caz aproape ideal: un om tânăr, făcător de carte în cel mai complet sens posibil – atât autor, cât și grafician -, cu lucrări ce au luat premii importante; profesionist și pasionat până în măduva oaselor; dedicat aproape exclusiv proiectelor proprii. Judith Schalansky, un nume (încă) necunoscut în România, este născută în 1980 în Greifswald (nordul Germaniei), a studiat istoria artelor și comunicare vizuală, a predat la Universitatea de Științe Aplicate Potsdam, iar acum trăiește ca freelancer în Berlin. A debutat în 2008 cu romanul Blau steht dir nicht (Albastrul nu te prinde), iar în 2009 a primit primul premiu.  Ne-am bucurat să purtăm o scurtă conversație:

Carla Duschka: Sunteți și scriitoare și graficiană. Care dintre cele două meserii vă e mai dragă? Cu ce ați început?

Judith Schalansky: Nu pot concepe una fără cealaltă. Eu fac cărți. Îmi imaginez cărți. Asta presupune să te gândești atât la conținut, cât și la formă. Încă de foarte tânără am scris, și apoi, în timpul studiilor de design, mi-am dat seama ce mult îmi lipsea nu doar să dau o formă lucrurilor, ci chiar să mă ocup de înfățișarea lor (Gestaltung). Astfel, gândind asupra formei, mă întorceam din nou la conținut.

– V-a fost acordat deja de două ori premiul „Cea mai frumoasă carte germană” de către Stiftung Buchkunst (Fundația Arta Cărții, Frankurt): în 2009, pentru cartea „Atlas der abgelegenen Inseln” (Atlas al insulelor rătăcite) și în 2012, pentru „Der Hals der Giraffe” (Gâtul girafei). Felicitări! Pentru noi, graficienii/designerii de carte din Europa de Sud-Est, concursul celor mai frumoase cărți germane este un model de mare preț! Dar ce reprezintă această competiție pentru graficienii germani, mai ales pentru autorii tineri, cum sunteți și dv.? Cât de mult înseamnă acest premiu?

– Acest premiu este renumit în cercurile graficienilor și ale realizatorilor de carte, pentru că examinează tot ce înseamnă munca noastră. Cataloagele competițiilor anuale redau o arhivă de nelipsit, în care e fantastic că sunt menționate inclusiv caracterele de literă și hârtiile folosite. Lucrările premiate ale fiecărei ediții – cele care, prin urmare, se pot numi Cele mai frumoase cărți germane – sunt întotdeauna o sursă de inspirație pentru propriile proiecte. Faptul că am primit de două ori acest premiu înseamnă mult pentru mine. Mă simt implicit și ambasadoare neoficială a cărții frumoase. E un titlu pe care îl port și de care mă folosesc cu mândrie, cu scopul de a stârni interesul oamenilor pentru arta cărții. Nu trebuie să fii expert să poți savura o carte frumoasă.

Interviu realizat de Carla Duschka
Citiţi tot interviul pe graphicfront.ro

Cele mai frumoase cărţi

Frankfurt 2012

atelierul de grafică

După aproape 10 ani, cele mai frumoase cărți din România, pot fi văzute din nou la marile târguri de carte.
Tehnic vorbind, fără a avea o competiție în țară, noi nu puteam fi prezenți la expoziția-concurs din Germania a celor mai frumoase cărți din toată lumea.
Ultima oară a fost posibil acest lucru în 2003-2004, când AER, Asociația Editorilor din România, acorda premii pentru cărți frumoase. Participam atunci ca studenți ai Universității de Arte.
Anul acesta suntem din nou în cărți cu cărți. Am avut Gala Bun de Tipar în primăvară, eveniment datorită căruia cărțile României nominalizate la secțiunile „concepție grafică” și „carte ilustrată” vor ajunge la Leipzig în primăvara anului viitor (iar titlurile câștigătoare au fost deja expuse zilele acestea la Frankfurt printre Cele mai frumoase cărți din toată lumea).

Acum, la început de octombrie, la concursul de design de carte Cele mai frumoase cărți din România, trei dintre cărțile atelierului nostru au fost nominalizate: o lucrare de acum doi ani, Lemn. Biserici din Nordul Olteniei editat de Asociatia 37/ grafician Carla Duschka, și două foarte noi, făcute în mare parte manual, într-un tiraj de doar trei exemplare fiecare: Kitch is everywhere/ grafician Alexandra Cor și Sience in the Kitchen and the art of eating well/ grafician Anna Ciepiela. Regulamentul concursului a permis înscrierea cărților fără ISBN, a edițiilor limitate, ceea ce ne-a dat libertate de mișcare în toate privințele, și tehnic și creativ. Aceste două lucrări, din a căror facere puteți vedea câteva frânturi, au fost expuse zilele trecute tot la târgul de la Frankfurt, dar la standul României.
Noi credem că e un început bun…

