Cele mai frumoase cărți din România – albume și cărți de artist

Galeria Plan B Cluj / Fabrica de Pensule (parter)
Vernisaj: joi, 17 decembrie, ora 18.00

albume si carti de artistGaleria Plan B Cluj (Strada Henri Barbusse nr. 59-61, Cluj) vă invită la o întâlnire cu albume și cărți de artist selectate în cadrul Concursului național de design de carte Cele mai frumoase cărți din România din ultimii trei ani.

Editarea cărților de artă este un instrument discursiv important al artei contemporane, iar această expoziție încearcă să ofere un spațiu de reflecție și de interacțiune cu publicații foarte diverse din România, care chestionează expresia vizuală a cărții-obiect. Cărțile dedicate artei sunt de cele mai multe ori dificil de materializat în ediții sau tiraje mari și ne dorim ca această expoziție să contribuie la o cunoaștere aprofundată a procesului de publicare a unei cărți. De aceea, în luna ianuarie vom găzdui o serie de întâlniri cu designeri, editori și artiști, în cadrul programului Learning and Unlearning, inițiat în 2014 de Galeria Plan B Cluj cu scopul de a facilita un dialog între generații diferite de artiști sub forma unor ateliere de lucru.

Prezentarea cărților va pune accentul pe abordarea experimentală a vizualității prin designul contemporan al cărților. Felul în care o carte de artă este receptată de public depinde într-o mare măsură de sugestiile vizuale pe care însăși materialitatea ei le transmite. Spațiul descris de aceasta poate articula un statut de sine stătător al cărții ca produs artistic și ca instrument curatorial.

Expoziția va fi deschisă între 17 decembrie 2015 și 29 ianuarie 2016
Program de vizitare:
Luni-Vineri, 16.00-20.00.
Evenimentul face parte din proiectul Hotspot.art – Artă și Cultură Contemporană pentru Comunități, finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României și derulat de Fabrica de Pensule.

Evenimentul pe facebook

3 artişti clujeni prezenţi la MoMA

San Francisco Museum of Modern Art
Șase linii de zbor: Zone geografice schimbătoare în arta contemporană

Celebrul Museum of Modern Art (MoMA) din San Fancisco găzduieşte, în perioada 15 septembrie – 31 decembrie 2012, expoziţia internaţională „Six Lines of Flight: Shifting Geographies in Contemporary Art”, proiect care are invitaţi artişti din şase oraşe ale lumii considerate importante nuclee artistice: Beirut, Lebanon; Cali, Columbia; Cluj-Napoca, România; Ho Chi Minh City, Vietnam; San Francisco, USA; şi Tangier, Moroc.

Instalaţii, pictură, sculptură, video, fotografie şi performance-uri vor ilustra spiritul dinamic al dezvoltării artistice din ultimii ani. Lucrările integrează, pe de o parte, istorii caracteristice fiecărei zone, dar, în acelaşi timp, fac dovada schimbării peisajului artistic internaţional.

Artiştii prezenţi aici sunt cei care au dezvoltat instituţii, fundaţii sau asociaţii cu un impact major pe scena culturală a oraşelor pe care le reprezintă. Printre ei se numără Adrian Ghenie, Victor Man şi Ciprian Mureşan, alături de Yto Barrada, Tiffany Chung, Wilson Diaz, Futurefarmers, Joana Hadjithomas şi Khalil Joreige, Helena Producciones, Lamia Joreige, Dinh Q. Lê, Oscar Muñoz, Luis Ospina, Carlos Mayolo, The Propeller Group, Graziella şi Jalal Toufic şi Akram Zaatari. Platformele create de ei au deschis „liniile de zbor”, traiectoriile noilor conexiuni şi experienţe interdisciplinare în domeniul artelor. Explorând aceste legături şi corespondenţe, expoziţia prezintă dinamica şi spiritul acestui secol.

