Typopassage de legătură Timişoara – Viena (via Zagreb)

31 martie – 28 iunie 2012

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

Pe 4 august 2011 se inaugura Typopassage Timișoara, despre care a scris atunci pentru Graphicfront chiar curatorul expoziției, Ovidu Hrin de la Synopsis Media.
Fiind un eveniment în continuă evoluție, ni s-a părut firesc să ne interesăm din timp în timp despre cum mai merg lucrurile acolo.

Am aflat că, după 8 luni de existență, atât expoziția cât și organizatorii au câteva motive de mândrie: Posterul realizat pentru Typopassage Timișoara a intrat în finala Zgraf11, trienala de design grafic de la Zagreb, iar Ovidiu Hrin a fost invitat să expună la Viena, devenind astfel primul roman ce expune timp de 3 luni în principala „galerie” a designului grafic contemporan.

De data aceasta ne hrănește curiozitatea Silvia Ștefănescu Hrin, Project Manager la Synopsis media:

Spunea Ovidiu în articolul său că principalul punct de reper în materializarea Typopassage la Timișoara a fost întâlnirea cu Erwin Bauer, inițiatorul acestui proiect la Viena. Cum a început și cum a evoluat această relație?
Întâlnirea de la Zurich cu Erwin Bauer s-a petrecut la European Design Conference, ce a precedat decernarea festivă a premiilor EDA (European Design Awards) 2009. Ovidiu, invitat datorită nominalizărilor din anii precedenți, a prezentat studioul nostru de graphic design (Synopsis) – și a vorbit în detaliu despre proiectul Monolith (album cover la Implant pentru refuz). Erwin a fost impresionat de prezentare, intrigat de abordarea proiectului Monolith, a dorit să afle mai multe și astfel, atât în timpul conferinței cât și după, s-a păstrat contactul (noi vizităm Viena destul de des cu diverse proiecte). În anii următori s-a înfiripat o relație de prietenie bazată pe respect reciproc și pe interese similare în designul grafic.

Ovidiu a mai participat în 2009, susținut de ICR Viena, la festivalul Vienna Design Week cu un workshop de design grafic, desfășurat la Kunsthalle, la invitația lui Erwin Bauer, unul dintre organizatorii festivalului. Întâlnirile și schimbul de idei din acea perioadă au fost primele în care s-a discutat despre Typopassage (micromuzeul de typography din Museums Quartier – Viena era încă în faza de concept). De aici, trecând prin (mai în glumă, mai în serios) „Timișoara – mica Vienă” și „Viena – marea Timișoară” a apărut  ideea de a lansa o „filial” Typopassage și în România. Erwin a fost încântat de idee și ne-a pus la dispoziție tot materialul adunat deja cu ocazia celor 3-4 vernisaje desfășurate la Viena, iar noi am apelat la entuziasmul prietenilor și colaboratorilor. Cu buget minim și în timp record am reușit lansarea în 4 August 2011. În câteva săptămâni, în criză de timp și de resurse, dar cu o mobilizare de forțe fantastică, a fost posibilă refuncționalizarea unui pasaj și transformarea lui în spațiu de expoziție. Posterul pentru Typopassage Timișoara a fost creat în colaborare de Ovidiu Hrin și Lavinia Vereș, nou venita în echipa Synopsis, în August 2011.
Lucrările expuse la prima ediție Typopassage Timișoara au aparținut studioului Hi Visuelle Gestaltung (Elveția) – prezenți concomitent și la Typopassage Viena – și unor tineri designeri români: Adnan Vasile, Sorina Vasilescu, Mihaela Popa și Alexe Popescu.
Seria de evenimente a continuat cu un workshop ce i-a avut ca invitați pe Ian Wilker și Hijalti Karlsson de la studioul newyorkez Karlssonwilker (în Septembrie 2011), apoi cu expoziția și conferința Grafica fără Computer din februarie 2012 (la Typopassage wintercafe / gazduită de cafeneaua D’arc).

Posterul de care aminteai este expus acum în cadrul Zgraf11. Cum ați ajuns să participați acolo?
La început de an noi facem o selecție aproximativă a lucrărilor ce urmează a fi înscrise la concursuri. (Tot atunci se definitivează în mare și calendarul concursurilor, termenele pentru înscriere și trimitere a lucrărilor). Pentru că numarul de lucrări ce pot fi înscrise e limitat, nu pleacă întotdeauna același lot de postere/lucrari peste tot. Mai întotdeauna, selecția o facem cu câteva zile înainte de înscriere, când ne mai uităm încă o dată peste lucrări și (posibil influențați și de starea de spirit pe moment) le alegem pe cele care vor fi trimise.

