Aurel Nedel – Acuarelă și desen

Teatrul de Artă Deva
13 – 27 decembrie 2016
Vernisaj: 13 decembrie 2016, ora 17.00.

Colegiul Național „Decebal” Deva în parteneriat cu Teatrul de Artă Deva organizează expoziția eveniment: In Memoriam Aurel Nedel – absolvent al Colegiului National Decebal din Deva, promoția 1950.

Aurel Nedel s-a născut în 19 ianuarie 1930 într-o familie de țărani din Vaidei (jud. Hunedoara). În perioada 1946-1950 urmează Liceul „Decebal” din Deva şi absolvă în anul 1956 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici, în 1958. Pentru scurtă vreme, functionează ca asistent universitar la institutul de artă la care s-a format sub îndrumarea pictorilor Rudolf Schweitzer Cumpăna şi Alexandru Ciucurencu.

Pe parcursul prodigioasei sale cariere, artistul a participat la numeroase şi diverse expozitii de grup, organizate în tară sau pe diferite meridiane ale globului: Berlin, Praga, Bratislava, Minsk, Moscova, Paris, Tel Aviv, Helsinki, Varşovia, Titograd, Freiburg, Szczecin, Ulan Bator, Pekin, Phenian, Philadelphia, Venetia, Tunis,Cairo, Bamberg, Lisabona, Ankara, Istanbul, Sofia ş.a.

Despre creația artistică a maestrului Aurel Nedel s-a scris – de-a lungul timpului – mult, s-a scris bine şi de bine. Pe drept cuvânt acesta este considerat „un pictor clasic-modern sau modern-clasic”.
„Rădăcinile sale artistice trebuiesc căutate în filonul liric al artei româneşti moderne şi contemporane: Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Alexandru Ciucurencu […]. În acest sens pledează şi supremul omagiu adus de artist maestrului său Ciucurencu, omagiu exprimat în repetate rânduri. Nu trebuie scăpate din vedere nici temeinicele cunoştinte dobândite de pictor asupra artei europene, în speță a celei plămădite în Franța. Fără îndoială, artistul apreciază opera lui Van Gogh, Picasso, Braque sau Matisse”. (Cornel Tatai Balta – Din viața și opera pictorului Aurel Nedel).

După ce s-a pensionat, s-a retras din capitală în satul natal Vaidei, unde şi-a amenajat un atelier chiar în curtea casei părinteşti.

Arta românească și universală a rămas fără un pilon al construcției sale. La Vaidei chiar când a împlinit 84 de ani, înconjurat de oameni dragi, a plecat în lumea drepților. Președinte de Onoare și membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici, maestrul Aurel Nedel va rămâne în inimile noastre pentru totdeauna.

Dan Mohanu – Despre lumină

Galeria Anticariat Curtea Veche, Bucureşti
14 noiembrie – 14 decembrie 2013

Vernisaj: joi: 14 noiembrie 2013, ora 18.oo.

Joi, 14 noiembrie, ora 18.oo, Galeria Anticariat  Curtea Veche (Bucureşti, B-dul Unirii nr. 10), va invită la vernisajul expoziţiei de pictură şi desen a lui Dan Mohanu. Expoziţia, intitulată „Despre lumină”, poate fi vizitată în perioada 14 noiembrie – 14 decembrie 2013.

 

