Expoziție de fotografie Gavril Kovacs și Florin Stoiciu la Hunedoara

Astăzi, 15 aprilie 2014, începând cu ora 18.00, la Galeriile de Artă ale Municipiului Hunedoara a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografie a artiștilor Gavril Kovacs şi Florin Stoiciu. Au vorbit în deschidere, alături de Gavril Kovacs prezent la vernisaj, artiștii hunedoreni Fazakas Tibor și Radu Roșian.

Gavril Kovacs este născut în Hunedoara şi, în prezent, lucrează ca profesor la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti. Proiectul său fotografic, un proiect extrem de bine definit din punct de vedere tematic, prezintă imagini surprinse într-un atelier de sculptură, mai precis a unui bijutier.

Florin Stoiciu este născut în judeţul Călăraşi, fiind conferențiar în cadrul Universității de Artă București. De mulți ani, „Măștile” sunt principala temă pe care Florin Stoiciu o abordează. În fotografiile expuse pe simeza galeriei hunedoreane autorul poartă diverse măști stând în fața propriilor picturi. Compoziția finală este un „asamblaj” care redă un spaţiu ambiguu, în care masca reprezentă un semn al opresiunii adevăratei personalităţi. Decorul static al lucrărilor se îmbină cu figura măştilor defocalizate, redate neclar, amintind de trecerea noastră pasageră în timp.

Am stat de vorbă la sfârșitul vernisajului cu Gavril Kovacs, căruia prietenii îi spun Coco. Îi mulțumesc pentru că a avut amabilitatea să ne vorbească despre cele două proiecte fotografice expuse, până la sfârșitul lunii aprilie, la Hunedoara.

„Am descoperit că am ceva de spus celorlalți despre ceea ce se întâmplă într-un atelier de sculptură. Așa s-a născut proiectul aceasta. Este vorba despre un atelier care m-a fascinat. M-a fascinat din momentul în care am intat în el, acum 6 ani. Pe Costel Iacob, stăpânul atelierului, un sculptor foarte bun, îl cunosc de ceva timp, el fiind fascinat de lumea bijuteriilor. Suntem prieteni buni. Ne întâlnim des la cafea unde discutăm despre artă. La un moment dat, i-am făcut propunerea să mă lase să fotografiez pereții atelierului lui. Mi-a dat cheile și după câteva zile în care am stat încuiat în atelier, cu trepiedul în față, am realizat această serie de fotografii. Proiectul a început sub forma unor naturi statice dar s-a dezvoltat în cu totul și cu totul altă direcție. Pe Costel Iacob l-am rugat special pentru ultima fotografie să îmi pozeze. Este fotografia din capătul acestui șir. Proiectul începe cu lucrarea despre care am vorbit, cea cu scaunele goale și se termină cu imaginea realizată cu timp de expunere lung, pentru a surprinde mișcarea, în care apare Costel Iacob așezându-se pe cele 3 scaune.

Nimic din ce-am expus nu este prelucrat digital. Totul este așa cum am fotografiat inițial. Am folosit un aparat de fotografiat digital pentru că este o tehnologie mai simplă în comparație cu cea pe film. Am avut posibilitatea, de exemplu, să fotografiez o mie de lucrări din care am ales rapid 20 sau am avut posibilitatea să șterg imaginile de care nu aveam nevoie.
Am prelucrat multe fotografii pe film. Cunosc foarte bine tehnologia. Asta de când eram în gașca Foto clubului din Hunedoara. Am învățat împreună ce însemnă fotografia. În momentul de față nu văd sensul „riscului” de a fotografia pe film. Dacă pot obține performanțe bune prin intermediul fotografiei digitale, de ce să nu o fac? O fac… Sunt de principiul că rezultatul contează. Nu contează tehnica. Ea poate fi digitală, pe computer, în gravură sau realizată din peniță. Este important ce ai obținut în final, ce vrei să transmiți prin intermediul imaginilor tale.

