Povești, în fotografii, la munte

Vacanța la schi, pe lângă plăcerea practicării sporturilor de iarnă, ca pasionat de fotografie, mă detemină să caut oamenii, mișcarea, emoția și comunicarea. Pentru marea majoritate dintre fotografi o ieșire la munte, pe timpul iernii, reprezintă momentul oportun pentru realizarea unor peisaje în care amestecul de lumină rece, a zăpezii, cu cea caldă, a răsăritului sau asfințitului, devine un exercițiu de surprindere a realității.

Asemenea fotografiilor realizate pe stradă, fotografiile executate în stațiunile de schi sunt, într-o mare măsură, asemănătoare, cu precizarea că oamenii se mișcă în jurul tău cu o viteză ceva mai mare. Pe pârtiile de schi găsim tineri care practică diverse sporturi de iarnă, uneori extreme, persoane care se plimbă, stau pe trase sau care, pur și simplu, admiră spectacolul naturii. În activitatea de fotografiere de pe marginea pârtiilor, atât obiectivele cu deschidere mare, care presupun apropirerea de subiect, cât și teleobiective, transformă realitatea în imagine, de cele mai multe ori, spectaculoasă.

Capturarea imaginilor cu schiori temerari, care se avântă pe pârtiile abrute după căderea unui nou strat de zăpadă, nu este simplă. Cu răbdare, oprindu-te de fiecare dată pentru a căuta un loc ideal de stație, de cele mai multe ori scufundându-te în zăpada proaspătă până la brâu pentru a-ți pregăti aparatul care trebuie scos din rucsac, imaginile surprinse cu oameni în plină viteză, sărind cu schiurile sau placa, devin instantanee atrăgătoare, dar deloc ușor de realizat.

La munte vremea este capricioasă. Ploaia şi lapoviţa de la altidudini mici se transformă în zăpadă la altitudini mari. În această mini-vacanță, petrecută în Alpi, am avut parte de cer noros și multă ninsoare, soarele fiind „scump” la vedere. Condițiile atmosferice extreme sunt spectaculoase în imagine, dar devin repede un partener incomod. Ceaţa, care se lasă peste văile din josul pârtiilor, contribuie la crearea unei atmosfere dramatice, fiind un fundal expresiv și mijloc creativ în conceperea compoziției. Umezeala poate fi dușmanul fotografului, datorită ceții focalizarea devenind ceva mai dificil de controlat, dar, tot ea, poate deveni un prieten a fotografului, accentuând ideea de depărtare și de mister, asemenea tehnicii sfumato din pictura Renașterii. Cei care merg frecvent pe munte cunosc aceste momente care, uneori, te pot surprinde pe creastă. Pe munte vremea se poate schimba de la un minut la altul. Spun acest lucru fără a exagera… Lumina care pătrunde printre nori conferă o imagine spectaculoasă doar câteva secunde, după care soarele „se ascunde” lăsând loc efectului de softbox. Modificările climatice sunt spectaculoase, dar incomode datorită frigului și vântului. Hainele se umezesc, fiind ca după ploaie, ochelarii aburesc şi, apoi, îngheaţă.

Față de fotografia de stradă, unde dotat cu un echipament minimal și o geantă de umăr se pot obține fotografii spectaculoase, la munte pe lângă îmbrăcămintea groasă care îngreunează mișcările, echipamentul foto trebuie transportat în siguranță. Orice greutate în plus devine incomodă așa că este necesară o planificare corectă a obiectivelor, filtrelor și acesoriilor care urmează a fi transportate. A anticipa o fotografie bună însemnă să fii întodeauna pregătit.