Lista nominalizărilor la Cele mai frumoase cărți din România
Mai mult pe GraphicFront.ro

Semne de viaţă sub un pumn de fier

Articol despre proiectul GF, publicat în Eye Magazine, Nr. 83

Cărţile despre istoria designului grafic sunt, de multe ori, colecţii de imagini dezgropate şi anecdote. De fiecare dată când o astfel de carte este publicată într-o ţară sau regiune din afara centrelor internaţionale ale designului, o nouă colecţie de imagini e gata de a fi exploatată. După ce, în 1986, cartea lui Phillip B. Meggs, O istorie a designului grafic (A History of Graphic Design) a fost publicată pentru prima oară în Statele Unite, multe dintre exemplele prezentate de autor au fost reproduse în alte contexte, de parcă acesta ar fi descoperit manuscrisele sacre ale designului. În consecinţă, în acea perioadă, numeroase ipostaze ale designului grafic au fost ignorate pentru că Meggs omisese să le dea binecuvântarea sa. Însă, pe măsură ce studiul istoriei disciplinei a început să câştige teren, multe creaţii provenind din ţări iniţial neexplorate au început să iasă la suprafaţă. Unele dintre ele au dobândit statutul de cult.

Europa de Est, regiune care, între primii ani secolului 20 şi al Doilea Război Mondial, se mândrea cu o avangardă artistică puternică şi cu o prosperă industrie a designului grafic, s-a dovedit a fi o mină de aur pentru asemenea imagini. (Steven Heller)

Mai mult pe GraphicFront.ro

Helga Unipan 1980

Un bun prieten ne-a atras atenţia asupra unei artiste, grafician şi ilustrator de carte, a cărei muncă este mai puţin cunoscută. Din acest motiv am preluat această prezentare din Colecția Atelierul de grafică pentru a o face şi noi cunoscută.

Helga Ana Unipan este născută în 1938 la Cluj. Tot acolo urmează facultatea în cadrul Institutului de Arte Ion Andreescu.
Este grafician, membru al UAP, iar o parte din lucrările sale sunt expuse la Muzeul de Caricatură din Basel (Elveția),  Muzeul Național de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul de Caricatură din Gabrovo (Bulgaria) și în Muzeul de Cricatură din Istambul (Turcia).
S-a făcut cunoscută ca ilustrator de carte având colaborări cu scriitori și edituri din România, Ungaria și Germania.

SURSA: Graphicfront.ro (unde puteţi vedea mai multe ilustraţii de carte a Helgăi Ana Unipan)

Contrar aşteptărilor. Grafica poloneză 1919-1949

(Against All Odds. Polish Graphic Design 1919-1949)

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Cuvântul Against de pe copertă e scris cu fontul Komunikat, care a fost proiectat în 1932 de Władysław Strzemiński, un pictor constructivist-avangardist cunoscut în toată lumea, autorul cărții Teoria viziunii (The Theory of Vision). Caracterele sunt construite numai din cerc, părți de cerc și linii drepte. Un set complet și digitalizat al acestui font a fost creat de Artur Frankowski, designer de fonturi.

Publicată de editura Karakter, Against All Odds. Polish Graphic Design 1919–1949 de Piotr Rypson a ajuns și la noi în atelier. Deși s-a scris mult despre ea (Steven Heller, 50Watts etc.), mă bucur că am ocazia să-i fac și eu o prezentare dintr-o perspectivă personală de „insider”.

Karakter este o inițiativă concepută în 2008 de numai trei oameni (îl amintesc aici pe Przemek Dębowski, unul dintre cei mai buni tineri graficieni polonezi, cu care am și avut marea placere de a colabora în iarna 2010/2011). Editura publică beletristică din tărâmuri îndepărtate (Japonia, Haiti, Maroc, Africa de Sud etc.) și reportaje scrise de nativi (din Iran, Palestina, Egipt etc.), cărți despre arhitectură și design, titluri alese întotdeauna cu grijă, viziune și curaj, impecabil traduse, redactate și proiectate. Unul dintre proiectele lor cele mai importante ale anului trecut a fost antologia textelor teoretice despre design A vedea / a ști, de la El Lisitzzky și Laszlo Moholy-Nagy până Jeffrey Keedy, Paul Stiff și Ellen Lupton. La sfârșitul anului 2011 au scos și „Against All Odds” iar acum, pe lângă altele, pregătesc cartea lui Adrian Shaughnessy „How to be a Graphic Designer Without Losing Your Soul”. Sloganul lor este We publish what we like și trebuie zis că se întâmplă întocmai.

