Ultima Revoluţie Analogică, o Cutie a Memoriei
Bienala de la Veneţia
Ultima Revoluţie Analogică, o Cutie a Memoriei participă la cea de-a 54-a Bienală de Artă de la Veneţia ca parte a a proiectului Romanian Cultural Resolution-documentary.
Perioada: 1 septembrie – 27 noiembrie 2011.
Deschidere: Joi, 1 Septembrie 2011, orele 19.00.
Curatori:
Ştefan Constantinescu, Xandra Popescu
Artişti:
Ştefan Constantinescu, Péter Forgács, Zuzanna Janin, Via Lewandowski, Karen Mirza şi Brad Butler, Liliana Moro, Deimantas Narkevicius, Yves Netzhammer
Locaţie: Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică,
Palazzo Correr – Campo Santa Fosca, Cannaregio 2214 – 30121, Veneţia
http://www.memory-box.org/
Proiectul Ultima Revoluţie Analogică, o Cutie a Memoriei reuneşte artişti din Est şi din Vest, reflectând asupra conceptelor de revoluţie şi diviziune geo-politică.
Expoziţia va prezenta, sub forma unei instalaţii, o serie de lucrări video realizate de către Ştefan Constantinescu, Péter Forgács, Zuzanna Janin, Karen Mirza şi Brad Butler, Deimantas Narkevicius şi Yves Netzhammer; o lucrare audio a artistei Liliana Moro şi o sculptură de Via Lewandowski.
Dacă valul de schimbări care a cuprins Nordul Africii şi Orientul Mijociu este cunoscut sub numele de Revoluţia Digitală, evenimentele din 1989 pot fi grupate sub titlul generic de Revoluţie Analogică. Pentru revoluţiile zilelor noastre, libera circulaţie a informaţiei funcţionează ca un catalizator al revoltei sociale. În cazul revoluţiilor din 1989, televiziunea este cea care a jucat un rol esenţial, realizând primul contact între două lumi separate. Acest proiect analizează relaţia dintre evoluţia tehnologică şi revoluţie, iar la un nivel mai profund, ideea de diviziune prin politica zidurilor şi graniţelor.
Prin reconsiderarea trecutului, iniţiatorii proiectului deschid calea pentru o dezbatere mai largă despre politica graniţelor. La douăzeci de ani după căderea Zidului Berlinului, alte ziduri şi bariere rămân în picioare sau sunt construite în diferite părţi ale lumii.
Romanian Cultural Resolution – documentary este un proiect iniţiat de Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu şi produs de către Centrul pentru cultură contemporană Club Electro Putere. RCR-documentary este o platformă de documentare şi cercetare a contextului artistic contemporan din România, urmărind soluţiile şi tendinţele pe care artele vizuale le-au dezvoltat în ultimii ani.
Ştefan Constantinescu (1968) este artist vizual şi cineast. În 2010 a participat la Bienala de la Bucureşti cu instalaţia Un Albastru Infinit, realizată din pictură şi fotografie. În 2009 a reprezentat România la Bienala de la Veneţia, cu filmele Passagen şi Troleibuzul 92. În 2009 a regizat împreună cu Julio Sotto filmul Dacia, dragostea mea, un portret al tranziţiei Romîniei de la comunism la capitalism, prin povestea automobilului Dacia, o emblemă a României Comuniste. În 2008 a realizat cartea pop up, Epoca de Aur pentru Copii, o carte despre istoria recentă a României.
Xandra Popescu (1980) este dramaturg, artist video şi curator. Lucrările ei abordează teme precum: creativitatea anonimă, auctorialitatea şi intimitatea în economia cunoaşterii. A studiat Ştiinte Politice şi Scriere Dramatică. Una dintre lucrările sale curatoriale: Chiar dacă nimeni nu te vrea, eu te voi iubi mereu, a fost prezentată la Veneţia în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică.
