Eugen Gâscă – Retrospectivă

Vernisaj: 26.10.2018, ora 18:00
Expoziție: 27.10 – 24.11.2018

Galeria Quadro are plăcerea de a vă invita în data de 26 octombrie, începând cu ora 18:00, la vernisajul expoziției Eugen Gâscă. Retrospectivă.

Eugen Gâscă (1908-1989) este o personalitate definitorie pentru arta din România în secolul 20. Opera sa de un pregnant modernism sprititualizat, acoperă șase decenii de activitate. Expresionismul său melancolic, cu accente metafizice, învăluie figurile și peisajele reprezentate într-o culoare-lumină albastră, transmițând zbuciumul și speranța artistului aflat în permanentă luptă pentru viața sa.

Născut la Cristur-Grindeni în 1908, într-o familie de învățători, și-a pierdut părinții și frații de mic. Aceste evenimente tragice, precum și sărăcia și propria luptă pentru viață (fiind bolnav de tuberculoză) au reprezentat acea experiență de viață care a dus la maturizarea rapidă a personalității sale artistice și închegarea unei viziuni originale asupra vieții.

S-a format în ambianța culturală a Clujului interbelic, unde și-a început studiile la Școala de Arte Frumoase din oraș, în 1928, sub îndrumarea unor tineri profesori școliți la Paris. Și-a continuat studiile la București și Iași, în ultimul loc avându-l profesor pe Tonitza, care i-a remarcat simțul pentru culoare. În timpul studiilor la Cluj, a făcut parte din celebra grupare artistică Boema a unor studenți care au transformat sărăcia lor și dragostea pentru artă în ars poetica. Biografia artistului a fost marcată de dese mutări în diferite colțuri ale țării, unde a ajuns prin câte un post modest de profesor de desen sau pentru a fi internat într-unul din sanatorii, unde a petrecut adesea luni sau chiar ani.

Expoziția noastră este prima retrospectivă realizată după moartea artistului (ultima retrospectivă a fost realizată în 1978/1979), care are astfel posibilitatea să privească opera în întreaga sa amploare, incluzând lucrările din ultimul deceniu de activitate – extrem de importante pentru împlinirea viziunii artistice a lui Eugen Gâscă.

Evenimentul aduce laolaltă o serie consistentă de lucrări din anii 1930, când tânărul artist a ajuns la o sinteză artistică timpurie. Aceste lucrări au fost prezentate într-o expoziție personală în 1934, la Cluj,  remarcându-se vocea aparte a pictorului de o modernitate tulburătoare. Conștient de fragilitatea vieții, pictura sa izvorește din emoțiile concomitente ale tristeții, speranței și bucuriei.

Expoziția urmărește atât activitatea sa de pictor, cât și de desenator, oferind astfel o privire asupra modului de gândire și creație al artistului. Desenele și acuarelele nu sunt independente de picturi, ele precedând realizarea tablourilor. Nu sunt însă schițe, ci exerciții de intrare în ritm, gesturi de aprofundare și trepte de esențializare a temei.

După o perioadă de căutări, cea a etapei realiste „obligatorii” a anilor 1950 – în care s-a remarcat prin reușitul tablou istoric Horia și căpitanii săi – începând cu anii 1960 revine și duce mai departe universul vizual al tinereții: figurile sale plasate în peisaj, siluete angelice schițate, ireale, au preocupări misterioase, nu activează, ci sunt supuse ritualurilor și ritmurilor unor vieți interioare bogate. Simbioza dintre om și natură – cu dealurile și plopii specifice meleagurilor natale, Văii Mureșului – este de factură cosmică și metafizică, toate având aceeași substanță, exprimată de artist prin nuanțele de albastru-verzui reci, asemănătoare luminozității stinse a frescelor.

Atât prin temele din tinerețe (Fuga în Egipt, Răstignire, Crist) cât și prin spiritul întregii sale opere, arta lui Gâscă ne prezintă o fire sensibilă profund spirituală, care prin propriile experiențe a reușit reinventarea și reîncărcarea iconografiei și a înțelesurilor artei creștine.

În premieră prezentăm și acele lucrări – acuarele și pictură – realizate în ultimii ani, denumit „Bucurie”, într-o epocă în care nu se puteau face referiri clare la teme biblice, dar în care recunoaștem bucuria Învierii: această finală sinteză luminoasă a artistului, plină de speranță. Este capodopera unui artist ajuns la bătrânețe, împăcat cu propria viață, scăpat de încercările existenței precare care i-au marcat întreaga tinerețe, convins de crezul său artistic.

