Din istoria fotografiei
„Generalul l-a ucis pe luptătorul Viet Cong, eu l-am ucis pe general cu aparatul meu foto. Fotografiile sunt cea mai puternică armă din lume. Oamenii le cred, deși fotograful minte chiar și fără să manipuleze. Nu există decât jumătăți de adevăr. Ceea ce fotograful ascunde în imagine sa este întrebarea: „Ce ai face dacă ai fi general într-un loc și într-un moment fierbinte și ai prinde un așa numit „băiat rău” ce a căsăpit 2-3 conaționali?” Eddie Adams

De multe ori, se întâmplă ca un artist sau o formaţie de muzică să rămână în memoria publicului printr-o singură creaţie. De exemplu, din toate piesele formaţiei Moody Blues, „Nights In White Satin” este melodia cea mai cunoscută, aşa cum din toată creaţia formaţiei Animals, publicul a hotărât că „House of the Rising Sun” este emblema muzicală a acesteia. Cu toţii ştim, însă, că un artist prin întreaga sa operă ajunge să dezvăluie mult mai multe aspecte, dar pentru acest lucru trebuie să te opreşti, să urmăreşti şi să înţelegi resorturile intime ce se manifestă în interiorul ceraţiei lui.
Acesta este cazul fotografului american Eddie Adams, a cărui fotografie care surprinde o execuţie în Vietnam a rămas emblematică pentru cariera sa şi, mai mult, imaginea avea să-l urmărească pe fotograf întreaga viaţa, în ciuda explicaților sale ulterioare. Există multe imagini cu ororile războiului din Vietnam, dar cea a lui Eddie Adams a devenit definitorie pentru cruzimea războiului din Vietnam şi a schimbat cursul istoriei. Imaginea surprinde execuţia unui lupătător de guerilă comunist de către generalul de brigadă Nguyễn Ngọc Loan, șeful poliţiei naționale sud-vietnameze.
Povestea imaginii începe când cele 2 tabere beligerante, pe de o parte, nord-vietnamezii comuniștii susținuți de Cambodgia și Laos și, pe da alta parte, Vietnamul de Sud sprijinit de americani, hotărăsc încetarea ostilităților militare pe perioada sărbătorilor anului nou vietnamez. Mizând pe un atac surpriză Viet Cong încalcă armistițiul și declanșează lupte violente în primele ore ale dimineții de 30 ianuarie 1968. „Când am văzut imaginea nu am fost impresionat deloc. Nu sunt impresionat nici acum. Este o fotografie pentru știri. Continui să nu înțeleg de ce e aşa de importantă. Dacă mă întrebaţi, o consider o imagine slabă: lumina nu este cea mai bună iar încadrarea este defectuoasă”, spunea Eddie Adams. Criticul David D. Perlmutter atrăgea atenţia asupra importanţei acestei imagini: „Nici o secvență filmată nu a reușit să facă ravagii mai mari ca acest cadru de 35mm surprins de Eddie Adams pe străzile din Saigon. Când oamenii vorbesc despre războiul din Vietnam cel puțin o frază este dedicată imaginii luptătorului Viet Cong”.
Imaginea a fost publicată pe prima pagină din New York Times demascând ororile și imoralitatea războiului, având meritul de a provoca ample demonstrații din partea pacifiștilor.
În anul 1969, Eddie Adams a primit pentru această imagine premiul Pulitzer și World Press Photo. Toată viața sa a încercat să demonstreze că fotografia nu a fost nimic mai mult decât 1/500 sec. dintr-un război infinit mai lung și mai dramatic.
General Nguyễn Ngọc Loan a fugit din Vietnam o dată cu căderea Saigonului şi s-a stabilit în America. Aici a deschis o pizzerie în Rolling Valley Mall dar, în 1991, o închide după ce găseşte scris pe peretele din toaleta restaurantului „Știm cine ești, nenorocitule”. Va muri de cancer, în 1998, la vârsta de 67 de ani. Adams i-a trimis la ceremonia de înmormântare flori şi un bileţel pe care era scris „Îmi pare rău. Am lacrimi în ochi”. Mai târziu, Adams a cerut scuze familiei generalului pentru daune ireparabile.

