Eugen Gâscă – Retrospectivă

Vernisaj: 26.10.2018, ora 18:00
Expoziție: 27.10 – 24.11.2018

Galeria Quadro are plăcerea de a vă invita în data de 26 octombrie, începând cu ora 18:00, la vernisajul expoziției Eugen Gâscă. Retrospectivă.

Eugen Gâscă (1908-1989) este o personalitate definitorie pentru arta din România în secolul 20. Opera sa de un pregnant modernism sprititualizat, acoperă șase decenii de activitate. Expresionismul său melancolic, cu accente metafizice, învăluie figurile și peisajele reprezentate într-o culoare-lumină albastră, transmițând zbuciumul și speranța artistului aflat în permanentă luptă pentru viața sa.

Născut la Cristur-Grindeni în 1908, într-o familie de învățători, și-a pierdut părinții și frații de mic. Aceste evenimente tragice, precum și sărăcia și propria luptă pentru viață (fiind bolnav de tuberculoză) au reprezentat acea experiență de viață care a dus la maturizarea rapidă a personalității sale artistice și închegarea unei viziuni originale asupra vieții.

S-a format în ambianța culturală a Clujului interbelic, unde și-a început studiile la Școala de Arte Frumoase din oraș, în 1928, sub îndrumarea unor tineri profesori școliți la Paris. Și-a continuat studiile la București și Iași, în ultimul loc avându-l profesor pe Tonitza, care i-a remarcat simțul pentru culoare. În timpul studiilor la Cluj, a făcut parte din celebra grupare artistică Boema a unor studenți care au transformat sărăcia lor și dragostea pentru artă în ars poetica. Biografia artistului a fost marcată de dese mutări în diferite colțuri ale țării, unde a ajuns prin câte un post modest de profesor de desen sau pentru a fi internat într-unul din sanatorii, unde a petrecut adesea luni sau chiar ani.

Expoziția noastră este prima retrospectivă realizată după moartea artistului (ultima retrospectivă a fost realizată în 1978/1979), care are astfel posibilitatea să privească opera în întreaga sa amploare, incluzând lucrările din ultimul deceniu de activitate – extrem de importante pentru împlinirea viziunii artistice a lui Eugen Gâscă.

Evenimentul aduce laolaltă o serie consistentă de lucrări din anii 1930, când tânărul artist a ajuns la o sinteză artistică timpurie. Aceste lucrări au fost prezentate într-o expoziție personală în 1934, la Cluj,  remarcându-se vocea aparte a pictorului de o modernitate tulburătoare. Conștient de fragilitatea vieții, pictura sa izvorește din emoțiile concomitente ale tristeții, speranței și bucuriei.

Expoziția urmărește atât activitatea sa de pictor, cât și de desenator, oferind astfel o privire asupra modului de gândire și creație al artistului. Desenele și acuarelele nu sunt independente de picturi, ele precedând realizarea tablourilor. Nu sunt însă schițe, ci exerciții de intrare în ritm, gesturi de aprofundare și trepte de esențializare a temei.

După o perioadă de căutări, cea a etapei realiste „obligatorii” a anilor 1950 – în care s-a remarcat prin reușitul tablou istoric Horia și căpitanii săi – începând cu anii 1960 revine și duce mai departe universul vizual al tinereții: figurile sale plasate în peisaj, siluete angelice schițate, ireale, au preocupări misterioase, nu activează, ci sunt supuse ritualurilor și ritmurilor unor vieți interioare bogate. Simbioza dintre om și natură – cu dealurile și plopii specifice meleagurilor natale, Văii Mureșului – este de factură cosmică și metafizică, toate având aceeași substanță, exprimată de artist prin nuanțele de albastru-verzui reci, asemănătoare luminozității stinse a frescelor.

Atât prin temele din tinerețe (Fuga în Egipt, Răstignire, Crist) cât și prin spiritul întregii sale opere, arta lui Gâscă ne prezintă o fire sensibilă profund spirituală, care prin propriile experiențe a reușit reinventarea și reîncărcarea iconografiei și a înțelesurilor artei creștine.

În premieră prezentăm și acele lucrări – acuarele și pictură – realizate în ultimii ani, denumit „Bucurie”, într-o epocă în care nu se puteau face referiri clare la teme biblice, dar în care recunoaștem bucuria Învierii: această finală sinteză luminoasă a artistului, plină de speranță. Este capodopera unui artist ajuns la bătrânețe, împăcat cu propria viață, scăpat de încercările existenței precare care i-au marcat întreaga tinerețe, convins de crezul său artistic.

Expoziția prezintă în primul rând colecția care s-a păstrat în grija familiei, acoperind cronologic întreaga creație. De asemenea, un aport major îl au împrumuturile din colecții private din țară și străinătate. Valoarea expoziției este mărită de parteneriatul cu Muzeul Județean Mureș – Muzeul de Artă Târgu Mureș, care deține o importantă donație Eugen Gâscă.

Cu această expoziție retrospectivă dorim să marcăm și zece ani de existență ai Galeriei Quadro – galerie angajată în cercetarea și promovarea unor importante opere și fenomene ale artei secolului 20 din România.