FACES OF THE INNER ANARCHIST

Elena Ilaş, Flaviu Moldovan, Dannilov

Cafe Papillon

Îi cunoaşteţi pe responsabilii acestui eveniment…

Pe Elena Ilaş, dacă nu aţi mers vreodată la un vernisaj de-al ei sau nu aţi băut o cafea la Doamna T printre lucrările ei de desen, sigur aţi trecut, cu admiraţie, măcar odată în viaţă, pe lângă una dintre sculpturile ei. Şi, cu toate că puteaţi observa sensibilitatea şi emoţia ce transparau din acea lucrare masivă de metal sau piatră, cu siguranţă nu v-aţi imaginat că „vinovată” pentru realizarea ei este o femeie care mânuieşte cu precizie un aparat de sudură sau un flex zi de zi. Înţelegând particularităţile fiecărui material (fie el fier, cupru, aluminiu, alamă, piatră sau marmură – metale ce sunt folosite fie separat, fie în combinaţii de tehnici mixte), Elena Ilaş recurge la un modelaj agitat, frământat, cu forme contorsionate, dinamice.
Pe Flaviu Moldovan îl cunoaşteţi fie ca fotograf, fie ca grafician, fie ca designer, fie ca DJ. Dacă nu l-aţi întâlnit în trenul spre sau dinspre Bucureşti, sigur aţi mers la o petrecere la care, dincolo de butoane, era responsabil pentru buna dispoziţie a oamenilor, sigur i-aţi văzut lucrările într-una din galeriile în care a expus şi sigur l-aţi mai întâlnit în Caffe Papillon, printre lucrările sale.
Ei bine, cei doi, Elena Ilaş şi Flaviu Moldovan, vă invită la un vernisaj de grafică şi desen, într-o atmosferă dominată de un sincretism artistic, la Caffe Papillon (Cluj-Napoca, Str. Emil Isac 9), un spaţiu deja cunoscut pentru evenimentele culturale pe care le găzduieşte sau le organizează.
Atmosfera onirică a acestui spaţiu va fi completată, de Dannilov, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti de pe scena muzicală underground din Cluj, care va îmbina şi de această dată genuri diferite, de dragul poveştilor din spatele lucrărilor expuse şi a stărilor de spirit în care veţi fi ademeniţi să intraţi.

Elena Ilaş
Absolventă a secţiei de Sculptură din cadrul Universităţii de Artă şi Design, Elena Ilaş trăieşte şi activează ca artist liber profesionist în Cluj-Napoca. Cunoscută mai ales pentru lucrările sale de sculptură, Elena Ilaş a avut numeroase expoziţii de desen (J’aime les sucreries& Elena Ilaş, Doamna T, Angels and my demons, Galeria Casa Matei etc.), dar şi expoziţii de pictură, sculptură şi tapiserie (Ce mai face Penelopa?, Identităţi, Treptele formei etc.) în ţară şi în străinătate.
A participat la mai multe manifestări artistice colective: contemporary art project,V.I.C.-Very Important Chair, Etréchy Centre (France), Bienala de desen – Galeria Osten, Skopje (Macedonia), The monumental public sculpture competition for the artistic-sculptural development of the futures Parques de Levante of the city of Murcia – Fundación Murcia Futuro (Spania) etc. A fost prezentă cu lucrări, de asemenea, la Bienala Internaţională de sculptură mică de la Ravenna, Italia (1997), ca şi în expoziţii de grup organizate în oraşele Schrems, Austria (2009), Bratislava, Slovacia (2010), Skagen şi Kolding, Danemarca (2010).

http://www.elenailas.blogspot.com/
https://www.facebook.com/elena.ilas.5

Flaviu Moldovan
Desenator, ilustrator, designer şi DJ, Flaviu Moldovan este un artist român care s-a format într-un spaţiu cultural divers şi rarefiat al Munţilor Apuseni şi care lucrează cu medii de comunicare variate. Absolvent al Universităţii de Artă din Cluj, Flaviu Moldovan a colaborat cu numeroase galerii de artă: Kron Art Gallery – Braşov, Casa Tranzit – Cluj-Napoca, Galeria Casa Matei – Cluj-Napoca, participând la evenimente culturale importante precum Bienala de Grafică Misckoltz – Ungaria. De asemenea, s-a implicat în proiecte artistice produse de Muzeul de Istorie – Dej, Teatrul Naţional Cluj-Napoca, Teatrul Toma-Caragiu Ploieşti, Fundaţia Culturală Evol-Arts – Cluj-Napoca, Revista Tataia etc.
Colaborarea cu Agenţia de Publicitate Mccann Erikson (Bucureşti) îi aduce clienţi precum Bite (Letonia), Coca-Cola Company, Yahoo România, Rom Autentic, Vodafone, L’Oreal, Nescafe, Dorna, BRD, Ţiriac Auto Dealer etc.
În prezent este Art Director în cadrul companiei de software şi IT Evozon Systems (Cluj-Napoca), unde continuă activitatea creativă începută în cadrul companiei ComKnow Cluj-Napoca, unde s-a ocupat de realizarea de aplicaţii pentru mobile, I-Pad, I-phone, jocuri, interfaţă web şi alte materiale de promovare online.