Florin Soiciu este preocupat de tema măștilor de aproximativ 20 de ani. Foarte multe dintre lucrările de gravură, de pictură sau fotografie sunt pe tema măștilor. Mai mult, nu a schimbat nici măcar numele lucrărilor. Toate lucrările se intitulează simpu – „Mască”. Florin Soiciu are o obsesie a măștii. În acest proiect, expus la Hunedoara, a fotografiat, de fapt, atelierul lui. Își punea diverse măști pe față și se fotografia stând în fața propriilor picturi. Este vorba de picturi autentice, realizate pe pânză, în straturi de culoare. Florin Soiciu este conferențiar și șeful secției Gravură din Universitatea de Artă din București. Din punctul meu de vedere este unul dintre cei mai buni artiști în viață pe care îi cunosc în domeniul graficii, ca să nu spun a gravurii. Sigur, îl exclud aici pe Mircia Dumitrescu care i-a fost profesor atât lui, cât și mie. Noi am fost prima lui generație de studenți.”
A consemnat Grigore Roibu

Marian Lucian – expoziție de fotografie

Când spun Hunedoara, spun Acasă

Galeriile de Artă a Municipiului Hunedoara
Vernisaj: luni,16 decembrie 2013, ora 17.00

Colecţia de imagini realizate de Marian Lucian cuprinde 25 de fotografii, realizate în ultimii doi ani în municipiul Hunedoara.
Cele 25 de fotografii au fost imprimate pe pânză şi înrămate. Acestea vor fi scoase la licitaţie şapte zile mai târziu, duminică, în 22 decembrie, iar toţi banii colectaţi cu această ocazie vor ajunge sub forma de pachete la copiii instituţionalizaţi de la „Casa familială pentru copilul cu dizabilităţi Hunedoara”.
Vernisajul expoziţiei va avea loc luni, 16 decembrie, la ora 17.00 şi va fi urmat de un concert gratuit al formaţiei „Feel The Jazz Trio”.

Marian Lucian, în urmă cu aproape doi ani a lansat în reţeaua de Facebook pagina de promovare a municipiului Hunedoara „Când spun Hunedoara, spun Acasă”.
„Mi-am dorit ca, înainte de Crăciun, în luna  cu obişnuitele sărbători pe care cei mai mulţi dintre noi le petrecem cu cei dragi primind şi împărţind daruri, să deschid o expoziţie de fotografie cu licitaţie, având ca subiect oraşul Hunedoara şi Castelul Corvinilor. Banii strânşi cu ocazia acestui eveniment doresc să ajungă sub forma de pachete la copiii instituţionalizaţi din Hunedoara. Nu drepturile de autor sunt scoase la licitaţie, ci fotografiile, pe care le-am printat pe pânză şi le-am înrămat, fiecare dintre acestea devenind un tablou, un fragment din oraşul meu, pe care, înainte să-l văd prin lentila aparatului de fotografiat, l-am văzut cu inima. Aş vrea ca această expoziţie-licitaţie înainte de Crăciun să devină o tradiţie şi să ne dea ocazia să facem un gest uman, pentru nişte copii care nu au avut norocul să aibă sănătate, sprijinul şi căldura unei familii”, spune Marian Lucian.

Grigore Roibu – Oameni şi locuri. Pădurenii Hunedoarei

Expoziţie de fotografie

Galeriile de Artă ale Municipiului Hunedoara
5 august – 5 septembrie 2013

Invitaţie în Ţinutul Pădurenilor

Ţinutul Pădurenilor, aflat la mică distanţă de municipiul Hunedoara, este o zonă geografică care păstrează o cultură arhaică milenară. Pe de o parte, zona se dezvăluie plină de surprize ca o „insulă etnografică” în care s-au păstrat elemente materiale şi spirituale populare arhaice, iar, pe de altă parte, satele îmbătrânesc fiind tot mai depopulate, riscând ca zestrea lor culturală să dispară. Proiectul fotografic „Oameni şi locuri”, aflat în cel de-al treilea an de existenţă, vorbeşte de fiecare dată prin intermediul fotografiei despre satul românesc, despre oameni, locuri şi tradiţii aflate în pericol de a fi uitate.