Expoziţia va fi însoţită de un catalog publicat de MoMA în parteneriat cu University of California Press. Textul despre arta din Cluj, pentru această publicaţie, este scris de criticul de artă şi curatorul Mihnea Mircan.
Adrian Ghenie şi Mihai Pop au înfiinţat, în 2005, Galeria Plan B, spaţiu expoziţional care funcţionează la Cluj şi la Berlin. Fabrica de Pensule, deschisă în 2009, este un amplu spaţiu de reprezentare şi prezentare a artei contemporane. Scena contemporană clujeană se bucură tot mai mult în ultimii ani de atenţia internaţională şi a fost prezentă în prestigioase publicaţii şi spaţii expoziţionale internaţioanle.

Expoziția „Six Lines of Flight” de la MoMA prezintă lucrări ale artiștilor care au contribuit la dezvoltarea unor instituţii colective sau asociații cu impact major asupra comunităților din care fac parte, conectând spiritul acestora la cel internaţional al artei secolului al XXI-lea. „Am ales artişti care au înfiinţat instituţii cu un impact major pe scena culturală a oraşului, a comunităţii din care fac parte”, conchide Apsara DiQuinzio, curatoarea expoziţiei de la San Francisco.
Mai mult pe www.sfmoma.org

Ivan Gallery şi Plan B la ARCOmadrid

Două galerii româneşti, la târgul de artă
ARCOmadrid, în februarie

Galeriile româneşti Ivan Gallery, din Bucureşti, şi Plan B, din Cluj-Napoca, participă, în perioada 15 – 19 februarie 2012, la ARCOmadrid, unul dintre cele mai importante târguri de artă din Europa, informează Institutul Cultural Român din capitala Spaniei.

Aceasta este pentru prima oară când România participă la unul dintre cele mai importante târguri de artă din lume, ARCOmadrid, aflat la cea de-a 31-a ediţie. Alături de târgurile similare de la Basel şi Maastricht, târgul de la Madrid este unul dintre cele mai dorite locuri de expunere şi de vânzare de artă contemporană. ICR Madrid susţine anul acesta participarea galeriilor Ivan Gallery şi Plan B, galerii selectate de curatorul Manuel Segade în secţiunea Opening, dedicată tinerelor galerii de artă din Europa.

Vedeţi galeriile participante la ARCOmadrid 2012

A 31-a ediţie ARCOmadrid se desfăşoară în intervalul 15 – 19 februarie şi reuneşte aproximativ 200 de galerii şi 3.000 de artişti.

Alături de galerii renumite din Europa şi America, ARCOmadrid va prezenta o serie de galerii cu o experienţă mai mică de şapte ani selectate de curatorul Manuel Segade în cadrul secţiunii Opening, o selecţie de galerii olandeze realizată de curatorul Xander Karskens în secţiunea ARCO Focus The Netherlands, dar şi o zona dedicată artiştilor latino-americani, Solo Projects, care funcţionează ca o punte între America Latină şi Europa.
În plus, în cadrul AfterARCO, în Madrid, vor fi prezentate instalaţii în spaţii publice, concerte de muzică pop şi electronică, proiecţii video în pieţe, teatre sau sesiuni cu DJ.

Galeria Ivan va prezenta la ARCOmadrid lucrări ale artiştilor: Dragoş Bădiţă, Dan Măciucă, Mihai Olos, Cristian Opriş, Bartha Sandor şi Veres Szabolcs.

FOTO: Ştefan Sava – Fata dinauntru a peretelui
Ivan Gallery, Perioada: 10 februarie – 19 martie 2012.
Vernisaj: 10 februarie, ora 19.00.

Expoziţia porneşte de la evenimente sau imagini de arhivă ale istoriei recente: fie imagini-document ale Holocaustului în România, fie episodul istoric al deportărilor din Banat în Bărăgan de la începutul anilor ’50 (eveniment ce a marcat istoria familiei artistului). Mai mult pe www.ivangallery.com

Ivan Gallery funcţionează din 2006, în Bucureşti, şi are în portofoliu tineri artişti români, precum Cristian Opriş, Victor Răcătău, Dan Măciucă şi Dragoş Bădiţă, dar şi artişti consacraţi precum Geta Brătescu sau Horia Bernea. Organizează 5 – 6 expoziţii pe an, dintre care una de debut, iar printre târgurile de artă la care a participat se numără Show Off Paris 2008, Preview Berlin 2008, ViennaFair 2009, 2010, 2011, Bienala de la Istanbul 2011 şi Zona Maco Mexico 2011.