Péter Forgács (1950) este un artist media şi producător de film independent din Budapesta. Este cunoscut pentru seria de filme şi instalaţii Private Hungary. Aceasta serie are la bază filme de amator realizate între 1920-1980, care documentează cursul unor vieţi obişnuite care sunt tulburate de o extraordinară traumă istorică. A debutat internaţional cu filmul Familia Bartos în 1988. Între 2000 şi 2002 Péter Forgács a fost în rezidenţă la The Getty Museum/Getty Research Institute din Los Angeles unde a realizat instalaţia Danube Exodus: Rippling Currents of the River. În 2009 el a reprezentat Ungaria la Bienala de la Veneţia expunând instalaţia Col Tempo – The W. Project.
Zuzanna Janin (1961) realizează sculpturi, instalaţii, video, fotografie şi performance. În lucrările sale abordează teme precum spaţiul, memoria, timpul şi tranziţia. Între 2009 şi 2010 a lucrat la seria de instalaţii video intitulată Majka from the Movie. Ciclul este compus din episoade non-narative, ce au la baza serialul de televiziune polonez Madness of Majka Skowron, în care, în copilaria sa, Zuzanna Janin a interpretat personajul principal. În Majka from the Movie, adolescenta Majka Skowron evadează din serial şi vagabondează printr-un caleidoscop de cadre din televiziune şi cinema din anii ’70 până în prezent.
Via Lewandowsky (1963) a participat în 1992 la Documenta IX. În 1995, lucrările sale, adeseori critice şi provocatoare, i-au adus Premiul de Artă al Leipziger Volkszeitung. În 2005 a câştigat Premiul Criticii pentru Artă Vizuală. Via locuieşte şi lucrează în Berlin, în prezent fiind artist în rezidenţă la Villa Massimo din Roma.
Karen Mirza şi Brad Butler lucrează împreună din 1997. Activitatea lor are la bază colaborarea şi dialogul. Aceasta se manifestă printr-o practică diversă precum film, instalaţie, fotografie, performace, publicaţii şi proiecte curatoriale. Activitatea lor se angajează în problematizarea unor concepte precum „colaborarea”, „participarea”, „răsturnările sociale” şi rolul tradiţional al artistului ca producător şi cel al publicului ca receptor. Proiectul lor actual The Museum of Non Participation, comisionat de către Art Angel, propune un muzeu conceptual geo-politic format din gest, imagine şi bariere de limbaj.
Liliana Moro (1961) trăieşte şi lucrează în Milano. În 1989, împreună cu alţi artişti, a fondat Via Lazzaro Palazzi în Milano, care s-a închis în 1993. În 1992 a fost invitată de Jan Hoet să participe la Documenta IX în Kassel iar în 1993 a făcut parte din Open Section la Bienala de Artă de la Veneţia. A participat la importante expoziţii de grup printre care Italics, curatoriat de către Franesco Bonami în Palazzo Grassi şi Save Venice la Magazzini del Sale la cea de-a 53-a Bienală de la Veneţia.
Deimantas Narkevicius (1964) este artist şi cineast stabilit în Vilnius. Aşa cum a declarat în numeroase rânduri, filmele sale sunt într-o oarecare măsura sculpturi extinse. Adeseori acestea sunt adaptate spaţiului de expunere, iar din punct de vedere tematic, pleacă de la circumstanţe personale foarte specifice. Lucrând în formate diferite de film, inserează de multe ori fragmente din alte medii – desen, fotografie şi media. El a câştigat recunoaştere largă pe scena artei internaţionale şi a reprezentat Lituania la cea de-a 49-a Bienală de Artă de la Veneţia, în 2003.
Yves Netzhammer (1970) este un artist elveţian care activează în Zürich. Lucrează cu instalaţii video, proiecţii de diapozitive, desene şi obiecte. În 2007 a reprezentat Elveţia la Bienala de la Veneţia împreună cu Christine Streuli. În 2003 şi 2005 a participat la Moving Image Biennial în Geneva. Lucrările sale fac parte din colecţii precum: FRAC – Nord-Pas de Calais, Dunkerque, FRAC – Provence-Alpes-Côte d’Azur, Marseille sau Stiftung Wilhelm Lehmbruck Museum din Duisburg.
artavizuala21 