Expoziţia de la Galeriile de Artă din Hunedoara, intitulată „Oameni şi locuri – Pădurenii Hunedoarei” este o invitaţie în Ţinutul Pădurenilor, o zonă geografică pe care o studiez de câţiva ani. Fotografiile realizate în satele aşezate pe culmi, având „brâul holdelor de cereale” dispuse pe terase, sate cum ar fi, de exmplu, Ulm, Arănieş, Lelese, Sohodol, Alun, Ghelar, Govăjdia, Topliţa, Dăbâca, Muncelul Mare, Poeniţa Tomi, Ciulpăz, Feregi, Poiana Răchiţelii, Boia Bârzii sau Bătrâna dezvăluie, prin intermediul imaginii, poveştile oamenilor de aici. M-am întors, de fiecare dată cu plăcere, an după an, în diferite anotimpuri, în aceste comunităţi izolate, multe dintre ele având în prezent, aşa cum zic localnicii, sub „10 fumuri”. Ţinutul pădurenilor are un farmec aparte, are dimensiunea unei lumi aşezate între trecut şi prezent ca un univers paralel cu al nostru. Dincolo de informaţii, fotografiile au scopul de a atrage atenţia asupra unei atitudini faţă de viaţă, despre o trăire a omului în comuniune cu natura şi pământul, despre o lume aflată în continuă schimbare cu transformări nefaste asupra obiceiurilor tradiţionale.

Fragmente din realitate

În această seară, înconjurat de colegi şi prieteni, am deschis a doua expoziţie personală de fotografie din acest an, intitulată „Fragmente din realitate”, la Galeriile de Artă ale Municipiului Hunedoara.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Ştefan-Daniel Bocşe şi Cătălin Redinciuc

La vernisaj am discutat despre fotografie, artă şi noile proiecte pe care le punem la cale. Nu o să vorbesc despre expoziţie deoarece în ziarul „Hunedoreanului” de mâine găsiţi un amplu material scris de Luana Giuhat despre activitatea pe care o desfăşor ca plastician, profesor şi fotogarf. Le mulţumesc tuturor celor care au venit la vernisaj şi m-au ajutat în acest demers expoziţional. (Grigore Roibu)

Despre expoziţie Grigore Roibu – Fragmente din realitate
Ziarul Hunedoreanului Specii vizuale. Realitatea, vecină cu arta în oglinda fotografiei

Grigore Roibu – Fragmente din realitate

Galeria de Artă a Municipiului Hunedoara

Primăria Municipiului Hunedoara şi Asociaţia Artiştilor Plastici din Hunedoara vă invită joi, 30 august 2012, ora 18.00, la vernisajul expoziţiei de fotografie a artistului plastic Grigore Roibu, eveniment care va avea loc la Galeria Municipiului Hunedoara.

„Expoziţia intitulată “Fragmente din realitate” reprezintă o continuare a proiectului “Oameni şi locuri”, aducând în faţa publicului câteva lucrări noi faţă de proiectul anterior. Expoziţia “Fragmente din realitate” descrie prin fotografie lumea care ne înconjoară, o lume care, de multe ori, nu avem timpul necesar pentru a o descoperi. Din întregul ce ni se arată în faţa ochilor, imaginea reţine o “secvenţă” a realităţii la care am fost martor. Existenţa obiectivă şi imaginaţia conlucrează în construcţia imaginii care devine o realitate ancorată în rădăcinile culturale în care ne-am format. Locurile prin care am trecut şi oamenii pe care i-am cunoscut, sunt pentru mine subiect şi mod de exprimare. Am construit imaginea pentru a transmite starea sufletească a clipei la care am asistat, cu intenţia de a descrie o situaţie care altfel nu ar exista. Căutarea subiectului, sensul şi forma de prezentare aduc în faţa privitorului crâmpeie ale identităţii umane. Atmosfera locurilor prin care am umblat în căutarea situaţiilor compoziţionale este un dialog cu ceea ce însemnă istorie sau memorie vizuală”. (Grigore Roibu)