Expoziția prezintă în primul rând colecția care s-a păstrat în grija familiei, acoperind cronologic întreaga creație. De asemenea, un aport major îl au împrumuturile din colecții private din țară și străinătate. Valoarea expoziției este mărită de parteneriatul cu Muzeul Județean Mureș – Muzeul de Artă Târgu Mureș, care deține o importantă donație Eugen Gâscă.

Cu această expoziție retrospectivă dorim să marcăm și zece ani de existență ai Galeriei Quadro – galerie angajată în cercetarea și promovarea unor importante opere și fenomene ale artei secolului 20 din România.

Ion Vlasiu. Poveste cu năluci

6 august 2018, ora 18:00

Evenimentul va avea loc la sediul Galeriei Quadro (Cluj, Str. Samuil Micu, nr. 7), în prezența fiicei artistului Ion Vlasiu, istoricul de artă Ioana Vlasiu, și a directorului galeriei, Székely Sebestyén György.

Activitatea creativă a lui Ion Vlasiu, sculptor, pictor și scriitor prolific, acoperă peste șase decenii.

Expoziția de la Galeria Quadro prezintă acele domenii ale activității artistice ale lui Ion Vlasiu, care nu au fost deloc sau doar parțial integrate în cadrul operei: obiecte găsite (crengi, rădăcini și pietre), desene, fotografii și sculpturi colorate din anii 1960-1980.

Născut în 1910, în satul Lechința, de pe Valea Mureșului, imaginația și gândirea sa au fost puternic marcate de lumea satului și de natură. Studiile de artă și le-a făcut la Cluj, la Școala de Arte Frumoase. A debutat „furios”, organizând între 1930-1936 nu mai puțin de șase expoziții personale.

În acestea, alături de lucrările de o eleganță spirituală înrudită cu gândirea antroposofică și estetica art decó, se conturează acel filon care va reprezenta vocea proprie a lui Vlasiu.

Căutând înțelegerea profundă a materiei, artistul va ajunge la constatarea că: „Indiscutabil este un ritm cosmic animator care se manifestă cu o logică elocventă și indestructibilă.” – după cum spunea într-un interviu în 1936.

Acest dinamism ritmic dădea viață în viziunea artistului atât materiei vie cât și lemnului sau pietrei, permițându-i să integreze în sculpturile sale formele găsite în lemn, contorsionările și ritmările specifice acesteia.

După aceste expoziții, bine primite de critici însă fără succes material, în 1937 pleacă pentru un an la Paris. Aici îl va vizita pe Brâncuși în atelierul său, această întâlnire întărindu-i convingerea că esența sculpturii este tocmai materia. Cu toate acestea, în deceniile următoare artistul se va îndepărta, atât formal, cât și conceptual, de propriul său stil și se va orienta spre o sculptură figurativă mai clasică și expresivă și spre realizarea unor proiecte monumentale.

Abia spre 1960 artistul va reveni la „sculptura ritmului”, bazată pe construirea organică a formei. Cu ocazia acestei reveniri însă nu se va opri doar la exploatarea posibilităților plastice aduse la suprafață în anii tinereții. Pe terenul său de la Bistra, în apropierea Mureșului, a început să adune crengi, rădăcini și pietre: forme create de natură pe care, atunci când creșterea s-a oprit și fibra organică a murit, tot natura le-a sculptat mai departe. Aceste „obiecte găsite” au fost așezate ca atare în grădina sau în atelierul artistului, uneori însă a intervenit cu instrumente de cioplit sau le-a vopsit, fixând în formă „năluca” văzută de el. Despre ele, Vlasiu afirma: „toate aceste piese sunt lucrate în colaborare directă cu izvoarele Mureșului.”.

Expoziția „Poveste cu năluci” prezintă, în mod inedit, alături de obiectele găsite, sculpturi de lemn, desenele înrudite cu acestea și fotografiile artistului.
Limbajul frust al figurilor desenate ne duc spre sursele „primitive” ale artei, spre lumea desenelor de copii, formele fiind înrudite cu nălucile văzute în obiectele găsite.

În fotografiile cu sperietori artistul surprinde acele forme de creativitate populară care se intersectau adesea cu practicile artistice moderne: ready made, obiectul găsit.

Ritmurile găsite în lemn, nălucile desenate, sperietorile și pietrele fotografiate contribuie toate la o sinteză artistică organică a lui Ion Vlasiu, trădând un orizont de gândire larg, o înțelegerea a unității surselor vitale ale naturii și omului.

Gheorghe Codrea: Proiecte de scenografie

Prima expoziție a Galeriei Quadro reînnoite!