http://cargocollective.com/flaviumoldovan
http://flaviumoldovan.tumblr.com/archive
http://cargocollective.com/flaviumoldovandesign
https://www.facebook.com/flaviu.moldovan

Dannilov
Dannilov este unul dintre cei care apreciază diversitatea muzicii, încercand să îmbine genuri diferite de dragul poveștii și a stărilor de spirit care vin odată cu ea. A început să facă asta prin 2009 și de atunci se desfășoară liber pe scena muzicală underground din Cluj, punând serios umărul la susținerea ei. De curând a lansat şi primul material audio, împreună cu eLDA de la Cromatique, mai exact, un EP cu 4 piese din zona disco, house, broken beat, analog, synth… care poate fi găsit sub numele de Slang Politeness. Este un colecţionar de muzică, se lasă uşor inspirat de locurile în care ajunge să se exprime, şi nu dă înapoi când vine vorba să rupă ringul de dans, ore în şir, dacă muzica o cere. Este destul de rar asociat cu un anume gen de muzică, motiv pentru care seturile lui au un caracter eclectic și puternic îndreptat spre trăiri şi dans. În raport cu ceea ce face, se caracterizează drept deschis şi curios să găsească frecvenţele care rezonează cu stările de spirit ale omului şi care vin în completarea lor. De un an şi ceva îl găsim în preajma unui label de petreceri, care se numeşte Storyboard, fiind unul dintre iniţiatori, alături de Akos şi Sebastian Big. Storyboard a fost creat ca o platformă de exprimare liberă, un context în care să se poată face transfer de cultură muzicală între scena locală şi cele din alte oraşe sau ţări.

https://soundcloud.com/dannilov
https://www.facebook.com/dannilov
https://www.facebook.com/story.board.560

Intrarea este liberă.

Cosmin Cociş – Dessins et sculptures

Desen şi sculptură
Les racines des ailes / Rădăcinile aripilor

Espace Ségur, Paris 15 ème, 85 avenue de Ségur
Vernisaj:10 mai 2013, ora 18.00.

Născut în 1976 la Ocna Mureş, Cosmin Cociş a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca în anul 1999. După absolvire, devine profesor la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia şi se implică în viaţa artistică fiind în conducerea Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) şi lider al mişcării artistice Atelier 35. În 2005, lansează Delta Art, un proiect personal de organizare şi promovare a simpozioanelor de artă private. Se specializează în sculptura animatronică, lucrând pentru TAA Industries din Oradea. Din 2008 se stabileşte în Franţa (Meuse) unde lucrează ca liber profesionist. Lucrările lui aparţin artelor experimentale, imaginarul fantastic parcurgând traseul dinspre bidimensional înspre tridimensional.

Virgiliu Parghel – Eugeniu, tatăl meu

Joi, 7 martie 2013, ora 17:00, Galeria Anticariat Curtea Veche (Bucureşti, B-dul. Unirii 10) vă invită la vernisajul expoziţiei lui Virgiliu Parghel – „Eugeniu, tatăl meu”, pictura, desen, colaj.

