ProfART – ediția a II-a

Tema proiectului: Omul
Galeria de Artă „Forma”, Deva
Vernisaj: 17 iunie 2014, ora 12.00.

La Galeria de artă „Forma” din Deva profesorii de arte vizuale din judeţul Hunedoara prezină publicului o parte a creaţiei lor de atelier. Evenimentul, denumit ProfART, se află la cea de-a doua ediție și are drept temă un proiect iniţiat de profesoara liceului de artă devean, Adriana Popa, intitulat „Omul”.

„Salonul Interjudețean ProfART, pentru mine, este un proiect care înseamnă foarte mult. Doresc ca prin intermediul evenimentului  expozițional să arăt lumii ce face un profesor de educație plastică, un dascăl care este în școală pedagog și, în atelier, artist. În sufletul fiecărui dascăl există un creator. Profesorii din școlile noastre se exprimă diferit și munca lor, de multe ori, este necunoscută publicului. În această ediție participă 47 de profesori, 35 de la arte plastice, 10 de la creație literară și 2 de la creație muzicală. Salonul Interjudețean ProfART este un mod de a promova talentul și creația celor care predau discipline artistice. „Omul”, tema din această ediție, este o provocare complexă. Omul nu este doar o ființă, un individ sau o prezență în lume. Ceea ce este uman este greu de cuprins prin limbajul semnelor, culorilor sau a cuvintelor. După tema de anul trecut, intitulată „Pământul”, văzut ca purtătorul vieții, omul este, de această dată, cel care susține viața”, spune Adriana Popa, inițiatoarea proiectului „ProfART”.

Expoziţia de la Galeria Forma este diversă şi totuşi unitară, prezintând publicului creaţii ale profesorilor din generaţii diferite.

„Salonul Interjudețean ProfART este la cea de-a doua ediție, devenind o tradiție în județul Hunedoara. În această expoziție sunt expuse lucrări ale profesorilor de la Catedra de Arte. Pentru ei și cu ajutorul lor se deschide acest salon. Anul acesta tema este una generoasă, „Omul”, omul privit ca diversitate, ca formă, linie sau culoare. Un artist, de regulă, poate să se exprime diferit față de ființa umană prin intermediul tehnicilor la care apelează ca exponent al unei activități specifice. Aici, în această expoziție, găsim tehnici grafice, pictură clasică dar și gestualistă, tehnici de suprapunere, o varietate de mijloace ce valorifică experiența umană. Pe lângă artiștii care au expus în ediția anterioară, pe simeza Galeriei Forma sunt prezenți artiști noi, profesori tineri care nu au expus până acum în spațiul galeriei și artiști invitați. Consider că expoziția este o premieră pentru Deva”, conchide prof dr. Diana Jula.

Invitat special în deschiderea expoziției a fost cvartetul „Cuore”, format din profesori din cadrul Liceului de Arte „Sigismund Toduță” Deva.

A consemnat Grigore Roibu

Mai multe fotografii de la vernisaj pe https://www.facebook.com/media/set/?set=a.225369224338793.1073741842.163419813867068&type=3

Marin Gherasim / Alina Rizea Gherasim – Grădini, Chipuri, Zidiri

Galeria „Forma” Deva
Vernisaj: vineri, 8 noiembrie 2013, ora 17.00

Prezintă criticul de artă Dr. Diana Jula

„Pentru pictura lui Marin Gherasim „zidirea” este o temă centrală. Acest concept ce acoperă în aceeaşi măsură o predicaţie şi o realitate rezultată din procesul în desfăşurare centrează creaţia sa încă din deceniul şapte, când ciclul „Oraşul” se configurează, marcând desprinderea sa de un figurativism expresionist încă legat de reprezentare pentru conceptualismul particular ce se va dezvolta într-un foarte coerent demers de integrare a nucleului sacralităţii parcurgând etapa referinţei istorice la patrimoniul cultural bizantin. (…)
Arhitectura sacră a fost modelul esenţial, artistul refăcând din cicluri de etape dedicate elementelor structive (cupola, absida, porţile împărăteşti,) traseul spre centrul misteric în plenitudinea orizontală şi verticală a „spaţiului sofianic”. Cetatea, ca spaţiu rezervat la rândul său din spaţiul inform este versiunea intermediară dintre epicentru sacru şi ilimitarea profană – sau, mai exact, de o sacralitate difuză şi proliferantă, plurimorfă şi impură. Turnul concentrează vertical traseul aspiraţiei spre palierul pur al experienţei sacre. Dar, aşa cum o înregistrase seria deconstrucţiei şi reconstrucţiei absidei, orizontala integratoare a acestui topos al eternităţii şi salvării fusese atins de temporalitatea declinantă a istoriei, când sub presiunea recurenţelor atee profanul căzut sub timp blocase accesul evadării de sub imperiul istoriei.” (Alexandra Titu)

„Discursul pictural pe care îl instituie Alina Rizea ne apare ca un act de întemeiere, ca semn al afirmării forţelor creatoare, al deschiderii unor procese raţionale în care fiinţa artistei îşi află identitatea. Starea iniţială a spaţiului său pictural nu angajează nici o tendinţă mimetică, fiind dominată de principii informale. Aceste „non-forme” sau „încă-non-forme” (ca să folosim termenii lui Georges Mathieu, promotorul taşismului) comunică cu haosul originar, cu tensiunile existente în selva oscura ce aparţine orizontului primordial. ” (Constantin Prut)