Prolog – Însemnări din Grecia

Galeria Anticariat Curtea Veche
19 decembrie 2013 – 1 martie 2014

Afis PROLOG INSEMNARI DIN GRECIAGaleria Anticariat Curtea Veche întâmpină Crăciunul și însotește cu căldura și soare, iarna ce vine.
Propunem Însemnările din Grecia ale grupului Prolog si vă invitam joi, 19 decembrie 2013, ora 17, la vernisaj.

Dan Mohanu – Despre lumină

Galeria Anticariat Curtea Veche, Bucureşti
14 noiembrie – 14 decembrie 2013

Vernisaj: joi: 14 noiembrie 2013, ora 18.oo.

Dan-MohanuJoi, 14 noiembrie, ora 18.oo, Galeria Anticariat  Curtea Veche (Bucureşti, B-dul Unirii nr. 10), va invită la vernisajul expoziţiei de pictură şi desen a lui Dan Mohanu. Expoziţia, intitulată „Despre lumină”, poate fi vizitată în perioada 14 noiembrie – 14 decembrie 2013.

 

Expoziţia Paul Gherasim – Urme de pictură

Deschiderea expoziţiei „Urme de pictură” a avut loc joi, 5 septembrie 2013, în prezenţa pictorului Paul Gherasim şi a celor care, în număr mare, au răspuns invitaţiei Galeriei Anticariat Curtea Veche. Vă prezentăm câteva imagini de la vernisaj. S-ar fi cuvenit, poate, a spune mai multe lucruri despre Paul Gherasim, o voce atât de gravă, un hotar al picturii de la noi. Din respect pentru felul în care autorul a înţeles să aibă loc această întâlnire, nu vom încărca nici noi prezentarea noastră.

Paul Gherasim - Urme de pictura - artavizuala21-1Paul Gherasim - Urme de pictura - artavizuala21-3Paul Gherasim - Urme de pictura - artavizuala21-6Paul Gherasim - Urme de pictura - artavizuala21-4

Cuvântul a luminat vederea şi cele văzute sunt transparenţe ale celor nevăzute.
Gust are vederea / lumina darului /darul deosebirii.
Gust are bucuria / în licărul clipei / în care uiţi de tine.
Aminte de grădina, cu merii în floare când mugurii, stropiţi de porfiră, sunt treziţi de sărutul albinelor.
Rară e clipa uitării de sine. Clipa cea vie a unei lecţii de viaţă.
Suntem călători pe o fărâmă de ţărână.
Iar preţul unei călătorii prin cele patru anotimpuri este un an din viaţa noastră.
Spre redescoperire sunt toate şi pătrunse de înţeles tainic prin câte se arată în lumină cuvântul. Cuvântul se oglindeşte în viaţă iar viaţa îşi are oglindirea în cuvânt.
Cu porfiră e caligrafiată cea dintâi literă a Logosului.
Albul, porfira şi auriul sunt culori care, împreună cu pătratul compun, în înţeles transfigurat, tema încercării de faţă.
Aceste simple încercări au fost numite studii.
Cunoscând măsura, încercăm să ne întărim cu răbdarea, spre împlinirea darului.
PG
septembrie, 2013

Paul Gherasim - Urme de pictura - artavizuala21-5Paul Gherasim - Urme de pictura - artavizuala21-8

Paul Gherasim - Urme de pictura - artavizuala21-7

Expoziţia Urme de pictură poate fi vizitată la Galeria Anticariat Curtea Veche (Unirii 10 / Bucureşti) în perioada 2 septembrie – 5 octombrie 2013. Puteţi programa vizitarea expoziţiei la telefonul 0744351649.

Paul Gherasim – Urme de pictură

Galeria Anticariat Curtea Veche
5 septembrie – 5 octombrie 2013

AFIS PAUL GHERASIMGaleria Anticariat Curtea Veche vă invită joi, 5 septembrie 2013, ora 17.30, la vernisajul expoziţiei Paul Gherasim – „Urme de pictură”.
Evenimentul are loc în prezenţa autorului, la noul sediu al galeriei din Bucureşti, Bulevardul Unirii nr.10 (punct reper, Libraria Luceafărul).

Paul Gherasim (n. 25 iunie 1925, Botești, Suceava) a studiat, între anii 1943-1947, desenul cu pictorul Nicolae Dărăscu, iar pictura cu Jean Alexandru Steriade, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Din anul 1946 a participat la principalele expoziții oficiale. Prima expoziție personală a avut loc în 1966 la Galeria Galateea.
În 1985, Paul Gherasim întemeiază Grupul Prolog, împreună cu Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Christian Paraschiv și Constantin Flondor.