Eugeniu, tatăl meu

În decembrie 1959, cu câteva zile înantea Crăciunului, la numai 35 de ani, trecea în veșnicie Eugeniu, tatăl meu. Îmi amintesc perfect: spărgea de trei zile lemne şi le căra, câte un braţ uriaş, la etajul cabanei forestiere unde noi ocupam o odaie și o bucătărie minusculă. S-a prăbușit pe scări cu lemnele în brațe și a zăcut acolo, câteva ceasuri, sub privirile mele îngrozite și neputincioase, pâna când, spre seară, mama s-a întors acasă. Noaptea, târziu, s-a stins în tăcere. Mama plângea, iar eu încercam să mă țin tare, neînțelegând prea bine tragedia la care luam parte.

Absolvent al Școlii de Silvicultură de la Brașov, promoția 1941, cu diploma de absolvire purtând semnătura Regelui Mihai, Eugeniu Parghel, născut în Câmpulung – Muscel, vine în 1954 să lucreze la exploatarea forestieră de pe Neagra, zonă care pornește de la Broșteni și se continuă prin Paltin, Dârmoxa, Panaci, peste Păltiniș, până la Vatra Dornei. Este anul nașterii mele. Locul se potrivește de minune cu imperioasa lui nevoie de libertate : păduri nesfârșite, pâraie repezi cu păstrăvi și lostrițe, turme de ciute și cerbi, câțiva prieteni alături de care mai zăbovea lângă un pahar cu vin și … iluzia libertății. Nu poate fi înduplecat când descoperă fals în acte și reacționează vehement când i se sugerează că ar putea avea și el un câștig din vânzarea lemnului furat. Devine repede incomod. Este avertizat ”să-și vadă de treabă”.

Vremurile sunt tulburi. La Budapesta izbucnește o revoltă violentă împotriva comuniștilor. Se dau crâncene lupte de stradă. Insurgenții rezistă câteva luni sub ploaia de foc aruncată de tancurile și avioanele sovietice. Cad mii de victime. Ecourile revoltei se răspândesc cu repeziciune în întrega lume. La noi, populația fierbe de nemulțumire. Primii care se trezesc sunt studenții din Timișoara. Se baricadează în cămine și de la ferestrele larg deschise, strigă împreună cu profesorii lor : „Jos comunismul!” Se iau în grabă primele măsuri. Este împrăștiat zvonul că revoltații unguri sunt fasciști, hortiști, că Ardealul este în pericol… Se emite criminalul decret 402, împotriva „huliganilor care tulbură liniștea publică”. Sunt arestați peste 10.000 de studenți din toată țara. Cad victime și cei incomozi. Ies la lumină lichelele, canaliile, trădătorii. Occidentul se lasă îmbrobodit de abilitatea propagandei și nu mișcă un deget.

În gara Vatra Dornei, Eugeniu, tatăl meu, este arestat „pentru tulburarea liniștii publice” și pentru a fi compromis definitiv, este trimis în 24 de ore, fără judecată, „la stuf”, în Balta Brăilei, pușcărie care, în conștiința publică era destinată hoților, bandiților și celor mai răi criminali. Ce s-a petrecut acolo, timp de doi ani și jumătate, n-am știut niciodată. O singură întâmplare mi-a fost povestită de mama, mult mai târziu… E dimineață. O lotcă mare, plină cu deținuți și milițieni înarmați traversează Dunarea, la stuf. Începe o furtună cumplită. Deținuții vâslesc cu disperare. Lotca e ținută în frâu cu mare greutate. Unul dintre milițieni se dezechilibrează și cade în Dunăre. Eugeniu sare imediat după el și reușește să-l salveze…
S-a întors grav bolnav. N-a povestit nimic. Nimănui. Niciodată. Mi-l amintesc stând pe scaun, cu degetele desfigurate de muncă silnică, cu unghiile îngălbenite de tutun, cu privirile în gol, în fața unui pahar cu rom. După câteva săptămâni a plecat, într-o zi de iarnă, înaintea Sfântului Crăciun, când Cerurile erau deschise… (Virgiliu Parghel)