Semne de viaţă sub un pumn de fier

Articol despre proiectul GF, publicat în Eye Magazine, Nr. 83

Cărţile despre istoria designului grafic sunt, de multe ori, colecţii de imagini dezgropate şi anecdote. De fiecare dată când o astfel de carte este publicată într-o ţară sau regiune din afara centrelor internaţionale ale designului, o nouă colecţie de imagini e gata de a fi exploatată. După ce, în 1986, cartea lui Phillip B. Meggs, O istorie a designului grafic (A History of Graphic Design) a fost publicată pentru prima oară în Statele Unite, multe dintre exemplele prezentate de autor au fost reproduse în alte contexte, de parcă acesta ar fi descoperit manuscrisele sacre ale designului. În consecinţă, în acea perioadă, numeroase ipostaze ale designului grafic au fost ignorate pentru că Meggs omisese să le dea binecuvântarea sa. Însă, pe măsură ce studiul istoriei disciplinei a început să câştige teren, multe creaţii provenind din ţări iniţial neexplorate au început să iasă la suprafaţă. Unele dintre ele au dobândit statutul de cult.

Europa de Est, regiune care, între primii ani secolului 20 şi al Doilea Război Mondial, se mândrea cu o avangardă artistică puternică şi cu o prosperă industrie a designului grafic, s-a dovedit a fi o mină de aur pentru asemenea imagini. (Steven Heller)

Mai mult pe GraphicFront.ro

Obiecte/Subiecte

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
31 mai – 24 iunie 2012

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie de cultură subordonată Consiliului Judeţean Cluj, vă invită joi, 31 mai, 2012, orele 18.00, la vernisajul expoziţiei „Obiecte/Subiecte” a artiştilor Arie Berkowitz, Digi Dekel, Belu Simion Făinaru, Yehudit Matzkel, Philip Rantzer.

Expoziţia prezintă lucrările a 4 artişti israelieni de origine română care au venit în Israel la vârste diferite, dar care fiecare păstrează cu sine amintiri din ţara unde s-au născut, din cultura locurilor unde au copilărit. Fiecare aduce poveştile sale prin obiecte moştenite, găsite, cumpărate, primite, fotografiate sau reconstituite. Felul în care fiecare obiect este prezentat sau compus cu alte obiecte sau imagini devine o poveste în sine, despre artist, despre familia sa, despre oamenii din jurul său, din trecut sau din prezent. Trecutul revine în prezent cu întrebări: unde şi cum trăim, ce se întâmplă în spaţiul unde trăim acum, cum se păstrează moştenirea noastră spirituală.
Artiştii participanţi la proiect comentează subiecte ca: istoria personală, originea românească, copilăria petrecută în ţara natală, legătura cu locurile natale dar şi cu ţara în care s-au integrat, raportarea lor la cultura şi modul de viaţă din ţara de origine şi din ţara în care trăiesc, amprenta religiei şi a tradiţiilor asupra lor.

Arie Berkowitz este un artist şi designer foarte cunoscut, care creează obiecte artistice din materiale, obiecte sau fragmente de obiecte găsite, sugestive pentru locuri sau întâmplări trecute, din care a rămas doar amintirea. www.arieberkowitz.co.il

Belu Simion Făinaru compune obiecte şi instalaţii în care subiectele principale sunt întrebări despre religie şi despre emigranţii dezrădăcinaţi. Prin detalii sau obiecte banale, combinate în moduri surprinzătoare, artistul aduce în discuţie teme importante, mari despre trecut şi prezent.

Digi Dekel lucrează cu imagini ale obiectelor interpretate prin fotografiere şi re-fotografiere. Deşi totul este la vedere, ceva lipseşte. Artistul transmite privitorului starea de spirit în care şi-a petrecut copilăria, când regimul comunist controla tot, chiar şi detalii intime din viaţa fiecăruia.

Yehudit Matzkel fotografiază obiecte găsite sau cumpărate, obiecte din biografia personală sau care amintesc de biografia personală. Pentru că nu a cunoscut casa bunicilor, ea re-inventează cultura, tradiţiile, reconstituie trecutul, îl interpretează din perspectiva prezentului personal. Artista reconstituie biografia familiei şi moştenirea culturală. www.matzkel.co.il.