Plan B va prezenta lucrări ale artiştilor Adrian Ghenie, Ciprian Mureşan, Navid Nuur (artist olandez de origine iraniană) şi Şerban Savu. O expoziţie personală a artistului Navid Nuur este organizată la Centrul de Creaţie Contemporană Matadero Madrid, în cadrul secţiunii ARCO Focus The Netherlands, în perioada 20 ianuarie – 8 aprilie.
Iniţiată de Mihai Pop şi Adrian Ghenie, galeria Plan B s-a deschis în septembrie 2005 la Cluj-Napoca şi funcţionează ca spaţiu de producţie pentru arta contemporană, dar şi ca spaţiu de cercetare pentru arta românească din ultimii 50 de ani. În 2007 organizează Pavilionul Românesc la a 52-a ediţie a Bienalei de la Veneţia, iar în septembrie 2008, Mihai Pop şi Mihaela Lutea deschid sediul de la Berlin. Pe lângă ARCOmadrid, în 2012, Galeria Plan B va participa la câteva dintre târgurile de artă contemporană semnificative din Europa şi America: Art Brussels (19 – 22 aprilie), Frieze New York (4 – 7 mai), Art Basel (14 – 17 iunie), Frieze London şi Fiac Paris (octombrie).
SURSA: Mediafax

Abuzurile istoriei în pictura lui Adrian Ghenie

Artistul român Adrian Ghenie prezintă până pe data de 27.03.2011, la Muzeul de Artă Contemporană S.M.A.K din Ghent, Belgia (http://www.smak.be), o selecţie a picturilor lui realizate înainte de anul 2009, o serie de lucrări noi şi câteva picturi-colaje.

Artistul construieşte pentru prima dată impunătoarea Cameră Dada, o lucrare de referinţă în care fuzionează elemente din creaţia sa anterioară. Succesul lui Adrian Ghenie, pictor care s-a bucurat de elogii în presa americană de artă, dar și în cea românească, se explică, mai ales, prin programul excelent al grupării Plan B din Cluj, prin seriozitatea artiștilor grupați aici, ajutați deopotrivă de profesionalism dar și îndrăzneală. Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) a găzduit în noiembrie 2009 expoziţia personală a lui Adrian Ghenie, ca un gest de recunoaştere a muncii şi creaţiei unuia dintre cei mai interesanţi tineri artişti români ai prezentului. Adrian Ghenie s-a născut la Baia Mare, în 1977 şi activează la Cluj şi Berlin. Artistul a avut, din 2006 până în prezent, expoziţii personale în Europa, la Antwerp, Berlin, Londra, München, Paris, Zürich şi Statele Unite, la Austin, Los Angeles şi New York. A participat în 2009 la Bienala de la Praga, iar în 2008 la Bienala de la Liverpool.

Prima expoziţie personală a lui Adrian Ghenie, din anul 2006, intitulată If You Open It You Get Dirty, a avut loc la Plan B din Cluj, la trei ani după terminarea studiilor din cadrul Universităţii de Artă din oraşul de pe malul Someşului. Această galerie reprezintă un pas-cheie în evoluţia artistului, cel puţin în cariera acestuia, plan(ul) nefiind orientat spre Capitală, ci spre inima Europei.

Picturile dense şi tactile ale lui Ghenie, cu structurile lor complexe, oferă o perspectivă contemporană asupra discursului politic şi a unor teme fundamentale şi universale precum abuzul de putere, exploatarea şi opresiunea, precum şi a luptei individual umane şi personale. Critica sa nu este niciodată directă, ci alege o cale ocolită. Ghenie ascunde toate referinţele istorice şi politice prin fuzionarea lor cu memorii personale, referinţe cinematografice, clişee din industria de divertisment şi elemente din istoria artei. El ilustrează o călătorie prin cele mai întunecate tărâmuri ale existenţei umane, unde persistă totuşi o scânteie de speranţă.