Atmosfera, zăpada troienită, oamenii și detaliile crează o ambianță unică. Pasiunea pentru fotografia montană o descoperi în momentul în care urci pe munte. Muntele, și oamenii acestuia, nu sunt ușor de fotografiat, dar imaginile surprinse la înălțime, din pozițiii favorabile, sunt spectaculoase. Cromatica subtilă a cerului, griurile colorate și albul dunelor de zăpadă cu umbre prelungi, în opoziție cu îmbrcămintea colorată a oamenilor conferă imaginii contraste cromatice puternice. Trăsăturile unei forme de relief sunt determinate de structură și forțele interne și externe care se confruntă în modelarea ei. Din acest motiv formele geologice aparent statice, aflate la mari altitudini, au un dinamism interior ce izvorăște din energiile modelatoare.

Demersul fotografului merge de la formă la sens. O imagine are menirea de a informa și inspira, de a pune în lumină relația dintre noi, natură și societate. Figura umană surprinsă în cadru fotografic conferă o nouă dimensiune imaginii, subliniind relația dintre trecut și prezent sau dintre o cultură sau alta. Postura subiectului, atitudinea și expresia facială au efect major în mesajul pe care îl transmitem prin intermediul imaginii. Ninsoarea este un element ce conferă fotografiei o frumusețe aparte. Cerul, pentru mine, este cadru pentru o scenă dar nu un subiect în sine. Surprinderea clară a fulgilor de zăpadă presupune un timp de expunere scurt. Încercarea de a stabili un raport cu subiectul este importantă. Să nu uităm faptul că fotografia, în ultimă instanță, are rolul de a reda înfățișarea unei persoane sau a unui lucru, dar, în același timp procesul este unul de creație imagistică.

Încercarea de a evidenția și a comunica ceea ce alții nu au posibilitatea să vadă, prin intermediul fotografiei, presupune asumarea unui mesaj, un mesaj care oferă identitate, o poveste a realității subiective, un dialog plăcut și surprinzător. Având conștința relației cu fotografia, oferind privitorilor posibilitatea de a descoperi imaginile noastre, nu ne rămâne decât să simțim bucuria de a trăi cu adevărat. Pentru această bucurie, în finalul articolului țin să mulțumesc celor care au făcut posibilă, în acest an, aventura mea. (Grigore Roibu)

Cosmin Cociş – Dessins et sculptures

Desen şi sculptură
Les racines des ailes / Rădăcinile aripilor

Espace Ségur, Paris 15 ème, 85 avenue de Ségur
Vernisaj:10 mai 2013, ora 18.00.

Născut în 1976 la Ocna Mureş, Cosmin Cociş a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca în anul 1999. După absolvire, devine profesor la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia şi se implică în viaţa artistică fiind în conducerea Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) şi lider al mişcării artistice Atelier 35. În 2005, lansează Delta Art, un proiect personal de organizare şi promovare a simpozioanelor de artă private. Se specializează în sculptura animatronică, lucrând pentru TAA Industries din Oradea. Din 2008 se stabileşte în Franţa (Meuse) unde lucrează ca liber profesionist. Lucrările lui aparţin artelor experimentale, imaginarul fantastic parcurgând traseul dinspre bidimensional înspre tridimensional.

A murit artistul Horia Damian

Artistul Horia Damian a murit duminică, în Franţa, unde se stabilise de mulţi ani, după ce a avut  probleme de sănătate, a declarat pentru MEDIAFAX preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, Petru Lucaci.

În 2009, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană de la Bucureşti a fost prezentată o amplă expoziţie cu lucrări ale lui Damian din ultimii 30 de ani, prilej cu care artistul a şi fost decorat cu Steaua României, de preşedintele Traian Băsescu. Horia Damian nu a putut fi însă prezent la eveniment, având de pe atunci probleme de sănătate.
Petru Lucaci l-a prezentat drept „unul dintre cei mai importanţi artişti din ultimele decenii”, care „a marcat un traseu în arta contemporană”. Faptul că a expus la Guggenheim şi la Documenta, la Kassel, reprezintă cel mai înalt semn de apreciere, „maximum pentru un artist contemporan”, a explicat Lucaci.