Philip Rantzer încearcă să lege istoria sa din România de cultura şi modul de viaţă din Israel, să creeze o simbioză între acestea. Alt subiect important în lucrările lui Philip Rantzer este dialogul dintre el şi tatăl său, doi oameni cu vederi diferite şi legaţi, fiecare, de locurile unde au trăit mai mult, dialog prin care el încearcă să creeze o punte de înţelegere între cele două lumi. www.philiprantzer.com

Expoziţia este realizată cu spijinul Ambasadei Israelului la Bucureşti şi a Comunităţii Evreilor din Cluj-Napoca şi va fi deschisă până în data de 24 iunie a.c.

Oraşul inteligent

Carlo Ratti, unul dintre oamenii care vor schimba lumea

Fragment preluat din Cotidianul.ro

A inventat pereţii de apă, nori inteligenţi, bucătăria interactivă. O arhitectură a viitorului.

Licenţiat al Şcolii Politehnice din Torino, al Şcolii Naţionale de Drumuri şi Poduri din Paris şi al Universităţii Cambridge din Marea Britanie, Carlo Ratti a fost desemnat în 2012 de revista „Wired” drept una dintre cele 50 de persoane care vor schimba lumea, iar „Bluesprint Magazine” îl plasează pe locul 25 într-un top al celor care vor revoluţiona lumea designului.

Torinezul Carlo Ratti, în vârstă de 41 de ani, duce o viaţă împărţită între Torino, Boston şi Singapore. Director al „SENSEable City lab” al Institutului Tehnologic din Massachussetts, unul dintre principalele centre de cercetare din lume asupra oraşului şi a noilor tehnologii, Ratti este un activist al erei digitale şi unul dintre protagoniştii „Săptămânii Designului” de la Milano. Este considerat „omul oraşului inteligent”, arhitectul-inginer al cetăţii viitorului, foarte deosebită de cea de astăzi.
Printre proiectele sale cele mai mediatizate se numără sugestivul „Pavilion digital de apă”, prezentat la Expoziţia de la Saragossa, în 2008, cu pereţi transparenţi acoperiţi cu fresce digitale de apă, ce puteau fi programate să afişeze imagini sau mesaje.

Proiectul cel mai spectaculos al lui Carlo Ratti este însă „The Cloud”, pentru Olimpiada de la Londra. Un fabulos ambient în formă de nor de bule „inteligente”, suspendate deasupra oraşului.

„Pare un paradox, dar tehnologia la îndemână este menită să ne permită concentrarea asupra lucrurilor care contează cu adevărat, o viaţă mai simplă şi relaţia cu ceilalţi”, afirma Carlo Ratti vorbind despre ultimul lui proiect, prezentat la „Săptămâna Designului”. (Victoria Anghelescu)
Citiţi articolul integral pe Cotidianul.ro

Typopassage de legătură Timişoara – Viena (via Zagreb)

31 martie – 28 iunie 2012

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Pe 4 august 2011 se inaugura Typopassage Timișoara, despre care a scris atunci pentru Graphicfront chiar curatorul expoziției, Ovidu Hrin de la Synopsis Media.
Fiind un eveniment în continuă evoluție, ni s-a părut firesc să ne interesăm din timp în timp despre cum mai merg lucrurile acolo.

Am aflat că, după 8 luni de existență, atât expoziția cât și organizatorii au câteva motive de mândrie: Posterul realizat pentru Typopassage Timișoara a intrat în finala Zgraf11, trienala de design grafic de la Zagreb, iar Ovidiu Hrin a fost invitat să expună la Viena, devenind astfel primul roman ce expune timp de 3 luni în principala „galerie” a designului grafic contemporan.

De data aceasta ne hrănește curiozitatea Silvia Ștefănescu Hrin, Project Manager la Synopsis media:

Spunea Ovidiu în articolul său că principalul punct de reper în materializarea Typopassage la Timișoara a fost întâlnirea cu Erwin Bauer, inițiatorul acestui proiect la Viena. Cum a început și cum a evoluat această relație?
Întâlnirea de la Zurich cu Erwin Bauer s-a petrecut la European Design Conference, ce a precedat decernarea festivă a premiilor EDA (European Design Awards) 2009. Ovidiu, invitat datorită nominalizărilor din anii precedenți, a prezentat studioul nostru de graphic design (Synopsis) – și a vorbit în detaliu despre proiectul Monolith (album cover la Implant pentru refuz). Erwin a fost impresionat de prezentare, intrigat de abordarea proiectului Monolith, a dorit să afle mai multe și astfel, atât în timpul conferinței cât și după, s-a păstrat contactul (noi vizităm Viena destul de des cu diverse proiecte). În anii următori s-a înfiripat o relație de prietenie bazată pe respect reciproc și pe interese similare în designul grafic.