Camera Dada (2010) se află în centrul expoziţiei, marcând începutul şi sfârşitul. Instalaţia cuprinde o sinteză a substanţei picturii sale, exprimând în acelaşi timp modul tactil, accidental şi material al artistului de a lucra. Ea este un model în mărime naturală a Primului Târg Internaţional Dada, care a avut loc într-o sufragerie din Berlin, în anul 1920. Amplasarea picturilor şi a obiectelor este păstrată, însă acestea capătă un nou sens. Potrivit anti-logicii dada, memoriile autobiografice şi conotaţiile artistice fuzionează cu referinţele istorice – care şi aici sunt mereu discrete, de exemplu în prezenţa plină de autoritate a câinelui ciobănesc german sau în imaginea bombei atomice.

Adrian Ghenie experimentează expresivitatea imaginii pornind de la  considerentul că o instalaţie tridimensională poate fi percepută ca o pictură. Până la urmă, a privi este totodată o formă de a pune în ramă. Camera Dada se află pe aceeaşi palier conceptual cu lucrările sale anterioare, dar reprezintă un cadru pentru noi posibilităţi de exprimare vizuală.

În lucrarea Diavolul 1 (2010), artistul este scârbit de cifre şi obsesii intelectuale, formule ce-l urmăresc pe Marcel Duchamp, portretizat în Funeral Duchamp (2009). „Părintele modernismului” este invocat ca cel care a urmărit în mod programatic să decreteze moartea picturii, introducând noţiunea de ready-made în sfera artei. Tablourile lui Adrian Ghenie sunt compoziţii dramatice, în care personaje ale secolului al XX-lea (Duchamp, Hitler, Lenin, Laurel & Hardy), devin fetiş-uri permanente ale lumii în care trăim, contorsionate de mii de respingeri şi melancolii comprimate. Autoportret (2009) este o trimitere figurativă la la imaginea lui Elvis. Fantoma lui Ceauşescu revine ca o amintire, un vis inseparabil asociat cu istoria României şi identitatea artistului. Ultimile lucrări ale lui Ghenie, colaje realizate din ciment şi vopsea sunt stratifiări abstracte într-o interpretare spontană. Autoportret ca o maimuţă (2010), este o lucrarea construită în jurul unui sentiment de fascinaţie pentru Războiului Rece, şi în special pentru bomba atomică. Adrian Ghenie se joacă cu imaginea bolnăvicioasă care inspiră absurdul testelor atomice: un oraş artificial în deşertul Nevada, meticulos şi realist construit, cu scopul de a fi distrus în totalitate. În planul îndepărtat camerele de luat vederi surprind acest spectacol cu aspect de divertisment. Pentru Adrian Ghenie, imaginea bombei atomice şi  construcţia acesteia este o variantă modernă asemănătoare cu momentul răstignirii lui Hristos. Doar câţiva oameni au fost martori ai acestor momente din istoria umanităţii dar, de-a lungul veacurilor, aceste evenimente au fost reprezentate şi reinterpretate la nesfârşit. În aceast ciclu tematic, Adrian Ghenie are intenţia de a arăta şi a semnala că aceste conflicte, ce stau la baza Războiului Rece simbolizat prin bomba atomică, rămân latente şi definesc politica lumii din zilele noastre. Arta lui Ghenie stă sub semnul experimentalismului, fiind un pictor extrem de convingător în a ilustra abuzurile istoriei, care fac, de aceasta dată, ca lumea să nu însemne doar întruchipare şi fantezie, ci o conexiune între epoci dure.
(Grigore Roibu/SURSA: SMAK)

Arta românească a anilor ’80 şi ’90

When History Comes Knocking:
Romanian Art from the 80s and 90s in Close Up

Perioada: 3 decembrie 2010–19 februarie 2011.
Galeria „Plan B“, Berlin.

