Îngerii şi demonii Dorinei şi Dianei Pantea

Expoziţia de pictură Angeli et Daemones cuprinde în jur de 20 de lucrări realizate de Dorina şi Diana Pantea (Safir & Rifas) în tehnica ulei pe pânză. Expoziţia (care a fost prezentată în sălile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva) configurează suferinţa care se extinde asupra materiei în carapacea fiinţei umane, este practic o reflexie a creatorilor, care deprind pe calea manifestărilor imaginare, această cădere în angoasa suferinţei.

Picturile reprezintă îmbinarea unui temperament tumultuos, avid de spaţiu şi de mişcare, de expansiune si de extindere, ramificat spre adâncimile şi perspectivele spaţiilor ce se întrepătrund şi se desfăşoară infinit.

Mase agitate, sumbre, de culoare instigă la profunzimea unui dramatism zbuciumat. În această magmă tensionată ce evocă haosul cosmic, se ivesc vagi principii ordonate, contururi cu referinţe umane, anunţând o altă stare de tensiune galactică.

Atmosfera lucrărilor conferă privitorului o simulare iluzorie a subconştientului, spaţialitatea este trasată prin cadre suprapuse, care receptează refracţiile memoriei şi spaimele interioare polarizate într-un tablou construit din oglindirile reziduale ale memoriei.

Demoniacul condiţiei umane combină ipostazele telurice cu mareele prafului sideral de natură divină. Expoziţia de picturi consumă ideea terorilor din noapte, a neputinţei persoanei ce doarme, şi a creaturilor bestiale ce dăinuie în vis şi întuneric, monştrii ludici ce tăinuie în sagacitatea adormită a minţii noastre.

Artistul creează şi reproduce bestiarele cele mai fantastice şi bizare, izvoarele imaginaţiei fiind pline cu reziduuri creatoare ce realizează disparenţe între real şi ireal, o nouă realitate, se produce astfel, o nouă viziune a lumii interioare, întreaga acţiune prezentată în cadrul picturilor se desfăşoară între ungherele întunecoase ale atelierului.

„Diana Pantea și Dorina Pantea două tinere, care exprimă plastic confruntări existențiale specific umane, confruntări cu proprii demoni, cu propriile temeri,  cu destinul tragic al omului, cu neputințele existențiale intr-o lume dezumaniztă în care credința, iubirea și speranța se fac tot mai puțin vizibile. Lucrările de picture sunt strigăte de revoltă, sunt strigăte de desnădejde, dar și strigăte de luptă, sunt arme prin care tinerele artiste încearcă să scoată la lumină tot ce este spaimă și neputință în mintea, sufletul și carnea omului, tot ceea ce greu prinde contur și cu are evităm, noi oamenii, o confruntare directă, conștientizând imposibilitatea victoriei totale, chiar dacă invingem în unele batălii, din multiplele duse de-a lungul existenței noastre.

Tema căderii, a revoltei preluate din credințele creștinismului, dar cu rădăcini adănci în arhetipul ființei umane  este prezentată în soluții personale de fiecare dintre cele două artiste.

Dorina Pantea, crează un univers în care ființa umană reprezentată in procese de metamorfozare, în cădere și degradare este vie și dinamică, conștientizând totul și continuând să gândească soluții de desprindere, de salvare din căderea ireversibilă. Lucrările ei străbat spațiul și vin impetuos spre privitor, sunt compoziții cu structuri clare, cu forme delimitate de contraste puternice, unde roșu este dominant și totodată principalul motiv, personajul principal al universului construit din straturi suprapuse.

Diana Pantea se ascunde și se sezvăluie în lucrări de lumină și umbră, unde întunericul, misterul și necunoscutul domină spațiul creat. Noaptea, moartea, descompunerea și degradarea umană  sunt abordate cu tărie și mult curaj într-o contemplare  ce implică o anume detașare, dar și o examinare microscopică a tuturor detaliilor, specific cercetătorului pasionat.

Compozițiile ei penduleaza între concret și abstract, între forme sugestiv-ilustrative, fotografice aproape, în realismul lor, și forme reduse la esență, la gest, la urmă, la linie de contur firavă și difuză.

Forța creative a celor două artiste uimește, șochează, provoacă, dar mai ales  ne relevă nouă, privitorilor un univers în care nu ne simțim confortabil, unde omul apare dezvelit de mască, de haine și convenții sociale, un univers interior pe care-l purtăm cu noi pe drumul vieții și care stă închis într-o tainiță a sufletului și pe care nu-l explorăm decât rareori.

Zbuciumul celor două artiste Dorina Pantea și Diana Pantea, exprimat prin limbajul plastic, al picturii, nu te poate lăsa indiferent și după ce-l vezi, îl poți recunoaște în tine și în cei din jurul tău și poate, te ajută să să înțelegi mai bine menirea și rostul omului în lume”.

Prof dr. Adriana Emilia Popa

Povestea vizuală relatată în seria de picturi intitulată: „Căderea Îngerilor – Rebeliunea demonicã a creaţiei” a Dorinei Pantea dezvăluie ca punct central o lume ocultă, mistică care pictează într-o luminã cu perspective introspecte, un univers referitor la Marea Cădere şi Rebeliune Angelică.

În dezvoltarea ansamblului seriei de picturi, motivaţia principal şi sursa de inspiraţie este o lume a obscurităţii, ceea ce este ascuns vederii, Istoria Întunecată a credinţei, expusă într-o lumină care reflectă natura instinctuală a decăderii.

Revolta angelică a avut loc ca urmare a disputării puterii şi iubirii, a egocentrismului, care pune fundaţiile personalităţii fiecăruia dintre noi; iar, iluminarea – cunoaşterea de sine, constă tocmai în lupta pentru dezrobirea din lanţurile unei societăţi bigote şi obţinerea libertăţii şi a respectului de sine, prin autocunoaştere. Fapta angelică nu este condamnabilă, căci, atât noi, oamenii, cât şi existenţa- noastră în sine, toţi tindem spre libertate în cel mai pur sens pe care-l poate exprima acest cuvânt.