Project Space Danube a mai parcurs o etapă. După Stuttgart şi Belgrad, unde au expus grupările Zvono Projects din Belgrad şi Approach Art Association din Pécs, a venit rândul Timişoarei. De astă dată oaspeţii au fost artişti activi în doua platforme de artă contemporană din Croaţia şi Bulgaria. Este vorba despre grupările POPUP din Osijek şi Atelier Kafeto din Sofia. Gazde au fost Fundaţia Interart TRIADE, Centrul Cultural German Timişoara şi gruparea Noima.
În Project Space Danube sunt implicate grupuri şi platforme de artă contemporană, curatori şi galerii din Germania, Austria, Ungaria, Croaţia, România, Serbia şi Bulgaria. Proiectul este inițiat și coordonat de Dr. Swantje Volkmann, referent cultural pentru Sud-Estul Europei la Muzeului Central al Şvabilor Dunăreni din Ulm şi oferă un cadru tinerilor artişti din spaţiul dunărean oportunitatea pentru a se cunoaşte şi a schimba idei într-un metaforic atelier comun, în fapt – o potenţială reţea fucţională de ateliere şi galerii interconectate.
Cu ajutorul blogurilor partenere, Noima vă propune câteva scurte dialoguri ce pot releva diferenţe şi asemănări de context, conţinut şi intenţie în formarea platformelor de artă contemporană implicate în acest proiect. Din perspectiva anchetei propuse, Noima poate fi văzută ca o grupare cu nucleu stabil. Noima a pornit cu o anume componenţă ce s-a schimbat însă în timp, păstrându-şi nucleul. Unele din proiectele noastre au presupus colaborări cu alţi artişti sau grupări. Am rămas ataşaţi de cafeneaua din Arad unde am avut primele întâlniri, de Galleria 28 din Timişoara unde am debutat majoritatea cu proiecte personale şi unde am înregistrat debutul oficial al grupării, de vatra focului lui Sumedru de la Şirnea – unde Noima s-a regrupat în 2014. Dincolo de expoziţiile noastre, grupul a fost iniţial o prelungire a atmosferei universitare şi poate contribui oricând la proiectul unei şcoli libere. Ne-am implicat în proiecte editoriale şi probabil o vom face din nou. De la un simplu joc sau un exerciţiu de prietenie, o grupare are potenţialul multor forme-cadru posibile. În faţa acestui potenţial, experienţa altor platforme sau grupări nu poate decât să ne fie utilă.
Primii noştri parteneri de dialog sunt Ana Petrović şi BozhidarBoyadzhiev din grupările invitate în Timişoara, POPUP şi Atelier Kafeto. Îi mulţumim colaboratoarei noastre, Jessica Brenda Codină pentru revizuirea unor traduceri. Fotografiile aparţin arhivelor POPUP şi NOIMA.
Criza economică, o provocare pentru arta contemporană din Osijek
Andrei Rosetti: Ana Petrović, te rog să ne povesteşti, în câteva cuvinte, povestea platformei de artă contemporană Popup. Cum aţi început? Când? Unde?
Ana Petrović: Când a început criza economică în Croaţia, Vladimir Frelih a avut ideea de a forma un grup de artişti care să profite de spaţiile comerciale goale, apărute ca o consecinţă a crizei, transformându-le temporar în galerii. Ideea asta a adunat în 2012 un grup de artişti, majoritatea absolvenţi ai Academiei de Artă din Osijek.
– Sunteţi legaţi de un anume spaţiu din Osijek?
– Majoritatea proiectelor sau expoziţiilor se petrec în centrul oraşului croat Osijek în spaţii ce sunt, în mare parte, foste magazine rămase acum în proprietatea băncilor, a municipalităţii sau a unor antreprenori privaţi. E o experienţă fericită. Am cooperat foarte bine cu aceşti proprietari, propunându-ne ca regulă să vedem în folosirea oricărui spaţiu nou apărut o provocare. Criza financiara se reflecta întâi de toate în cultura. Pe termen scurt, avantajul adus de sistemul nostru a fost acela al unei mai uşoare parcurgeri a acestei perioade delicate. Sunt însă şi alte consecinţe benefice resimţite în timp. Un alt avantaj este că putem uneori alege spaţii care se potrivesc cât mai bine cu anumite idei artistice, cu un anume proiect.
– Proiectul Popup cercetează un anume subiect? Aveţi în vedere un conţinut particular, anumite gânduri, idei?