Galeria Plan B - Arta românească a anilor '80 şi '90

Expoziţia de la Berlin, intitulată „When History Comes Knocking: Romanian Art from the 80s and 90s in Close Up” / „Când istoria bate la uşă: Arta românească a anilor ’80 şi ’90 văzută de aproape”, pune la loc de cinste arta contemporană românească, mare parte din ea în curs de „clasicizare”, fiind vorba de ultimele două decenii ale secolului trecut. „Este una dintre puţinele expoziţii de sinteză din ultimii 20 de ani care ne privesc direct, prezentând câteva dintre cele mai interesante lucrări ale generaţiei de artişti care a trebuit să se reformuleze peste noapte în ’89”, spune curatorul Mihai Pop.

Repere ale artei experimentale românești în galeriile berlineze

When History Comes Knocking: Romanian Art from the 80s and 90s in Close Up este titlul recent încheiatei expoziții de grup din spațiile berlineze ale Galeriei „Plan B“. Începînd cu lobby-ul de la intrarea în spațiul expozițional propriu-zis pînă la depozit, folosindu-se așadar de întreaga suprafață a galeriei, curatoarea Judit Angel a formulat un parcurs printr-o serie de repere ale artei experimentale românești, ce marchează tranziția de la anii ’80 la anii ’90. Intenția declarată în textul însoțitor al expoziției este de a plasa în centrul atenției lucrările în sine – ca obiecte artistice ce relaționează între ele estetic și tematic, trecînd pe un plan secund aspectul de documentare și contextualizare istorică a artei din perioada vizată. Astfel, lucrările numeroșilor artiști prezenți în expoziție (Teodor Graur, Dan Mihălțianu, Călin Dan, Iosif Király, Ion Grigorescu, Eugenia Pop, Sorin Vreme, Călin Man, László Újvárossy, subREAL, Nadina și Decebal Scriba, Andrei Oișteanu, Wanda Mihuleac, Miklos Onucsan, Mircea Florian, Kinema Ikon, Dan Stanciu, Alexandru Antik) au fost dispuse în spațiul galeriei fie pe criteriul unei tematici comune, fie pe cel al unui limbaj artistic comun, și nu pe criteriul cronologic. Prin încercarea de eliberare de stringența trecutului, este formulată intenția unei reconstruiri a contextului istoric în vederea unei reevaluări sau repoziționări a lucrărilor, altfel decît exclusiv prin prisma deja atît de uzată a problematicii comunismului.

Intenția expoziției este pe deplin justificată și necesară, din motive pe care le voi enunța de îndată, chiar dacă estomparea factorului istoric din conceptul curatorial intră în contradicție cu însăși natura lucrărilor expuse – care sînt, în cea mai mare parte a lor, chiar produsele confruntării artiștilor cu forme ale istoriei (politicul și socialul) sau (invariabil) produsele circumstanțelor cauzate de acestea. Deși simplificat – de unde și contradicția survenită –, discursul expoziției ar putea viza o îndreptare, la modul cel mai propriu al cuvîntului, a atenției criticii și a publicului.