Galeria Quadro
6 octombrie – 18 noiembrie

Noul  sediu: str. Samuil Micu nr. 7
Orar nou: luni – sâmbătă | 10:00 – 18:00

Galeria Quadro își propune ca, printr-o serie de cercetări și expoziții, să atragă atenția asupra unor opere din domeniul artelor decorative și aplicate, adesea trecute cu vederea de critica și istoriografia artei, deși, de multe ori, abordările proaspete și susținute întâlnite aici au relevanță atât pentru istoria artei, cât și pentru o mai bună înțelegere a perioadei în care au fost realizate.

Scenografiile create de Gheorghe Codrea, ca scenograf al Operei Române din Cluj (1956-1989), au fost adesea caracterizate ca fiind moderne, novatoare sau contemporane în cronicile vremii. Opera, ca gen aflat în criză în acea perioadă, își căuta identitatea, iar scenografia era unul dintre cele mai importante mijloace care puteau contribui la o redefinire și modernizare a spectacolului de operă.  Prin urmare, noi trebuie să privim activitatea scenografului și în acest context specific.

Gheorghe Codrea dispune de o dublă formație: pictor, cu studiile începute la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj în 1949;  scenograf, cu studiile aprofundate în acest sens între 1952–1956 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. La încheierea studiilor, deși a fost repartizat la Teatrul de Stat din Oradea, a aplicat la concursul deschis pentru un post similar la Cluj, unde a și fost angajat în 1956 până la ieșirea în pensie din anul 1989.

Pornind de la o de o viziune realistă, narativă în anii cincizeci, la mijlocul anilor șaizeci putem observa apariția unui nou limbaj vizual, în care spațiul scenic devine esențializat, Codrea renunțând la decorurile vetuste și butaforiile idilice, ajungând la siluete stilizate, culise simplificate, de un pronunțat grafism. Proiectele sale de scenografie etalează calitățile pictorului, devenind lucrări autonome, de șevalet. Majoritatea acestor proiecte sunt expuse pentru prima dată de la realizarea lor în cadrul expoziției de la Galeria Quadro.

La începutul anilor șaptezeci, o serie întreagă de spectacole – culminând cu dublul spectacol Zamolxe și Ulysse de Liviu Glodeanu – i-au permis lui Gheorghe Codrea să inoveze în mai multe direcții ale scenografiei. Pictura și desenul sunt unite într-o viziune generoasă a spațiului, în care artistul folosește elemente care direcționează privirea în așa fel încât spațiul de joc să fie amplificat optic, spre profunzime sau pe verticală, după caz, reușind astfel să scoată scena și, ca atare, și piesa dintr-o localizare rigidă. Scenograful a găsit un echilibru potrivit între caracterul istoric al spectacolelor și plasarea lor într-un spațiu atemporal sau contemporan. Adesea, Gheorghe Codrea integrează în spectacole proiecții, care dădeau o notă de mare actualitate spectacolelor.

Proiectele de scenografie și fotografiile din spectacole prezentate în expoziție, precum și volumul de peste 150 de pagini, bogat ilustrat, reprezintă un act de recuperare culturală, punând în valoare o importantă operă artistică dedicată modernizării limbajului scenografic în deceniile dificile ale comunismului românesc.

Dóczy Berde Amál – Selecție din operă

Cuvânt de deschidere: Dr. Lucian Nastasă Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca,
Székely Sebestyén György, curatorul expoziției, directorul Galeriei Quadro

Vă invităm cu drag sâmbătă, 12 august 2017, ora 18:00 la vernisajul expoziţiei „Dóczy Berde Amál – selecție din operă”, care va avea loc la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ța Unirii nr. 30).

Începutul carierei artistice a pictoriției Dóczy(né) Berde Amál (1886, Cățcâu – 1976, Cluj) a fost marcat de acea scrisoare pe care fetița de cinci ani a scris-o îngerului, cerându-i o pensulă pentru Crăciun. Din anul 1900 s-a păstrat o serie de studii după natură, realizate în acuarelă, care dau dovada unui talent ferm, unui colorit curajos, compunere proaspătă și observație aprofundată a realității. După obținerea unei diplome de pedagog, tânăra își continuă studii de artă în școli private la München (1913), Cluj (1915–1918, sub îndrumarea lui Ács Ferenc) și Baia Mare (unde beneficiază de corecturile lui Thorma János și Réti István).