Născut la Bucureşti, în 1922, Horia Damian a debutat la Salonul Oficial de Pictură de la Sala Dalles în 1941, având la bază studii de arhitectură făcute la București. Prima expoziţie personală a avut loc la Ateneul Român, în 1942. În 1946, el a câştigat o bursă la Paris, unde s-a şi stabilit. După studii cu Andre Lhote şi Fernand Leger, între 1949 şi 1950, artistul şi-a consolidat un stil personal, conturând o activitate lungă şi de succes. Iniţial peisagist, a abordat apoi pictura abstractă, ajungând treptat la o sinteză între sculptură şi pictură, în compoziţii tridimensionale. Damian a expus în muzee importante, precum Guggenheim New York, Musee d’Art Moderne de la Ville de Paris, MoMA New York, Stedelijk Museum Amsterdam, Centre Georges Pompidou şi Grand Palais, Paris. Artistul român a fost un apropiat al lui Salvador Dali şi Yves Klein. Horia Damian a expus, în 1993, la pavilionul României de la Bienala de la Veneţia. Horia Damian era membru de onoare al Academiei Române.
SURSA: Mediafax
Vedeţi o prezentare video Horia Damian la MNAC, pe sensotv.ro

Subiecte magice la munte

Peisaj la rece

Fotoreportaj de Grigore Roibu

Pentru cei pasionaţi de fotografie, vacanţa petrecută la schi aduce ocazia surprinderii „spectacolului” oferit de munte, pe lângă plăcerea practicării sporturilor de iarnă. Zonele înalte ale Alpilor francezi sunt uimitoare şi ideale pentru fotografiile panoramice sau de peisaj. Vederile largi şi zonele aglomerate, cu turişti şi sportivi îmbrăcaţi în haine călduroase şi viu colorate, sunt elemente care pot fi surprinse doar pe timpul iernii în staţiunile de schi.

De 4 ani îmi fac vacanţa de iarnă la sora mea, stabilită în Les Gets.
Les Gets este o comună din departamentul Haute-Savoie, în regiunea Rhône-Alpes din sud-estul Franţei. Primul teleschi a fost deschis publicului în anul 1938, iar primul telescaun, aflat pe Mont Chery, în 1954. Les Gets este situat pe un platou între Samoëns şi Morzine, la marginea de vest a Portes du Soleil, cea mai mare zonă schiabilă din Europa.

Pe parcursul celor 6 zile, cât am stat în Les Gets-Morzine, am avut parte de o vreme variată. În prima zi, ploaia şi lapoviţa mi-a fost un partener incomod, dar de care am profitat pentru a surprinde câteva cadre fotografice inedite. Ceaţa se lăsa peste văile largi, iar norii se „jucau” cu lumina în josul pârtiilor. Cei care schiază cunosc aceste momente care, uneori, te pot surprinde pe creasta muntelui. Sunt spectaculoase pentru peisajul oferit, dar incomode datorită frigului şi umezelii. Hainele sunt ude ca după ploaie, ochelarii aburesc şi, apoi, îngheaţă. Doar simplul fapt că trebuie să te opreşti pentru a scoate aparatul de fotografiat din rucsac, pe o vreme în care aşchiile de ghiaţă se „înfig” în faţa ta precum nişte cuţite, devine dificil. Un beneficiu sunt norii. Aceştia configurează forme uimitoare care prin perdeaua de ceaţă permit captarea unor lumini inedite.

Dotat cu îmbrăcăminte călduroasă, răbdare şi căutând locaţiile potrivite, în următoarele 2 zile ceaţa şi norii pufoşi mi-au oferit un alt tip de provocare. Brazii încărcaţi cu zăpadă şi cristalele de ghiaţă au transformat peisajul într-un monolit de culoare albă.

În cea de-a patra zi a ieşit soarele. Cerul era albastru şi senin. Ştiam locul unde trebuia să găsesc cu privirea vârful Mont Blanc, dar acesta nu se arăta. Norii de furtună îl acopereau, parcă pentru a nu se lăsa admirat. În cea de-a cincea zi vremea frumoasă mi-a permis să urc la altitudini mari, de peste 2000 de metri, vântul scăzând în intensitate. Şi, în sfârşit, marele vârf în formă de cocoaşă, mereu alb, pe care îl aşteptam să se ivească de atâtea zile, s-a arătat la orizont, la fel de impunător şi spectaculos ca de fiecare dată când l-am văzut.