Piotr Rypson prezintă o colecție de grafică poloneză pe parcursul a treizeci de ani – de la 1919 până în 1949 și conține absolut tot: de la coperți de cărți și reviste, afișe, broșuri, reclame, până la ambalaje, etichete, logouri și chiar facturi proiectate în perioada în care Polonia intra în modernitate. Este o reprezentare grafică a cotidianului. Cartea e uriașă: are 408 de pagini  și cântărește 1.8 kg. Ceea ce-i adaugă și mai multă valoare sunt textele scrise de autor, în care povestește foarte cuprinzător începuturile designului grafic în Polonia și a curentelor artistice care, precum și în alte țări din Europa, au contribuit mult la formarea modernității.

Apariția ei a stârnit mult interes. Suficient cât să poată fi găsită acum și în librăria de la Tate Modern. De ce? În primul rând pentru că în Polonia nu există nici o instituție care să se ocupe cu protejarea instrumentelor comunicării vizuale în societate. Puțini le colecționează, iar și mai puțini sunt în stare să construiască pe baza lor o poveste coerentă și vizionară. Astfel, publicarea catalogului a venit în cel mai potrivit moment, pentru că numai de câțiva ani grupul designerilor din Polonia a început să se consolideze, iar conștiința lor profesională a crescut signifiant. Abia acum sunt pregătiți să descopere, să înțeleagă această moștenire și să-și construiască viitorul pe ea. Cum zice Piotr Rypson într-un interviu, fără această bază e foarte ușor să ne lăsăm impresionați de un design prost și să cădem sub influența acestuia, crezându-ne ‘designeri’, când de fapt suntem niște analfabeți în materie de expresie vizuală. Aceasta este, cred, și problema proiectanților români care adeseori nu conștientizeaza pe ce grafică s-ar putea baza și nici nu simt nevoia de a-și căuta graficienii-strămoși. Din păcate, nici nu au de unde. Un prim pas l-am făcut noi prin cărțile GF, dar proiectul nostru reusește să umple numai o mică parte dintr-o spărtură mult prea mare.

Piotr Rypson și-a construit narațiunea în jurul a trei axe: nașterea unui limbaj al comunicării vizuale la începutul anilor 20 în circumstanțe foarte grele, într-o țară proaspăt reconstruită din trei provincii extrem de diferit dezvoltate, în ciuda lipsei de bani, industrie, etc. După aceea discursul se mută în perioada anilor 20/30, când modernitatea polonă a prins avânt, iar viața socială s-a dezvoltat în toate direcțiile, angajând și grafica, reclama sau piața editorială. Foarte interesantă e și partea despre anii 40 (anii războiului), dar și cei de după, până în 1949, când comuniștii s-au simțit atât de puternici încât au reușit să distrugă toată afacerea privată – cultura, viața și producția grafică. Dar până în 1949, în grafica poloneză nu s-au schimbat multe – erau graficienii de stânga (care prosperau de pe urma comenzilor politice) și graficienii de dreapta (nostalgici după regimul de dinaintea războiului). Au fost reînființate multe edituri, instituții și titluri de presă care funcționau înainte de 1939. Câțiva ani după război a fost o perioadă în care s-au întâlnit limbajul vechi al comunicării vizuale cu cel agresiv al propagandei.

În interviul din care vă povestesc, Rypson mai spune că a avut intenția de a demonta unele mituri, de pildă cel că școala afișului polonez de după Primăvara din ’56 a apărut din senin. Materialele reproduse aici demonstrează că exista deja un limbaj grafic iar “școala” și-a dezvoltat calitățile și îndemânarea ca o continuare firească a acestuia
Ca să aflați mai mult, vă invit să citiți cartea. Oricum, e o plăcere în sine să o răsfoiți, deoarece nu conține doar un material extrem de diferit, colorat și inspirant, dar e și foarte bine proiectată (de Przemek Debowski, ale cărui lucrări merită atenție). Are o construcție foarte clară și dinamică, deloc monotonă. În plus, fontul folosit pentru text, Skolar – proiectat de David  Březina, extrem de lizibil, dă volumului o nuanță personală foarte plăcută. De asemenea pe tot parcursul cărții e folosit un raster fin care aduce cu zincurile vechi de tipar înalt, lucru care îi dă un plus de atmosferă și unitaritate.

Cartea e obligatorie pentru toți cei interesați de istoria designului grafic, pentru colecționari, iubitorii de grafică, dar și pentru cei interesați de viața cotidiană din trecut. Cred că ar putea fi de folos și graficianului român, pentru că prezintă un întreg proces al dezvoltării limbajului comunicării vizuale într-o țară (pe atunci) vecină. Este o etapă peste care nu numai că nu avem voie să sărim, ci, din contră, trebuie aprofundată, înțelesă și asumată.
Împreună cu ediția poloneză, Karakter a scos și un volum separat în limba engleză pe care îl găsiți aici. E o lectură obligatorie pentru toți iubitorii graficii fără computer. Alte imagini din carte mai puteți găsi pe Imprint și 50Watts.com. (Anna Ciepiela)
SURSA: GraphicFront
Citiţi şi Istoria afişului polonez în 192 de imagini