Expoziţie de artă interbelică clujeană

BOEMA
Tânăra artă clujeană interbelică
Perioada: 23 mai – 1 iulie 2011.
Luni-vineri, între orele 11.00-18.00.

Galeria Quadro din Cluj-Napoca (strada Napoca, nr. 2-4, etaj I, ap. 64) vă invită la vernisajul expoziției „BOEMA: Tânăra artă clujeană interbelică”, luni, 23 mai 2011, de la ora 18:00. Expoziția va fi deschisă de istoricii de artă: Ioana Vlasiu și Székely Sebestyén György.

Expoziţia de faţă – prima care îşi propune prezentarea artei clujene interbelice – aduce în faţa publicului lucrările emblematice ale acestei generaţii, alături de câteva lucrări ale profesorilor, cei care au adus disciplina artei moderne la Cluj. Multe dintre opere sunt expuse pentru prima oară după 80 de ani, provenind din importan…te colecţii din ţară şi străinătate. Astfel, printre cele peste 60 de lucrări, se pot vedea şi Dejunul de Tasso Marchini – prezentată în expoziţia din 1933, Iréne de Fülöp Antal Andor sau Hristos pe Cruce de Eugen Gâscă – capodopere ale artei din România. În expoziţie figurează şi capodopera lui Catul Bogdan După-amiază de vară împrumutată generos de Complexul Muzeal din Arad. Pe lângă cele peste 60 de opere de artă, vor fi prezentate scrisori cu valoare documentară, fotografii şi publicaţii de epocă, menite să sugereze atmosfera culturală specifică perioadei.

BOEMA. Tânăra artă clujeană interbelică

În 1925 se înfiinţează la Cluj Şcoala de Arte Frumoase, ai cărei tineri profesori – Anastase Demian, Catul Bogdan, Aurel Ciupe şi Romul Ladea – se întorseseră de curând de la Paris. Cunoaşterea  îndeaproape a artei moderne şi entuziasmul lor încadrat în marea efervescenţă  culturală de după Unire, au permis  ca în câţiva ani -sub îndrumarea lor – să ia naştere o nouă generaţie de artişti,  iar Clujul să devină unul dintre centrele artistice de prim rang ale ţării.

Aceşti artişti – avându-l ca figură tutelară pe pictorul carismatic de origine sârbo-italiană Tasso Marchini, care moare prematur în 1936 la doar 29 de ani – s-au prezentat în 1933 cu o expoziţie colectivă şi cu deviza de „tineri ardeleni”. Momentul în care această generaţie s-a manifestat a coincis în mod nefast cu închiderea şcolii clujene şi culminarea Marii Crize.

Câţiva ani mai devreme, în 1929, o parte dintre aceşti studenţi la Arte Frumoase au încercat  închegarea unei grupări artistice. Ei s-au adunat la „sediul” – chiria de două camere  a unora dintre  ei – de pe strada Piezişă nr. 17, înfiinţând aşa-numita societate Boema.
Ce a fost Boema? Aparent era o societate în toată regula: avea preşedinte (Ghiţă Naghi), „secretar” sau „decan” (Ştefan Gomboşiu), responsabil cu aprovizionarea (Eugen Gâscă), bucătar (Ştefan Gomboşiu), Mecena (Romul Ladea). Cu toate acestea nu a reprezentat o grupare instituţională, ci semăna mai degrabă cu acel spirit ludic al curentului Dada conform căruia artiştii îşi încărcau propria viaţă transformând-o într-un spectacol autoironic, folosind formule pompoase, care mascau şi accentuau deopotrivă mizeria cotidiană. Ironia şi umorul au fost instrumentele de bază folosite de tinerii nevoiaşi pentru domolirea greutăţilor zilnice, deşi pâinea de pe masă care apare în naturile lor statice era de fapt doar o coajă, iar chiriaşii au învăţat să facă supă şi din coaja de cartofi.
Idealismul, talentul şi aspiraţiile lor au născut acea prietenie, solidaritate şi etos menite să înfrunte condiţiile grele. Dedicarea pentru arta modernă s-a împletit cu un solid cult al prieteniei, ce se poate citi în lucrările lor.
Privită printr-un filtru existenţial, în care sărăcia era compensată de o mare libertate spirituală, arta acestei generaţii va defini pentru mult timp caracteristicile acestui centru artistic regional: limbajul modernist temperat şi înclinaţia spre valorile umane şi existenţiale – un crez adesea religios al vieţii. Este şi un moment de sincronizare, în care aceste tendinţe comunicau cu necesitatea generală a artei moderne de a reinstaura imaginea şi preocuparea pentru om.

Expoziţia de faţă – prima care îşi propune prezentarea artei clujene interbelice – aduce în faţa publicului lucrările emblematice ale acestei generaţii, alături de câteva lucrări ale profesorilor, cei care au adus disciplina artei moderne la Cluj. Multe dintre opere sunt expuse pentru prima oară după 80 de ani. Astfel, printre cele peste 60 de lucrări, se pot vedea şi Dejunul de Tasso Marchini – prezentată în expoziţia din 1933 –, Iréne de Fülöp Antal Andor sau Hristos pe cruce de Eugen Gâscă, capodopere ale artei din România.
SURSA: Modernism.ro