Zona de schi din Les Gets constă, în principal, din pârtii albastre şi roşii, destinate începătorilor şi celor cu o experienţă intermediară. Există şi zone „negre”, uşor accesibile, cum ar fi, de exemplu „Yeti”, accesate prin intermediul telescaunelor. Mt. Chery, aflat pe cealaltă parte a satului, găzduieşte majoritatea competiţiilor de schi, având, de asemenea, pârtii cu diverse grade de dificultate.

Există multe puncte bune pentru off-piste schi şi snowboarding. Şansele medii de avalanşe în partea de sus a ascensorului Ranfoilly a transformat acest perimetru, conform evaluărilor, în una din cele mai bune zone cu zăpadă nebătută din afara pârtiilor.
Cei care doresc să surprindă imagini cu animale şi peisaje pot apela la un ghid turistic. Acesta te plimbă cu ajutorul rachetelor de zăpadă în zone mai puţin cunoscute, unde accesul se face cu dificultate. Cei care iubesc sporturile extreme practică parapanta. Turiştii pot alege, adresându-se unui instructor, o plimbare prin aer cu balonul sau parapanta.

Dimineţile şi apusurile, amestecul de lumină puternică, rece sau caldă, cu ninsoare şi soare a fost o provocare, în fiecare zi alta, de a surprinde cadre de peisaj. De multe ori nu ştiam ce să fac… Să mă opresc pentru câteva imagini  impresionante sau să continui să schiez, profitând de vremea frumoasă.

Viaţa de noapte este, la rândul ei, atractivă în staţiunile de schi, oferind un alt mod de a vedea lumea prin vizorul aparatului de fotografiat. Les Gets are multe pub-uri şi baruri, cu mese de biliard, un patinuar şi tarase unde pot fi ascultate concerte live. O mare parte a meniurilor oferite aici sunt specilizate în bucătăria locală Savoia.
De multe ori, în aceste baruri poţi întâlni personalităţi sportive internaţionale şi vedete de televiziune. Într-o seară am întâlnit o doamnă din Paris, stabilită de câţiva ani în Les Gets. Era pasionată de artă. Când i-am spus că predau studiul desenului în România şi sunt ceramist m-a întrebat care este salarul meu, convinsă fiind că am o meserie apreciată. I-am spus că în România un profesor câştigă aproximativ 200 de euro pe lună. „Dacă ai fi predat la Paris, ai fi avut de 15 ori salarul acesta”, mi-a răspun ea, lăsându-mă fără replică.

Lecţiile de schi pentru copii, avansaţi sau începători, sunt pe diferite categorii de cursuri, având 150 de monitori din cadrul Şcolii de Schi Franceze Les Gets (ESF Les Gets), care, deşi par mulţi, sunt insuficienţi pentru numărul de cereri. Toate acestea transformă staţiunea în una cu un turism extrem de atractiv pentru toate vârstele. Un turism care se bazează, începând din luna decembrie până în aprilie, pe oameni împătimiţi după sporturile de iarnă, oameni care sunt gata să cheltuiască oricât de mulţi bani pentru a se distra, măcar o săptămână.