– Unul din motivele apariţiei platformei POPUP a fost şi faptul că noi, artiştii, am simţit că trăim şi o criză de conţinut. Mai era şi un sentiment al limitării datorat locului, regiunii. Dorinţa noastră a fost să aducem cât mai mulţi oameni excepţionali în Osijek. Oameni cu idei noi care să aibă puterea de a schimba regiunea, mediul în care am decis să rămânem, acţionând direct, la un nivel subtil sau chiar subversiv. Nu ne descurajează faptul că avem o scenă culturală tânără. Simţim că activăm într-un loc cu un excelent potenţial, ce poate genera o scenă interesantă pentru arta contemporană, în special datorită poziţiei geografice a oraşului Osijek, aproape de Ungaria şi Serbia.
– Te rugăm să ne spui mai multe despre platforma voastră. Cum funcţionează? E implicat un număr limitat de artişti?
– Grupul POPUP e o organizaţie foarte flexibilă care primeşte în mod constant noi membri. Deasemenea, sunt şi membri care pleacă, mai ales din motivul schimbării domiciliului. Majoritatea suntem artişti tineri. Acum un an ni s-a alăturat un tânăr istoric de artă, Igor Loinjak. În timpul celor patru ani de existenţă a platformei am încercat să conlucrăm cu un spectru larg de profesii – curatori, studenţi din varii domenii ale culturii, muzicieni, actori, designeri, teoreticieni ai artei. Am vrut să implicăm profesii diverse într-o viziune interdisciplinară. Insistăm şi pe a avea o arhivă de înaltă calitate profesională a tuturor proiectelor noastre, fiindcă asta e ceea ce rămâne pentru viitor. Fotografii de calitate, înregistrări video, anchete, interviuri ce vizează scena artei contemporane, tot ce putem face pentru a realiza o arhivă riguroasă pentru cercetările viitoare şi pentru a avea mai multe date despre scena artei.
– Aţi deschis la finele lunii mai o expoziţie în România, alături de Atelier Kafeto din Bulgaria, în galeria Fundaţiei Interart Triade din Timişoara. Cum a fost?
– E important pentru noi să ieşim din limita propriului orizont, să vedem cum funcţionează lucrurile în altă parte. A fost o experienţă valoroasă. Galeria Triade e un spaţiu complet diferit de spaţiile în care ne-am obişnuit să lucrăm.
– Câteva cuvinte despre Project Space Danube?
– Project Space Danube este foarte valoros pentru regiunea Dunării. Împărtăsim experienţe, contacte, soluţii la probleme similare pot deveni comune. Am cunoscut oameni extraordinari şi deja avem planuri de colaborare dincolo de cadrul asumat al proiectului. Acest proiect vizează exact ceea ce este şi sâmburele platformei POPUP: comunicare, construirea de reţele care să facă posibile legături, cooperări la nivel internaţional în scopul deschiderii barierelor fizice şi mentale dintre noi.
SUBstories din Sofia
Andrei Rosetti: Am văzut deja care e parcursul de până acum al platformei POPUP din Croaţia. De curând aţi expus împreună la Galeria Triade din Timişoara. Ce ne poţi spune de astă dată despre Atelier Kafeto? Care e pe scurt istoricul vostru?
Bozhidar Boyadzhiev: Coffee-House Workshop sau Atelier Kafeto este o fostă mică cafenea din centrul oraşului Sofia (56, Bulevardul Dondukov) dintr-un imobil în care cândva se aflau grajdurile şi garajele regale. De 45 de ani Academia Naţională de Arte foloseşte o parte a acestor imobile încărcate de istorie. Atelier Kafeto a devenit un spaţiu de proiect pentru artişti, masteranzi şi doctoranzi ai academiei. Bozhidar Boyadzhiev, Vasil Abadjiev, Georgi Passev, Emil Zheliazkov, San Dokan şi numeroşi alţi invitaţi ai lor au în vedere în primul rând un proiect pe termen lung intitulat Substories. Atelier Kafeto este locul lor de întâlnire şi de lucru.
– Unde expuneţi. Există o galerie, un spaţiu dedicat întâlnirii cu publicul?
– Atelier Kafeto nu are un spaţiu propriu pentru expoziţii. Pentru a realiza proiectul Substories colaborăm cu spaţii adecvate pentru expoziţii din Sofia.
– Ai amintit deja de Substories, ca proiect pe termen lung. Aveţi un anume univers în vedere în mod special? O anume viziune de conţinut?
Proiectul Substories este cadrul emblematic, specific al artiştilor care se întâlnesc la Atelier Kafeto. Sper să nu te superi dar aş cita aici un critic de artă cunoscut din Bulgaria, Prof. Chavdar Popov, care ne-a descris astfel:
„Într-un context postmodern, „The Substories Project” conține mai degrabă o multitudine de povestioare ce s-au dezintegrat din povestea principală, un lucru deja specific modernităţii. Pe scurt, este vorba despre apariţia şi realizarea unor programe artistice individuale care – într-o lume atomizată, a unor conexiuni sociale degradate – au devenit principala forță creativă și motorul individualității artistice. „The Substories Project” este condus de ideea învelişurilor mișcătoare, tranziente, o străpungere (rediscutare) a limitelor gestului artistic, altfel spus a convențiilor vieții de artist.