În textul său, Judit Angel observă că, în perioada ultimilor ani, tendințele de colonizare sau autocolonizare din arta est-europeană s-au diminuat datorită unei recepții tot mai răspîndite, prin intermediul expozițiilor și al publicațiilor care au tratat în mod special arta anilor ’60-’70. Într-un cadru mai larg, se poate spune, într-adevăr, că arta est-europeană a căpătat astfel o vizibilitate mult mai mare pe plan internațional. În același timp însă, s-au putut forma alte noi șabloane prin care ea să fie receptată – ce-i drept, de astă dată altele decît cele bazate pe conceptul diferenței (exotismul și integrarea) menționat de Judit Angel. Unul dintre aceste tipare, probabil cel mai frecvent utilizat în ultimii ani în legătură cu practicile artistice alternative din statele aflate sub dictaturi (nu doar din spațiul european), este cel al „subversivității“. Deși se pornește de la o realitate, și anume de la diferitele strategii artistice de eludare a cenzurii și de criticare a sistemului totalitar, acest tip de catalogare și de recepție este nu numai foarte selectiv, însă atunci cînd se abuzează de el, tinde și să ignore aspectele ce i-ar putea complica argumentația, cum ar fi pluralitatea operei de artă. Efectul este unul de nivelare. Nu în ultimul rînd, este, desigur, vorba și despre un fenomen apărut pe fundalul unei politici culturale europene „corecte“ la modul demonstrativ, al numeroaselor expoziții (de mare anvergură chiar și la nivelul financiar relativ scăzut de Kunstverein[1]) ce au avut loc, în special, în ultimii doi ani, la aniversarea celor douăzeci de ani de la căderea Cortinei de fier. O exemplificare: dacă vorbim despre receptarea postcomunistă a artei românești (și din România) a anilor ’70, un singur nume a captat cu adevărat atenția criticilor și a curatorilor străini pe termen lung – Ion Grigorescu. Desigur că atenția acordată este pe deplin meritată, însă problema rezidă în tipizarea receptării operei lui Grigorescu, care a fost vehiculată, în expozițiile din ultima vreme, aproape exclusiv sub eticheta de „artă subversivă“ sau – din aceeași categorie – sub cea a „victimei“. Reevaluarea artei românești a anilor ’60-’70 este de aceea, și ea, un capitol încă deschis.

Din acest punct de vedere – al absolutizării contextului politic opresiv în receptarea artei est-europene – gestul de a lăsa lucrările expuse în Galeria „Plan B“ să își „povestească“, mai mult sau mai puțin singure, istoricul vizitatorului neavizat este un gest eliberator. Deși în lipsa unei contextualizări mai ample, receptarea lucrărilor nu poate fi nici exactă, nici „deplină“, ea este autentică – și deci, pentru început, mai eficientă, chiar și în vederea unei evaluări critice. În fapt, soluția reală ar trebui să fie o contextualizare echilibrată, care să ia în considerare toți parametrii constitutivi ai artei din perioada vizată, nu doar o parte a lor pusă în prim-plan.

Eliberarea expoziției de sub potențiala dictatură a unei etichete dinainte stabilite permite receptareaa lucrărilor și a legăturilor ce se formează între ele și în alte categorii decît în cele vehiculate abuziv. Astfel, instalația lui Teodor Graur, ce parodiază discursul de lemn al simbolurilor comuniste, și fotografia lui Iosif Király, reeditată după originalul din 1994, care surprinde o mulțime de tineri în fața fostei Case a Poporului, indicau, deja de la intrare, tendințele reprezentate în expoziție: pe de-o parte, aspectul documentar, pe de alta, cel conceptual sau metaforic al lucrărilor, concretizate în discursul instalației, al obiectului găsit sau ready-made, al acțiunii sau al mediului fotografic, video, TV, internet. Pe scurt, aș dori să menționez îndeosebi patru aspecte interesante prezente în subtextul expoziției din Galeria „Plan B“, care ar merita o expunere mai largă cu o altă ocazie: 1. aspectul documentar (în lucrările lui Ion Grigorescu și Iosif Király); 2. caracterul de „work in progress“ (Király, László Újvárossy, subREAL, Rudolf Bone și alții); 3. alternativa la mitul cotidian (subREAL); și 4. critica la adresa instituțiilor culturale autohtone (în lucrările lui Teodor Graur și în acțiunile House pARTy).
În acestă ordine de idei, gestul care stă la baza expoziției din Galeria „Plan B“ este unul necesar: deși în fază incipientă, el ar putea indica o nouă direcție în abordarea critică a artei românești, cu contribuția – în mod necesar – a instituțiilor culturale și, pe cît posibil, a galeriilor românești. (Mihaela Chiriac, SURSA: Observator cultural).


[1] Asociație de artă cu veche tradiție, fondată inițial în spațiul german (prima la Nürenberg, în 1792), răspîndită apoi și în spațiul austriac și elvețian, ce susține arta contemporană prin expoziții finanțate din fonduri publice și sponsorizări.