Aici, în Les Gets-Morzine vin turişti din toate colţurile lumii. Uitându-mă pe Internet la momentul inaugurării unei noi pârtii din Braşov nu ştiam dacă trebuie să am un sentiment de revoltă sau tristeţe. Politicienii noştrii nu înţeleg cum se face turismul. Nu înţeleg cum să atragă turişti din toată lumea, oameni care iubesc muntele şi sunt deschişi la noi provocări în descoperirea unor locuri inedite. Nu înţeleg că din turism se pot câştiga sume importante de bani. Dacă în Les Gets cineva ar întrăzni să oprească un telescaun pentru simplu fapt că un politician este aşteptat la o inaugurare de pârtie, acesta nici nu ar mai călca în staţiune. Pierderile ar fie enorme şi de neconceput. În faţa unui bar de pe o pârtie era instalat un scaun de culoarea partidului aflat la putere în România. Ar fi bine ca Ministrul Turismului de la noi să meargă, măcar pentru două ore, să se instaleze comod în acest fotoliu şi să vadă cum se face turismul, la alţii…

Poate, atunci, nu ar ieşi oamenii în stradă datorită sărăciei în care au fost aruncaţi. Aceiaşi persoană, din restaurantul de care aminteam, mi-a spus că dacă în Franţa cineva ar fi îndrăznit să reducă salariile cu 25%, oamenii ar fi blocat întreaga infrastructură. Dar, din păcate, ţările la care cu invidie ne uităm, nu le vom putea ajunge din urmă nici dacă acestea s-ar opri din propria dezvoltare timp de 20 de ani. Sună dur, dar, gândind că în fiecare an, începând de acum, salarul unui angajat din România ar creşte cu 100%, ne-ar trebui 5 ani să ajungem la veniturile celor din statele pe care le numim civilizate. (Grigore Roibu)
Citiţi pe aceeaşi temă: Iarna, iarna vine iar vacanţa

Noul far al Marsiliei

Turnul construit de Zaha Hadid
devine al doilea simbol al oraşului

Turnul CMA-CGM, noul sediu de la Marsilia al celui de al treilea armator din lume, a fost imaginat de celebra arhitectă anglo-irakiană Zaha Hadid ca „O trăsură de unire între oraş şi mare”.
Ridicându-se într-o zonă urbană situată între două autostrăzi, în cartierul de afaceri Euroméditerranée, edificiul inaugurat recent, fără fast, de altfel, domină portul cu cei 147 de metri ai săi, aproape la fel de înalt ca basilica „Nôtre-Dame de la Garde”, de 229 de metri, simbol al oraşului.

Turnul CMA-CGM, noul simbol care domină oraşul

„Velă gigantic”, după unele comparaţii, „pinten”, după altele, clădirea cu 33 de etaje va primi 2.700 de persoane, are un parking pe cinci niveluri cu 800 de locuri, un auditorium de 200 de locuri şi un mare restaurant. Ansamblul este servit de 16 ascensoare, dintre care două „panoramice”.
Structura lui cuprinde 1.172 de piloni din beton ce se ridică deasupra solului, poziţionaţi oblic pe diferite direcţii, ponind de la o bază largă de 70 de metri. Betonul a fost conceput special pentru această structură ce trebuie să reziste la vânturi de peste 200 de kilomtri pe oră. Construcţia a durat aproape patru ani.

Jean Dunand, cele două panouri în lac aurit din Sala de Consiliu
a sediului companiei CG-CGM din Marsilia

Zaha Hadid, laureată a Premiului Internaţional „Pritzker”, în 2004, campioană a proiectelor asistate de computer, este în mod sigur cea mai cunoscută femeie-arhitect, iar studioul ei este cel mai controversat. Ea a realizat mai multe edificii remarcabile, dar şi extrem de scumpe, cum ar fi „Uzina BMW” din Leipzig, în 2005, Muzeul de Artă Contemporană „MAXXI”, din Roma (2010), „Opera” din Canton, terminată anul trecut. Toate sunt calificate drept „futuriste”, deşi arhitecta este o reprezentntă a epocii sale, folosind tehnicile şi materialele disponibile.
Edificiul din Marsilia este primul turn de birouri construit de Zaha Hadid şi prima sa comandă în Franţa. Anul acesta ea va termina o construcţie colosală la Beijing, botezată „Galaxy”, comandată de grupul imobiliar chinez „Soho”.
Destul de indiferentă la realizarea proiectelor sale, arhitecta lasă în grija partenerilor şi antreprenorilor responsabilitatea detaliilor. La Marsilia a verificat şantierul numai de cinci ori, de exemplu. Executanţii turnului marseillez au trebuit să împace caracterul fantastic al proiectului cu exigenţele clientului, armatorul Jacques Saadé.
Mai mult decât dimensiunile sale, noul turn uimeşte prin formă, pe care unii o compară cu cea a unui coş de transatlantic. Alţii, mai ireverenţioşi, o apropie de un corset cu balene, acoperit delicat cu sticlă în loc de mătase.