Ovidiu a mai participat în 2009, susținut de ICR Viena, la festivalul Vienna Design Week cu un workshop de design grafic, desfășurat la Kunsthalle, la invitația lui Erwin Bauer, unul dintre organizatorii festivalului. Întâlnirile și schimbul de idei din acea perioadă au fost primele în care s-a discutat despre Typopassage (micromuzeul de typography din Museums Quartier – Viena era încă în faza de concept). De aici, trecând prin (mai în glumă, mai în serios) „Timișoara – mica Vienă” și „Viena – marea Timișoară” a apărut  ideea de a lansa o „filial” Typopassage și în România. Erwin a fost încântat de idee și ne-a pus la dispoziție tot materialul adunat deja cu ocazia celor 3-4 vernisaje desfășurate la Viena, iar noi am apelat la entuziasmul prietenilor și colaboratorilor. Cu buget minim și în timp record am reușit lansarea în 4 August 2011. În câteva săptămâni, în criză de timp și de resurse, dar cu o mobilizare de forțe fantastică, a fost posibilă refuncționalizarea unui pasaj și transformarea lui în spațiu de expoziție. Posterul pentru Typopassage Timișoara a fost creat în colaborare de Ovidiu Hrin și Lavinia Vereș, nou venita în echipa Synopsis, în August 2011.
Lucrările expuse la prima ediție Typopassage Timișoara au aparținut studioului Hi Visuelle Gestaltung (Elveția) – prezenți concomitent și la Typopassage Viena – și unor tineri designeri români: Adnan Vasile, Sorina Vasilescu, Mihaela Popa și Alexe Popescu.
Seria de evenimente a continuat cu un workshop ce i-a avut ca invitați pe Ian Wilker și Hijalti Karlsson de la studioul newyorkez Karlssonwilker (în Septembrie 2011), apoi cu expoziția și conferința Grafica fără Computer din februarie 2012 (la Typopassage wintercafe / gazduită de cafeneaua D’arc).

Posterul de care aminteai este expus acum în cadrul Zgraf11. Cum ați ajuns să participați acolo?
La început de an noi facem o selecție aproximativă a lucrărilor ce urmează a fi înscrise la concursuri. (Tot atunci se definitivează în mare și calendarul concursurilor, termenele pentru înscriere și trimitere a lucrărilor). Pentru că numarul de lucrări ce pot fi înscrise e limitat, nu pleacă întotdeauna același lot de postere/lucrari peste tot. Mai întotdeauna, selecția o facem cu câteva zile înainte de înscriere, când ne mai uităm încă o dată peste lucrări și (posibil influențați și de starea de spirit pe moment) le alegem pe cele care vor fi trimise.

Ca amănunt pentru voi, e o parte simpatică a poveștii: posterul Typopassage era cât pe ce să nu ajungă la Zgraf. Cele doua postere intrate anul acesta în finală (Blazzaj RKI și Typopassage) trebuiau trimise și pe suport de hârtie, la dimensiunea reală până la data comunicată de organizatori, într-un mail rătăcit și uitat în agitația altor proiecte și deplasări. Și, în timp ce mailul aștepta să fie citit, posterul Typopassage (dimensiune A0) trona semeț pe un birou, ocupând loc și încurcându-i pe toți. Ajunsese să fie pasat deja de pe un birou pe altul spre ghinionul celor ce ajungeau mai târziu la lucru. Până când, ajunși la limita răbdării, l-am înghesuit cu grijă în sertar. Deși n-a apucat să stea acolo nici o zi, pentru că, între timp am aflat că trebuia să ajungă urgent la Zagreb, evident că a făcut cute și a trebuit reprintat. Totul într-o zi, contratimp, cu aliniere de planete și sincronizarea serviciilor de curierat.

Ce feedback aveți de acolo?
În finala de anul acesta au intrat doua postere (Blazzaj RKI și Typopassage), iar Typopassage a luat a doua Honorable Mention. Lucrările finaliste și cele premiate vor fi publicate în catalogul Festivalului Zgraf11.