Eddie Adams s-a născut în anul 1933 şi a început cariera sa fotografică ca elev de liceu, în Kensington. La început filma nunţi pentru suma de 20 de dolari. Apoi, a primit un loc de muncă la New Kensington Daily Dispatch. În timpul războiului din Corea a fost fotograf militar. A lucrat pentru Associated Press, între 1962-1980, după care pentru „Time” și, apoi, pe cont propriu. În 1976 a revenit la AP ca primul şi singurul fotograf ce deține titlul de corespondent special. Din 1980, până la moartea sa în 2004, Eddie Adams fost fotograful revistei „Parade”, care a publicat peste 350 de fotografii realizate de el pe copertă. El a acoperit, de asemenea, războaele din în Israel, Iordania, Egipt, Turcia, Cipru, Portugalia, Irlanda, Liban și Kuwait.
Fotografiile lui Eddie Adams au făcut înconjurul lumii prin intermediul copertelor celor mai citite publicaţii. Portretele personalitaţilor, printre care cele ale preşedinţilor americani Richard Nixon şi Geoge W. Bush, ale Papei Ioan Paul al-II-lea, Deng Xiaoping, Anwar Sadat, Fidel Castro şi Mihail Gorbaciov, au ocupat prima pagină a ziarelor.
De-a lungul carierei, Adams a primit peste 500 de premii în fotojurnalism: Premiul George Polk pentru News Photography în 1968, 1977 și 1978, Medalia de Aur Robert Capa, în 1977, la care s-au adăugat numeroase premii de la organizații, cum ar fi, de exemplu, World Press Photo, The National Press Photographers Association, Sigma Delta Chi şi The Overseas Press Club.
Eddie Adams s-a implicat în diverse acţiuni caritabile. A organizat acţiuni pentru cei cu boli grave, incurabile sau pentru cei traumatizaţi şi, în 1988, a fondat pentru fotojurnalişti Barnstorm: Eddie Adams Workshop, ateliere de fotojurnalism care funcţionează şi astăzi. A lucrat pentru numeroase reviste de modă, divertisment și publicitate, în încercarea de a găsi un „antidot potrivit pentru anii de război”. „Am început să fotografiez celebrităţi, deoarece nu este nevoie de nimic din inima ta și este distractiv … Și, lucrul trist este că se pot face mulți bani din imaginile cu celebrităţi. Acum sunt practic saturat de plâns. Am avut inima smulsă de multe ori. Toată viața mea am fost rănit”, mărturisea Adams într-un interviu pentru Independent Londra.
Adams a murit în New York de la complicaţii de scleroză amiotrofică laterală, boală cunoscută şi sub numele Lou Gehrig. Moștenirea lui Adams este continuată prin Barnstorm: Eddie Adams Workshop.

Arhiva fotografică a lui Eddie Adams a fost donată de către soţia sa, Alyssa Adams, Centrului de Istorie Americană Dolph Briscoe de la Universitatea din Texas, Austin. Colecţia include imagini dramatice cu persoane fără adăpost, surprinse în America, demonstrații anti-război, revolte și portrete.
Eddie Adams, de-a lungul carierei sale, a fost fotojurnalist în 13 războaie şi a realizat numeroase portrete ale personalităţilor vremii. Toate imaginile sale sunt documente, mărturii ale vieţii de zi cu zi dintr-un secol agitat, tumultuos şi plin de conflicte. Eddie Adams Workshop, aflat anul acesta la cea de-a 25 aniversare, reuneşte timp de 4 zile fotografi profesionişti şi 100 de elevi atent selectaţi pe baza portofoliilor lor.
Atelierul a fost fondat de fotograful Eddie Adams împreună cu soţia sa, regizorul Alyssa Adams. De-a lungul anilor, acest „flux liber de idei” promovat în cadrul workshop-ului a dus construirea unei reţele de absolvenți, fotografi de top și cei mai buni editori din domeniu.

„Geniul lui Eddie constă în talentul său pentru surprinderea tensiunii în fiecare fotografie, fie că este vorba de o crimă sau jocul din ochii unui star de cinema. El este eclectic, incomparabil și arțăgos. El este neclintit în exercitarea profesiei sale prin excelență”, spune Walter Anderson, președinte „Parade”. Urmărind întreaga activitate a lui Eddie Adams constaţi că ceea ce defineşte munca şi personalitatea sa nu se bazează pe fotografii de război sau ale unor celebrităţi, imagini care au fost de-a lungul timpului premiate şi astfel cunoscute de către public, ci este vorba, mai degrabă, de fotografii ce i-au inspirat pe oameni să facă bine, imagini care au condus la schimbări importante în politica guvernului influenţând astfel viețile oamenilor. (Grigore Roibu)
Sursa fotografiilor http://www.umbragegallery.com
Surse bibliografice: Wikipedia, http://www.eddieadamsworkshop.com