Ca amănunt pentru voi, e o parte simpatică a poveștii: posterul Typopassage era cât pe ce să nu ajungă la Zgraf. Cele doua postere intrate anul acesta în finală (Blazzaj RKI și Typopassage) trebuiau trimise și pe suport de hârtie, la dimensiunea reală până la data comunicată de organizatori, într-un mail rătăcit și uitat în agitația altor proiecte și deplasări. Și, în timp ce mailul aștepta să fie citit, posterul Typopassage (dimensiune A0) trona semeț pe un birou, ocupând loc și încurcându-i pe toți. Ajunsese să fie pasat deja de pe un birou pe altul spre ghinionul celor ce ajungeau mai târziu la lucru. Până când, ajunși la limita răbdării, l-am înghesuit cu grijă în sertar. Deși n-a apucat să stea acolo nici o zi, pentru că, între timp am aflat că trebuia să ajungă urgent la Zagreb, evident că a făcut cute și a trebuit reprintat. Totul într-o zi, contratimp, cu aliniere de planete și sincronizarea serviciilor de curierat.

Ce feedback aveți de acolo?
În finala de anul acesta au intrat doua postere (Blazzaj RKI și Typopassage), iar Typopassage a luat a doua Honorable Mention. Lucrările finaliste și cele premiate vor fi publicate în catalogul Festivalului Zgraf11.

Mai există români care au participat la Zgraf până acum?
Din păcate nu am acces la toate arhivele Zgraf (festival trienal din 1975, aflat la a 11-a ediție) și doar listele de finaliști sunt făcute publice, deci nu pot da un răspuns foarte bine informat, dar, cel puțin la ultimele două ediții (2008 și 2011), la care am participat noi, nu au existat alți finaliști români la secțiunea Graphic Design.

Ați început drumul acesta la Zurich, a continuat la Viena și Timișoara, acum Zagreb. Ce urmează și unde credeți că veți ajunge?
Urmează din nou Viena pentru ca Ovidiu a fost invitat să expună acolo.
Nu ne-am propus să ajungem undeva anume. Pentru moment, ne bucurăm că acest spațiu expozițional există, că am reușit să oferim un prim punct de contact cu designul grafic. Sperăm să putem organiza cât mai multe expoziții și evenimente interesante în domeniile typography și graphic design, prin care să creem o punte de comunicare între designer și publicul larg.

Participarea la Zgraf11 a determinat și invitația pentru Viena?
Invitația pentru Ovidiu de a expune la Typopassage Viena a venit înainte de Zgraf, dar este probabil o urmare firească a colaborării dintre cele două locații Typopassage. Noi sperăm ca aceasta să fie prima dintr-un șir mai lung de prezențe ale designerilor români la Viena.

Care sunt datele expoziției din Viena?
Expoziţia: Typopassage Wien im MQ präsentiert Ovidiu Hrin (Timișoara/RO)
Vernisaj: 31 martie 2012, ora 18:00
Perioada: 31 martie – 28 iunie 2012
Cu ocazia expoziției va fi lansată și broșura Typopassage Nr. 5 – ce conține un interviu cu Ovidiu Hrin și o selecție de lucrări.

În paralel cu Typopassage Viena are loc și ultima etapă a montării instalației Creative Work in Progress, ce face parte dintr-o serie de colaborări cu ICR Viena, prin care s-a încercat o transformare treptată a spațiului în care activează institutul (sala de expoziție, sala de concerte, sala de cursuri) într-un loc deschis și atractiv pentru public, care să definească și să marcheze (vizual) misiunea și activitatea ICR Viena. Instalația de acum (noi am încadra proiectul în categoria Archigraphy – un mix de design grafic, design interior, identitate și signalistica) încheie seria. (Matei Ştefan)
SURSA: graphicfront.ro

Tineri arhitecţi din Germania

Muzeul de Artă Cluj-Napoca
14 martie – 8 aprilie 2012
Vernisaj: miercuri, 14 martie 2012, ora 18.00.

Expoziţia complexă şi de mari dimensiuni, cu o prezentare scenografică spectaculoasă, prezintă paisprezece proiecte ale arhitecţilor din Germania, care au fost concepute începând cu 2004, în mare parte, în străinătate.

Exemplele alese din arhitectură, design interior, arhitectură din spaţiul urban şi peisagistică prezintă competenţele unei generaţii de tineri arhitecţi. Ele exprimă modul tinerilor arhitecţi de a lucra într-un mediu nou și străin cu elemente de arhitectură deja existente, pe care le refolosesc şi le modifică pentru a crea ceva nou. Contrar interesului global al mass–mediei faţă de spectaculos şi de cultul starurilor, această expoziţie prezintă proiecte arhitectonice inovative, care nu au nevoie de efecte speciale pentru a-şi expune pragmatismul şi care se potrivesc perfect locului pentru care au fost create. O parte a expoziţiei este proiectul Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, care a fost dezvoltat de firma de arhitectură româno-germană Planwerk. Dat fiind faptul că expoziţia prezintă Clujul ca exemplu de oraş modern, aceasta capătă şi mai multă  relevanţă pentru Cluj.

