Luni, 7 mai 2012, la Galeria de Artă „Forma” din Deva a avut loc vernisajul expoziţiei-eveniment „3 Action”. Protagoniştii evenimentului sunt Mircea Bâtcă, Gheorghe Mureşan şi Gheorghe Pogan, artişti plastici şi, în acelaşi timp, profesori care au îndrumat zeci de generaţii de tineri artişti la Deva.
Evenimentul, la care am fost martori-participanţi, este un elogiu adus prieteniei prin artă şi „o plecăciune în faţa spiritului tinerilor dornici de afirmare, viitori creatori care încearcă să limpezească ceea ce reprezintă termenul de Şcola
de artă de la Deva”, spune pictorul Gheorghe Pogan. Cei trei artişti plastici Gheorghe Pogan – pictor, Gheorghe Mureşan – sculptor şi Mircea Bâtcă – grafician privesc lumea din unghiuri diferite, dar universul lor are puncte comune în tradiţia acestui loc. „Expoziţia este un omagiu adus celor care în anii 1954 – 1955 au început “aventura” artistică hunedoreană, prin şcoala de gravură de la Petroşani, şcoală care a continuat, apoi, prin intermediul dascălilor din Liceul de Artă de la Deva. Acestă aventură sper să nu se sfârşească şi, într-o bună zi, să fie cotată în istoria artei europene”, adaugă Gheorghe Pogan. Pentru mine a fost un moment de bucurie să mă întâlnesc cu foştii profesori, cei care m-au îndrumat pe calea artei. Aş putea spune multe despre activitatea fiecăruia dintre dascălii care mi-au pus creionul în mână pentru a mă forma în educaţia vizuală şi a-mi perfecţiona mijloacele de expresie, dar expoziţia vorbeşte de la sine. Expoziţia poate fi admirată până pe data de 25 mai 2012.
Am adresat câteva întrebări domnului Gheorghe Mureşan şi domului Gheorghe Pogan, întrebări la care au avut amabilitatea de a-mi răspunde, transmiţând un mesaj de încurajare pentru elevii şcolii devene, ca viitori artişti continuatori ai spiritului care leagă generaţiile prin artă, pentru artă.
„Tânăra generaţie ar trebui să continue, pentru că are ce să continue…”
Grigore Roibu: Spuneţi-ne câteva cuvinte despre expoziţia pe care aţi vernisat-o astăzi la Galeria Forma.
Gheorghe Mureşan: Din punctul meu de vedere expoziţia este o reuşită. O reuşită în primul rând sub aspectul reîntregirii unei echipe care a funcţionat foarte bine în anii ’70-’80, o echipă care datorită condiţiilor de atunci s-a dispersat. Noi ne-am urmat drumul fiecare în parte, dar aceste drumuri s-au întâlnit iar şi, iată, acest lucru îl demonstrează această expoziţie cu lucrări ce se completează una pe cealaltă. Acest eveniment consider că ar fi bine dacă s-ar permanentiza, asta şi pentru că Deva este o pepinieră în domeniul artelor şi nu, precum alte centre culegătoare de valori pe care le revendică ulterior.
Gheorghe Pogan: Eu am simţit nevoia să-mi plătesc o datorie prin intermediul luminii şi a formelor misterioase faţă de Ion Andreescu. Să văd cum se manifestă şi să încerc să pun în valoare efectul materiei. Cu Mircea Bâtcă am împărţit ani de zile atelierul încercând să ne depăşim limitele pe care le impunea stilistica artei româneşti. Cred că Mircea, într-o bună zi, va fi recunoscut ca unul dintre foarte importanţii artişti români contemporani şi în istoria artelor creaţia lui va avea o însemnătate pe care acum o trecem cu vederea.
G.R.: Ne puteţi descrie în câteva cuvinte lucrările domnului Mircea Bâtcă.
Gheorghe Pogan: Aşa cum tu explorezi zona internetului şi a digital art-ului, acele anamorfoze, creaţii ale minţii şi obiecte imposibile, precum în creaţia lui Cornelis Escher, se găsesc în lucrările lui Mircea Bâtcă. Sunt obiecte imposibile prin contur, pentru că imaginea vine şi contrazice chiar ideea de imagine. La asta se adaugă rafinamentul, un rafinament obţinut din relief şi efectul de lumină dat de textura reliefului. Cu toate acestea culoarea, cum ar fi, de exemplu, griurile colorate şi roşul stins sau acea pictură neagră, care pe mine „mă înnebuneşte”, considerând-o un vârf al creaţiei lui, spune povestea galaxiei, a Căii Lactee, a unui univers care are o altă dimensiune, cea interioară, deşi compoziţional este o imagine concepută după regulile compoziţiei plastice, a relaţiei plin–gol şi a raporturilor dintre semne, semne puse într-o relaţie cu spaţiul, ceea ce trimite la formaţia de grafician a lui Mircea Bâtcă.
G.R.: Sculptura dvs. explorează materialul situându-se între tradiţional şi modern. Preocuparea de a recupera un tip de existenţă prin folosirea calităţilor pe care le are lemnul contribuie la crearea unei relaţii între spaţiu, ambient şi formă. Vorbiţi-ne despre lumea simbolurilor pe care o propuneţi publicului devean.
Gheorghe Mureşan: Eu mă consider modern prin modul de abordare a materialului. Lucrez în egală măsură şi în piatră, şi în metal, la care se adaugă materialele nonconvenţionale, dar lemnul este şi rămâne acel material care are o calitate specială datorită fibrei, consistenţei şi a culorii, calitate pe care nici un alt material nu îl oferă. Mie îmi place să construiesc şi lemnul îmi permite să construiesc. Eu învăţ din munca cu lemnul.
G.R.: Aţi fost dascălul mai multor generaţii de elevi la şcoala şi liceul de artă din Deva. Ce transmiteţi celor care se pregătesc acum pentru a urma drumul disciplinelor artistice.
Gheorghe Mureşan: Eu le-am spus întotdeauna „să ţină aproape”. Să se ţină aprope pe ei între ei ca generaţie, ca grupuri care au reuşit să clădească şi să zidească ceva pentru a promova valoarea. Să fie aproape de această pepinieră, despre care vorbeam, care este şcoala de la Deva, pentru că, fără acest element al continuităţii culturii estetice, într-o perioadă când vulgaritatea ne asaltează, rămâne o insulă de adevăr şi puritate. Fenomenul plastic are o claritate şi putere de penetraţie care poate să ajute şi să contracareze asaltul pe care îl exercită asupra noastră non-valoarea şi kitsch-ul.
Gheorghe Pogan: Tânăra generaţie ar trebui să continue, pentru că are ce să continue…
(A consemnat Grigore Roibu)
artavizuala21 