Vorbim aşadar despre o încercare de a găsi noi oportunități în conceptualizarea artelor vizuale contemporane. Autorii folosesc o varietate de forme, tehnici, medii şi imagistică – de la tradiționala pânză la instalaţii video. Chiar şi aşa, ceea ce consolidează expoziţiile proiectului în substanţa lor, este componenta „sub”, prezentă în gesturi publice artistice sau „aproape artistice”, ce au ca scop dezvăluirea planurilor obscure, a modurilor subversive, a falsitătii, a subculturii etc. La proiect iau parte atât profesionişti cât şi amatori. Este şi aceasta o componentă a proiectului. În mod neașteptat, are loc o diluare a limitei dintre ceea ce numim artă şi ceea ce considerăm a nu fi artă. Acest lucru pare sa confirme, dar şi să extindă uneori, orizontul de conţinut asumat de proiect în demersul individual al fiecărui contributor, atât din punct de vedere plastic cât şi din cel al valorii. Rama conceptului pare a fi în afara convențiilor.”
– Cum vă organizaţi? Lucraţi cu un curator? Care e abordarea voastră cu privire la ceea ce numim îndeobşte grupare / platfortmă de artă contemporană?
– Aşa cum am spus deja, există un nucleu de artişti care îşi iau libertatea de a crea un anume eveniment artistic. În principal, expoziţii ce atacă această temă a micilor (sub)poveşti. După aceea, alţi artişti sunt invitaţi să îşi canalizeze energia artistică împreună cu noi, integrându-se în acest întreg. Trebuie spus, noi nu ne-am afirmat niciodată drept un grup cu un nume special. Ne rămâne eticheta – Substories. Suntem aşadar o structură deschisă, oricine se poate simţi liber să se alăture nouă cu responsabilitate artistică şi desigur, după abilităţile şi felul său de a înţelege lucrurile. Noi suntem proprii curatori ai artei şi activităţii noastre artistice.
– Bozhidar, te rog să descri un proiect finalizat sau mai bine spus, un moment când v-aţi spus „we did it!”.
– Am realizat până acum trei lucruri în proiectul nostru. Acestea sunt: Substories, SUB from Substories: Iron, Substories: Toys. E în lucru un al patrulea moment: Substories: Lies. Am ambiţia să ajungem la 10 ediţii pentru Substories. După cum vedem, suntem foarte departe de acel „we did it”.
– O să te rog şi pe tine, Boshidar, ca în încheiere, să ne spui cum ţi s-a părut momentul din Timişoara din cadrul Projekt Space Danube şi, nu în ultimul rând, să vedem cum ai descrie experienţa de până acum din acest proiect?
– Am avut o experienţă personală legată de Timişoara în 1988 când am traversat România alături de părinţii mei cu o Lada 1500 în drumul nostru spre Berlinul de Est. Ceea ce am văzut acum este rezultatul unei extraordinare schimbări pozitive. Oraşul are oricum o încărcătură istorică remarcabilă şi cred că lucrurile merg acum spre mai bine.
Galeria Fundaţiei Interart Triade este la rândul ei parte din această nouă Timişoară pe care am descoperit-o. Am fost uimiţi de spaţiul de acolo, înconjuraţi de obiecte, de lucrări de artă, emoţii, istorii. Ce loc mai bun putea fi găsit pentru a găzdui povestioarele (Substories) noastre decât acest univers al istoriilor, prietenos deschis spre noi şi noi poveşti. Adaug aici un gând bun despre gazda noastră, doamna Sorina Jecza. Atmosfera culturală şi spirituală a Timişoarei poate avea un câştig real prin astfel de oameni.
Cu privire la Projekt Space Danube, eu respect această iniţiativă foarte mult. Să pui împreună activităţi artistice informale, platforme independente, este destul de util. Dialogul dintre noi are relevanţă. Sunt feluri diferite de a te implica în proiecte diverse ce pot spune mult despre aventura conştiinţei (artistice) de sine a fiecărei regiuni, în cadrul acesta al Europei.
Interviu realizat de Andrei Rosetti
Comunicat de presă
Expoziția “André Cadere. Documente conceptuale 1972-1978” este un proiect monografic de recuperare a unui artist roman important, recunoscut în străinătate drept un exponent original al artei conceptuale (1967-1978), dar foarte putin știut sau înțeles în România.
artavizuala21 