Mai există români care au participat la Zgraf până acum?
Din păcate nu am acces la toate arhivele Zgraf (festival trienal din 1975, aflat la a 11-a ediție) și doar listele de finaliști sunt făcute publice, deci nu pot da un răspuns foarte bine informat, dar, cel puțin la ultimele două ediții (2008 și 2011), la care am participat noi, nu au existat alți finaliști români la secțiunea Graphic Design.

Ați început drumul acesta la Zurich, a continuat la Viena și Timișoara, acum Zagreb. Ce urmează și unde credeți că veți ajunge?
Urmează din nou Viena pentru ca Ovidiu a fost invitat să expună acolo.
Nu ne-am propus să ajungem undeva anume. Pentru moment, ne bucurăm că acest spațiu expozițional există, că am reușit să oferim un prim punct de contact cu designul grafic. Sperăm să putem organiza cât mai multe expoziții și evenimente interesante în domeniile typography și graphic design, prin care să creem o punte de comunicare între designer și publicul larg.

Participarea la Zgraf11 a determinat și invitația pentru Viena?

Invitația pentru Ovidiu de a expune la Typopassage Viena a venit înainte de Zgraf, dar este probabil o urmare firească a colaborării dintre cele două locații Typopassage. Noi sperăm ca aceasta să fie prima dintr-un șir mai lung de prezențe ale designerilor români la Viena.

Care sunt datele expoziției din Viena?
Expoziţia: Typopassage Wien im MQ präsentiert Ovidiu Hrin (Timișoara/RO)
Vernisaj: 31 martie 2012, ora 18:00
Perioada: 31 martie – 28 iunie 2012
Cu ocazia expoziției va fi lansată și broșura Typopassage Nr. 5 – ce conține un interviu cu Ovidiu Hrin și o selecție de lucrări.


În paralel cu Typopassage Viena are loc și ultima etapă a montării instalației Creative Work in Progress, ce face parte dintr-o serie de colaborări cu ICR Viena, prin care s-a încercat o transformare treptată a spațiului în care activează institutul (sala de expoziție, sala de concerte, sala de cursuri) într-un loc deschis și atractiv pentru public, care să definească și să marcheze (vizual) misiunea și activitatea ICR Viena. Instalația de acum (noi am încadra proiectul în categoria Archigraphy – un mix de design grafic, design interior, identitate și signalistica) încheie seria. (Matei Ştefan)
SURSA: graphicfront.ro

Tineri arhitecţi din Germania

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
14 martie – 8 aprilie 2012
Vernisaj: miercuri, 14 martie 2012, ora 18.00.

Expoziţia complexă şi de mari dimensiuni, cu o prezentare scenografică spectaculoasă, prezintă paisprezece proiecte ale arhitecţilor din Germania, care au fost concepute începând cu 2004, în mare parte, în străinătate.

Exemplele alese din arhitectură, design interior, arhitectură din spaţiul urban şi peisagistică prezintă competenţele unei generaţii de tineri arhitecţi. Ele exprimă modul tinerilor arhitecţi de a lucra într-un mediu nou și străin cu elemente de arhitectură deja existente, pe care le refolosesc şi le modifică pentru a crea ceva nou. Contrar interesului global al mass–mediei faţă de spectaculos şi de cultul starurilor, această expoziţie prezintă proiecte arhitectonice inovative, care nu au nevoie de efecte speciale pentru a-şi expune pragmatismul şi care se potrivesc perfect locului pentru care au fost create. O parte a expoziţiei este proiectul Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, care a fost dezvoltat de firma de arhitectură româno-germană Planwerk. Dat fiind faptul că expoziţia prezintă Clujul ca exemplu de oraş modern, aceasta capătă şi mai multă  relevanţă pentru Cluj.

În toamna anului 2011 expoziţia „Tineri arhitecţi din Germania” a fost prezentată la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.
Expoziția este organizată de către Centrul Cultural German în colaborare cu Muzeul
de Artă Cluj-Napoca în cadrul seriei de evenimente „Posibilitățile unui oraș” în perioada 10-15 martie 2012.
La vernisaj va fi prezent Consulul General al Germaniei la Sibiu, d-l Thomas Gerlach.