„Sub aparența unui minimalism fără concesii, al unei reducții parcimonioase, înaintarea lui Paul Gherasim promovează un soi de acuitate eficace. Aș îndrăzni să folosesc și în cazul lui, ca și în acela al lui Marcel Duchamp, o formulă pătrunzătoare, ceea ce s-a numit une strategie du peu. Puţinătatea voluntară presupune însă, la el, nucleul unei interiorităţi spirituale, ca o ascunsă făgăduintă de ordin radioactiv”, scria Dan Hăulică în Purpură pentru Logos, text reprodus în prefața Catalogului Paul Gherasim, Pro Logos, Palatul Brâncovenesc Mogoșoaia, 2005.

Ioan Iacob – Cadenţe colorate

Galeria Anticariat Curtea Veche
București, Bulevardul Unirii, nr.10, București
Vernisaj: joi, 30 mai 2013, ora 17.00.

Ioan Iacob - Cadente colorate

 Mirungerea Culorii

Criteriul forte şi calea de înaintare a expoziţiilor lui Ioan Iacob este starea de picturalitate aproape de meditative-hipnotic. O aură saturată. Un braţ de iarbă, un ştergar, o conopidă sau o sanda veche pot fi înnobilate într-o ambră a picturalului. De la 2 metri la 20 de centimetri, cadrele pe care le pune în rezonanţă luministică gravă sunt impostate cu câte un pretext figural calm, contemplativ, uneori inocent de umil. Pictură cu motive însingurate, mătăsoasă în obscur şi voluptuoasă în lumină, Galeriile Anticariat expun în luna iunie etapa matură a unei sensibilităţi retiniene cu origini ardelene şi carieră germană exemplară. Ioan Iacob (n.1954, Biertan-Mediaş) s-a format, lucrează şi este un nume în colecţiile şi muzeele din Dusseldorf.

Pe un tipar figurativ oarecare – motive din universul casnic ori sâmbure de peisaj, dar cu un anume palpit organic şi ferment de melancolie -, pictorul ţinteşte rezonanţe calme de lumină-culoare. Ele se limpezesc prin travaliul aşternerilor cu adâncimi de strat gras şi reveniri de ecrane ale marii picturii în tehnica uleiului. În atracţia senzuală pentru adâncimea culorii, pictorul uită de sine, chiar atunci când elaborează un autoportret. Vorbeşte despre această beţie a tatonărilor de membrane cromatice ca despre un extaz. Simte că dezlănţuie energiile vibratile ale culorilor jonglând cu surdinizarea lor după uscare şi resuscitarea la un nou raport diferenţiat, prin reveniri cu alt titlu cromatic sau ştergeri dimpreună.

Iacob nu este unilateral un colorist. Are tuşeu fluent, deplin „văzătoar” şi ca desenator analitic acerb. Dacă e prolific în miceliul linear al diafanului când foloseşte creioane, este net în delimitările unei figuri pe pânză. Este inamicul arpegiilor şi pensulaţiei „a la prima”. Căci în pânzele sale este suverană beţia adâncului cromatic. Lucrează şi reia o pictură fără să o sprijine pe desen, ci pe probleme de densităţi şi întunecimi colorate.
Pânzele lui Iacob au un metabolism special de convieţuire oxidativă între ele. Se învechiesc ca vinul. Se limpezesc cu adâncime. Creaţia de peste trei decenii a artistului româno-german slujeşte tensiunea voluptuoasă a abstracţiei cromatice pe o uvertură-pretext de figurativ al genurilor consacrate (nud, portret, naturi statice, peisaj, motiv animalier). Iacob scoate din narativ motivul recognoscibil, cel care apare, de fapt, ca pretext pentru nota de portativ a unei pure intrigi cromatice: de tip cald-rece, umbră-strălucire, noroi-boare. Indiferent de seria tematică, pictorul performează semitonuri subtile între graniţe de câmp colorat. Cu tehnica de estompă bine drămuită în ulei mat, tabloul se depliază cromatic „dinspre interior”. Revenirile de strat, atât de asidue, au la o margine de pânză un răboj al schimbărilor. Este lăsat uneori la vedere, cu efect de scală cromo, un mostrar al suprapunerilor de tonuri rare care fac adâncimea optică să vibreze. Apoi, Iacob are câte un solist cromatic adus la maximă rafinare (acum, un „verde de miere”) şi un raport de contrast, prin variaţiuni tatonante, cu altă entitate colorată. Acest laborator pictural poate asigura emulaţia, cadenţa, şi chiar „extazul” mărturisit de artist în dansul şamanic din faţa pânzelor sale. Este etapa deplin matură care coincide, de şapte ani, cu salba de expoziţii personale prin care pictorul Ioan Iacob s-a întors în viaţa românească (Bucureşti, Mogoşoaia, Sibiu, Cluj, Constanţa, Tulcea, Timişoara, Bistiţa).
(Aurelia Mocanu, Mai 2013)