„Turnul este spectaculos… ca o fustă flamenco cu o trenă de beton a cărei lungime este egală cu înălţimea lui. Dacă ne imaginăm rochia devenită deja cult a Pippei Middleton, avem o idee destul de exactă a acestui edificiu haute couture în care totul înseamnă curbe, falii, oblice”, scria jurnalista Sylvie Santini. Asemănătoare este şi părerea arhitectului Yves Bonnel, care exclama: „Nimic nu e drept!”.
Situat în faţa mării şi a portului către vest, cu masivele care înconjoară cetatea foceeană pe celelalte trei laturi, Turnul oferă o imagine uluitoare.

Macheta turnului din Marsilia

Un sistem sofisticat limitează folosirea aerului condiţionat. Arhitectura interioară, datorată studioului „Bernard Grenot”, favorizează albul şi griul, cu tuşe de roşu carmin şi planuri tăiate în formă de origami pentru plafoniere. Birourile au un stil „new age”, şi, în plus, beneficiază de privelilşti ale radei portului, ale celebrului castelului If şi ale insulelor Friuli.
Opere de artă marchează punctele-cheie ale construcţiei. În vârful turnului, sala de consiliu a administraţiei este decorată cu două magnifice panouri în lac aurit, de mari dimensiuni, stil Art Deco, semnate Jean Dunand (1877-1942), care provin din fumoarul de la clasa I al pachebotului „Normandia”. Cele două opere au fost create de Dunand în 1931 şi, după distrugerea pachebotului, au fost găzduite, din 1961, de „Muzeul de Artă Modernă” al oraşului Paris. După 50 de ani, „Cucerirea calului” şi „Pescuitul” (acestea sunt titlurile celor două piese) se reîntorc la Compania maritimă, care şi-a mărturisit orgoliul de a le avea: „A fost o adevărată bătălie pentru a le recupera”. Muzeul parizian achiziţionase chiar un al treilea panou, „Sportul”, pentru a completa ansamblul.
Disputa dintre muzeul public şi compania particulară datează din 1996. Comisia de Cultură a oraşului Paris şi-a dat acordul în 2004. La picioarele turnului din Marsilia se află şi o altă operă importantă, „Geniul mării” de Carlo Sarrabezolles, vechea sculptură de provă, comandată, dar niciodată fixată pe vasul „Normandie. ” şi care a fost mult timp amplasată în portul Havre.

Carlo Sarrabezolles, Geniul mării, sculptură plasată în faţa turnului marseillez

Între 16 ianuarie şi 8 martie 2012, la Köln este deschis „AIT Architektur Salon”, cuprinzând o selecţie de proiecte ale studioului „Zaha Hadid Architects”. Sunt marcaţi astfel cei 30 de ani de existenţă a studioului. Trei decenii marcate de zgârie-nori construiţi la Marsilia, Milano, Barcelona, Bilbao, Bratislava, Beijing şi Singapore. Machete, picturi, prezentări multimedia ilustrează tipologia inspirată de conceptele şi ambiţiile a ceea ce s-a numit „parametrism”.
Expoziţia, intitulată „Parametric Tower Research”, urmăreşte studiile realizate de Zaha Hadid şi studioul său de la proiectele la scară mică, ce au început cu design de obiecte, până la enormele planuri urbanistice.
Creaţiile „Marii Doamne a arhitecturii internaţionale” vor fi apoi expuse la „AIT Architektur-Salons” din Hamburg, München şi Rotterdam. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro