Steaguri medievale imaginare

Expoziţie de artă plastică şi decorativă
MNIR
16 decembrie 2013 – 16 ianuarie 2014

Steaguri medievale imaginare- afisComunicat de presă

Muzeul Naţional de Istorie a României (Bucureşti, Calea Victoriei nr. 12), are plăcerea de a anunţa vernisajul expoziţiei temporare de artă plastică şi decorativă „Steaguri medievale imaginare”, luni, 16 decembrie 2013, ora 13:00. Expoziţia este realizată sub egida Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi a Reţelei Naţionale a Muzeelor din România.

Dorinţa de a organiza această manifestare expoziţională la sediul Muzeului Naţional de Istorie a României, materializează o parte a programului realizat în colaborare cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, program demarat în anul 2011 prin organizarea expoziţiei ,,Lutul, pânza, culoarea”, continuat în anul 2012, prin organizarea expoziţiei ,,Istorii rescrise”.
În acest cadru, scopul esenţial constă în prezentarea unui dialog expoziţional fecund, cu frecvenţă anuală, între artiştii plastici tineri sau consacraţi, cu patrimoniul arheologic şi istoric deosebit de valoros al Muzeului Naţional de Istorie a României. Prin intermediul acestor manifestări, marelui public i se propun noi modalităţi de percepere a fenomenului istoric sublimat de percepţia artistică contemporană.

Expoziţia „Steaguri medievale imaginare”, prezintă publicului opere de artă plastică şi decorativă realizate de artişti consacraţi sau tineri artişti, din: Bucureşti, Iaşi, Focşani, Bârlad, Buzău, Timişoara, Cluj- Napoca, Deva, Curtea de Argeş, Constanţa; în aceste lucrări, reprezentările heraldice medievale sunt trecute prin filtrul gândirii şi sensibilităţii creatorului, devenind astfel, embleme personale.
În expoziţie vor putea fi admirate steaguri: ţesute, imprimate, pictate, realizate sculptural, grafic sau în tehnici mixte. Aceste opere vor compune tabloul percepţiilor artistice diferite a 36 de autori.

Artişti participanți: Raluca Aioniţoaie, Raluca Luiza Blaj, Cornelia Brustureanu, Alexandra Buduru, Adriana Maria Costaş, Hermina Csata, Valeria Diaconu, Adriana Alexandra Dobra, Adina Dolcan, Şerbana Drăgoescu, Suzana Fântânariu, Daniela Frumuşeanu, Miruna Haşegan, Georgeta Hlihor, Ana Hoble, Adina Iftode, Răzvan Aureliu Ionescu, Rodica Magdan, Ecaterina Marghidan, Cosmin Matei, Alexandra Neacşu, Liviu Nedelcu, Vasile Pop Negreşteanu, Adriana Popa Canija, Ramona Claudia Prodan, Eugenia – Elena Riemschneider, Ana Roşoga . Ana Maria Rugescu,  Mermeze Sibil, Ruxandra Socaciu, Rodica Strugaru,  Valentina Ştefănescu, Camelia Todoroc, Iulian Toma, Niculina Vlad Leonte, Alina Vodă.
Steaguri medievale imaginareExpoziţia este deschisă în perioada 16 decembrie 2013 – 16 ianuarie 2014 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 9:00 -17:00.

Curatori/Organizatori: Daniela Frumuşeanu, Dragomir Nicolae Popovici.
Prezintă: critic de artă, Mihaela Varga.

Parteneri: Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Uniunea Artiştilor Plastici din
România, Fundaţia Ileana Mustatza, Asociaţia D’arte Da Vinci.
Sponsor: Rembrandt Graphic Centre.
Parteneri media: Modernism, Agenţia de carte, Art Out, Dialog Textil, VreauArta,
Piaţa de artă, Top Business, Editura CDpress, Bucharest Herald,
Onlinegallery.
Grafică materiale promoţionale: Alexandra Buduru.

Salonul Naţional de Miniaturi Textile

Gânduri, zâmbet, emoţie…

La Galeria Orizont este deschis, până la 18 martie „Salonul Naţional de Miniaturi Textile”, seria nouă, aflată la a doua ediţie. O reluare a unei manifestări ce devenise tradiţională cu mai mulţi ani în urmă, după ce cunoscuta artistă Şerbana Drăgoescu a iniţiat şi a organizat, anul sau bianual, acest gen de manifestări, incitată de participarea ei la „Concursul Internaţional de Miniatură Textilă” de la Londra, pe care l-a şi câştigat.

Expoziţia actuală, curatoriată de Marijana Biţulescu şi Dan Liviu Roseanu, prezintă 38 de artişti din întreaga ţară.

„Miniatura textilă este un subiect interesant pentru că artiştii se confruntă cu aceleaşi legi ale compoziţiei (cu probleme de formă, culoare, tehnică) ca şi pentru o piesă de mari dimensiuni. Dimensiunea mică presupune minuţiozitate în execuţie, stăpânirea unei tehnologii care să implice şi folosirea lupei, multă imaginaţie, atenţie, pentru ca lucrarea să fie precum o bijuterie. Miniatura textilă poate avea multă forţă şi splendoarea unei lucrări monumentale”, afirma Marijana Biţulescu.
Ineditul acestor miniaturi în perioada contemporană a determinat şi concursuri internaţionale ale genului, cum ar fi cel de la Angers, din Franţa, oraş considerat capitala tapiseriei.

Selecţia lucrărilor a avut în vedere o gamă largă de tehnici şi materiale. În zilele noastre, accepţiunea termenului „textile” lărgindu-se considerabil şi înglobând forme diversificate de construcţie a operei şi materiale care, uneori, nu mai au nimc de-a face cu firul textil. Vizitatorul descoperă astfel piese ţesute, mici bijuterii de tapiserie, cum ar fi cele semnate de Ruxandra Mermeze, autoarea unui peisaj abstractizat, într-o gamă cromatică rafinată, sau Cela Neamţu, la care regăsim motivele tradiţionale ale tapiseriilor de mari dimensiuni, cum ar fi ferestrele ei gotice, dar care se joacă şi pe acest format cu tehnicile şi cu firele de lână.

Aceleaşi fire apar în mici „instalaţii” tridimensionale cu rol decorativ la Ecaterina Marghidan, de exemplu, creează compoziţii mişcate şi pline de culoare la Angela Semenescu, cărora „rama” le conferă aparenţa unui tablou sau „îmbracă” corpuri gemetrice a căror montare într-o compoziţie spaţială oferă multiple posibilităţi decorative.

Frecventă este şi tehnica colajului, mariind materiale diverse, piele pe fond textul, ca la Agnes Forro, ceramică şi fire textile la Cristina Bolborea, prezenţa hârtiei la Claudia Muşat, metal şi material textil în „Insectarul” Ilenei Dana Marinescu sau în compoziţia cu trimiteri medievale semnată de Maria Grumăzescu.
Tridimensionalitatea şi combinarea materialelor este excelent folosită şi în lucrările Danielei Frumuşeanu, într-o piesă în care forme elegante, delicate, textile, din material sintetic, se întreţes, găzduind în centrul lor flacoane subţiri de sticlă al căror lichid, într-un cautat şi reuşit echilbru de mat şi transparent, amintesc de mai vechile ei preocupări alchimice, în timp ce Daniela Drăghici creează somptuoase inflorescenţe albe cărora firele textile le servesc drept caliciu.

Aceeaşi diversitate se regăseşte în mesajul transmis de artişti. Cele mai multe piese au, evident, un caracter decorativ, presupus atât de apartenenţa textilelor la artele decorative, cât şi de dimensiunile lucrărilor. El este mai accentuat în cazul pieselor în care tehnica broderiei joacă un rol preponderent, ca la Georgeta Hlihor, sau în care dantela este materialul de predilecţie, ca la Natalia Udrea, ori în piese tridimensionale, reluând, cu sau fără ironie, obiecte ce împodobeau casele multora dintre bunicile noastre, cum ar fi păpuşile Leontinei Măilătescu, modernizate însă postmodernist, cu întregul umor pe care acest curent îl presupune.

Dacă Marijana Biţulescu imprimă lucrărilor sale o emoţionalitate delicată, prin jocul cu sugestii vegetale al materialelor, prin ţesăturile preţioase, dantelele, elementele de broderie şi prin coloritul predominant pastelat, trecând de la alb la ocru, verde până la negrul încălzit de roşu, într-un joc apropiat de trompe-l’oeil, Mihai Moldovanu introduce în piesele sale portretul cu sugestii de sacralitate, geometrizat, perfect conturat de alternanţa volumetrică pe de o parte, de gama cromatică de cealaltă parte. Un subiect declarat sacru întâlnim la Zoe Vida, cu sfinţii ei brodaţi, coborâţi parcă de pe un perete de biserică, sau la Alina Ioana Muntean, care iveşte din alăturarea firelor de lână un fel de dveră de altar. Un altfel de spiritualitate se degajă din piesa Şerbanei Drăgoescu, care-şi declină pe suprafaţa infimă coordonatele fizice, apartenenţa la o lume mai vastă, marcată de ştampile poştale din alte colţuri ale pământului, alături de simboluri atotputernice ale lumii contemporane, cum ar fi semnul dolarului, întrebându-se şi întrebând, evident, privitorul care este relaţia individului cu ceilalţi, până unde poate merge comunicarea şi dacă este ea posibilă.

Poate că selecţia Salonului de miniatură textilă ar fi putut fi ceva mai riguroasă. Pe de altă parte, o asemenea manifestare este menită în primul rând să ia pulsul creaţiei artistice la un moment dat şi din acest punct de vedere, prin numărul mare de expozanţi din întreaga ţară şi prin diversitatea tehnicilor, ea se dovedeşte şi necesară, şi bine gândită.

În plus, o mare parte dintre exponate pledează convingător pentru statutul de artă fără atributul decorativ, pledoarie importantă în concertul contemporan al tehnicilor artistice.

Şi nu în ultimul rând, această a doua ediţie a noii serii marchează o revenire la normalitate. Să sperăm că ea va dura. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro
Citiţi pe aceaşi temă La galeria „Orizont” – Salonul Național de Miniaturi Textile
Fotografiile din expoziţie au fost publicate prin amabilitatea doamnei Viorela Mihăescu.