Artista și-a deschis prima expoziție personală în anul 1913 la Aiud, unde a activat ca profesor în perioada 1919–1921. S-a măritat, născând doi băieți, însă pe lângă viața de familie, și-a construit opera artistică în mod perseverent, fiind una dintre puținele femei din prima jumătate a secolului XX care a reușit împăcarea carierei artistice cu ceea ce se considerau obligații tradiționale ale femeilor. Arta sa a fost integrată în viața de familie, pictând adesea scene de familie și folosind membrii familiei (mama, sora – scriitoarea Berde Mária, cei doi băieți) drept model.
Din 1919, participă la expozițiile colective ale artiștilor din Transilvania, expune la Salonul Oficial din București şi își prezintă regulat lucrările în expoziții personale în orașe din Transilvania, precum și la Debrețin și Budapesta.
Arta ei a fost marcată de pictura plein air băimăreană și de tradiția scenelor de gen specifică artei müncheneze. Caracterul picturii sale este determinat de riguroasele peisaje montane, portretele intime și pline de caracter realizate în cercul familial, precum și compozițiile etnografice, în care se simte deopotrivă adularea fovistă a culorii, dar și un respect documentarist față de tema dată.
În cronica expoziției ei personale care a apărut în revista Pásztortűz în anul 1922, cronicarul,care s-a semnat cu monograma B.M., o numește pe pictoriță ca fiind cel mai tânăr membru a Școlii de la Baia Mare și cea mai caracteristică reprezentantă a „pictura cromaticii înflăcărate”.

Putem afirma cu certitudine că Dóczy Berde Amál a realizat una dintre operele cele mai impunătoare ale artei transilvane a secolului XX, chiar dacă arta sa ne este cunoscută într-o proporție destul de mică și nici expoziții retrospective sau monografie nu au contribuit în ultimele decenii la o mai bună cunoaștere. Prin titlul expoziției, „selecție din operă”, recunoaștem că descoperirea operei este încă în desfășurare și unele perioade din activitatea sa de peste cinci decenii sunt aproape necunoscute. Însă, și acestea sunt suficiente să sugereze că stâm în fața picturilor unei artiste care, deja la începutul anilor 1920, și-a coagulat un univers vizual distins, și care la vârsta de optzeci de ani se exprima încă în tablouri viguroase și proaspete.

Licitația Quadro 22 − Licitația de Primăvară

Licitația: 5−7 mai 2017 / Expoziția licitației: 24 aprilie – 7 mai

Program: zilnic 10:00–13:00 și 14:00–18:00 (inclusiv la sfârșit de săptămână).

Licitația Quadro 22 − Licitația de Primăvară se desfășoară exclusiv online pe site: http://licitatie.galeriaquadro.ro/#Română. Licitația va începe în data de 5 mai, la ora 8:00 (ora României), licitarea primului lot se încheie duminică, 7 mai, la ora 18:00 (ora României). Pentru fiecare lot succesiv, licitația se va încheia cu un decalaj de două minute.
Loturile licitației pot fi văzute la sediul Galeriei Quadro, în perioada 24 aprilie − 7 mai, între orele 10:00−13:00 și 14:00−18:00.

Colecția licitației actuale se distinge prin prezența lucrărilor marilor avantgardiști români (Victor Brauner, Marcel Iancu, Jules Perahim), precum și a maeștrilor moderni maghiari (baronul Mednyászky László, Egry József, Perlrott Csaba Vilmos).
Arta transilvană interbelică este reprezentată de lucrări semnate de artiști precum: Nagy Oszkár, Mikola András, Katz Márton, Benjamin Herman, Catul Bogdan, Bene József, Tibor Ernő, Leon Alex, Jándi Dávid, Gáll Ferenc.

Selecția lucrărilor datând din perioada de după realismul socialist prezintă pictură și grafică realizată de:
Dan Bimbea, Vasile Pop Silaghi, Cseh Gusztáv, Sorin Câmpan, Miklóssy Gábor, Eva Cerbu Siegler, Florin Maxa, Jakobovits Miklós, Fodor Nagy Éva, Incze Ferenc.

Puteți licita pentru lucrări valoroase, cu prețuri de pornire cuprinse între 50 și 6.500 EUR.
Vă rugăm să citiți regulamentul de participare pe pagina principală a licitației. Chiar dacă sunteți deja familiarizat cu procesul de licitare din trecut, vă rugăm să parcurgeți aceste articole pentru a vă reaminti procedurile și pentru a constata eventualele modificări.
La cerere, asigurăm efectuarea procedurii de export și livrarea în străinătate.

Pentru mai multe informaţii în legătură cu programul expoziţiei și licitația, vă rugăm să contactaţi personalul Galeriei Quadro:
Telefon: (0040)–264–431105
(0040)–745–341380
E-mail: office@galeriaquadro.ro
Galeria Quadro, Cluj 400009, str. Napoca, nr. 2–4, etaj I, 64.