În toamna anului 2011 expoziţia „Tineri arhitecţi din Germania” a fost prezentată la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.
Expoziția este organizată de către Centrul Cultural German în colaborare cu Muzeul
de Artă Cluj-Napoca în cadrul seriei de evenimente „Posibilitățile unui oraș” în perioada 10-15 martie 2012.
La vernisaj va fi prezent Consulul General al Germaniei la Sibiu, d-l Thomas Gerlach.

Mansarda X3, Timişoara

Mansardele sunt locuri ale descoperirii. O ştie oricine care a fost odată copil şi a explorat cu lăcomie podul bunicilor sau al prietenilor, în căutarea comorilor din alte timpuri sau alte vieţi. În psihologie, podul este simbolul lucrurilor aparent uitate, prăfuite, însă păstrate cu grijă într-un ungher ascuns al minţii, gata să iasă la suprafaţă atunci când nu te aştepţi. Şi iată cum, în cel mai firesc mod cu putinţă, un pod se transformă în studio de creaţie. Şi nu orice studio: X3 a fost înfiinţat în 2001 la Timişoara şi are deja în portofoliu 400 de proiecte realizate pentru clienţi internaţionali şi peste 100 de proiecte pentru clienţi din România, precum şi premii importante la competiţiile de profil.

Mansarda casei vechi a căpătat încă o supantă, destinată activităţilor comune – şedinţe, masă şi relaxare, iar primul nivel a rămas un spaţiu de primire şi de lucru. Numitorul comun al interioarelor este căldura luminii provenite de la ferestrele de mansardă, lumina care cade leneş pe pereţii albi şi pe pardoselile din lemn.

Ferestrele situate în planul învelitorii lasă lumina să inunde spaţiul şi, deşi permit contactul vizual cu mediul exterior, incită în acelaşi timp la reverie, fiind orientate către cer. Fiecare moment al zilei, poziţia soarelui şi mişcarea norilor, sunetul ploii influenţează percepţia asupra spaţiului interior şi îl transformă într-unul interesant. Evadarea din cotidian, privitul pe fereastră, legătura cu natura favorizează introspecţia, dar şi discuţiile creative, în timp ce senzaţia de adăpost creată de pantele acoperişului măreşte coeziunea între membrii grupului.

Mai departe, spaţiile sunt populate de o serie eterogenă de obiecte de mobilier la graniţa dintre real şi oniric. De la imaginile adolescenţei băieţeşti, populată de biciclete, personaje din Războiul Stelelor şi imagini feminine furate cu coada ochiului, la educaţia muzicală de modă veche şi bibliotecile dezordonate, ticsite cu cărţi, de la plictis la inspiraţie, de la obiectele tradiţionale din lemn la piesele neobaroce arogant lăcuite, fiecare articol spune câte o poveste, neterminată şi diferită în funcţie de cel care le priveşte. În Biroul Alb şi Biroul Negru, piese de mobilier din diferite epoci stau cu nonşalanţă laolaltă, gata parcă să facă o mutare pe tabla de şah a Alisei din Ţara Oglinzii. Scările poartă mesaje scrise în ordine inversă, percepute corect dacă sunt citite pas cu pas, dar de neînţeles dacă sunt parcurse convenţional, de sus în jos.

Oglindirea, inversarea ordinii fireşti, distorsionarea realităţii şi apariţiile neaşteptate sunt ingredientele de bază ale creativităţii, principalul material cu care lucrează o agenţie de publicitate.

Parţial imatură, parţial gratuită, total liberă şi de o sinceritate frapantă, amenajarea captivează vizitatorul şi îl invită la nesfârşite exerciţii de imaginaţie, menţinând însă starea de totală relaxare. „Aici nu sunt reguli”; timpul curge după bunul plac, ceasurile sunt năpădite de cărţi, este vremea felinarelor şi a birourilor cu picioare de pian, a lămpilor-păianjen care privesc curioase din tavan. E vremea să ne scufundăm în noi înşine pentru a regăsi acele lucruri stranii şi minunate din vremea în care logica adultă încă nu prinsese rădăcini în mintea noastră, din vremea în care jocul era mai important decât orice, în care nu ştiam ce este viitorul şi la ce foloseşte el, în care descopeream în fiecare zi cu viteza luminii noi şi noi legături între lucrurile pe care abia le învăţasem.
Proiect: Sorin Bechira (director de creaţie X3), Ştefan Lazăr (designer şi Manager Ezzo Design), Alexandra Avram (designer de interior Ezzo DEsign)
(Text: Catrinel Negru)
SURSA: igloo.blog