Dan Tomozei – Descoperind China – Beijing

Expoziție de fotografie

Volumul „Diplomația Panda”, semnat Dan Tomozei, a fost prezentat în România (la București pe 24 iunie, Palatul Parlamentului și Cluj Napoca – 26 iunie 2014). Proiectul editorial „Diplomaţia Panda” cuprinde o selecţie de texte incluse la secţiunea „Analize – Comentarii” de pe saitul personal, dedicat relaţiilor româno-chinezo-moldovene (www.dantomozei.ro).

Expoziția „Descoperind China – Beijing”, realizată în cooperare cu Radio China Internaţional, Asociaţia de Prietenie China-România, a reprezentat unul dintre punctele de atracție ale evenimentelor organizate în ultimele săptămâni, în România, la București și Cluj-Napoca.
Efortul personal, născut din necesitatea apropierii relațiilor de cooperare economică-socială-diplomatică dintre cele două țări, s-a bucurat de prezența diplomaților români și chinezi, a prietenilor relațiilor româno-chineze, motiv pentru care, în urma solicitărilor primite, le postez pentru a fi și mai bine cunoscute, dar mai ales preluate de cei interesați. Mai spun doar că lucrările expoziției, în format 200cm/85cm, au fost donate Institutului Confucius Cluj-Napoca, urmând să fie itinerate, începând din toamnă, în institutele și clasele Confucius din România.

Mai mult pe http://dantomozei.ro/

Dialoguri la Beijing cu Dan Tomozei

Începând cu data de 1 octombrie 2013 va avea loc lansarea în România şi Republica Moldova a volumului bilingv intitulat „Dialoguri la Beijing”, al cărui autor este prietenul nostru Dan Tomozei. Volumul a apărut la Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.

Evenimentele vor avea loc pe 1 octombrie la Bucureşti – Palatul Parlamentului, Clubul Parlamentarilor „Ion Raţiu” (organizator Casa Româno-Chineză), 8 octombrie la Sibiu – Biblioteca Judeţeană ASTRA (organizator Asociaţia Alumni Facultatea a Facultăţii Ştiinţe Socio-Umane), 10 – 11 octombrie Chişinău, Ministerul de Externe şi Integrării Europene.

Volumul „Dialoguri la Beijing” reuneşte 22 de interviuri realizate de Dan Tomozei pe parcursul a aproape trei ani, pentru secţia română a Radio China Internaţional, interlocutori fiind miniştri, ambasadori şi reprezentanţi de rang înalt ai României şi Republicii Moldova aflaţi în misiuni oficiale la Beijing şi care au acceptat să vorbească despre relaţiile de cooperare cu Republica Populară Chineză: Primul ministru al României – Victor Ponta, Ministrul de Externe, actualul prim-ministru al Republicii Moldova – Iurie Leancă, cu fostul Ambasador al României la Beijing – Viorel Isticioaia-Budura, cu Ministrul de externe al României – Titus Corlăţean, cu ministrul Agriculturii din Republica Moldova – Vasile Bumacov, cu europarlamentarul român, prim-vicepreşedinte al Delegaţiei Parlamentului European pentru relaţiile cu Republica Populară Chineză – Victor Boştinaru, cu Comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Dacian Cioloş, cu Ambasadorul României în R.P. Chineză – Doru-Romulus Costea, cu Ambasadorul Republicii Moldova în R.P. Chineză – Anatol Urecheanu, cu ministrul Însărcinat cu Afaceri la Ambasada României în R.P. Chineză – Ion Dicu, cu primarul general al capitalei Republicii Moldova – Dorin Chirtoacă, cu singurul cosmonaut român – Dumitru Prunariu, cu Prinţul Paul de România – Ambasador al Prieteniei România-China, profesorul Alexandru Mironov etc. Din perspectiva autorului, volumul „Dialoguri la Beijing” se doreşte un semnal de valorificare a prieteniei şi aprecierii pe care a găsit-o departe de casă, în China, cu privire la România.

Descoperind China, alături de Dan Tomozei

Istorie şi actualitate, modernism şi tradiţie este ceea ce ne prezintă Dan Tomozei în cartea sa „Descoperind China – Beijing”. În prezentarea de fotografie care a avut loc cu ocazia lansării cărţii sale, la ISJ Deva, am avut ocazia, alături de autor, să ne plimbăm pe meleaguri ce aparţin unei culturi milenare pentru a cunoaşte o civilizaţie pe care, de cele mai multe ori, nu o înţelegem.

„Dan Tomozei se întoarce între noi cu o carte fascinantă, scrisă din şi despre o ţară fascinantă, ţară al cărei model de dezvoltare, noi – sau mai bine zis clasa noastră politică – am refuzat sistematic şi absurd, să-l studiem îndeaproape pentru a ne inspira cât de cât din el”, scrie Emil David în prefaţa cărţii. Volumul descrie o mică parte din experienţele trăite de Dan Tomozei în capitala Chinei.

Dan Tomozei s-a născut pe 25 noiembrie 1973 la Sibiu. A urmat cursurile Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu – Facultatea de Jurnalistică şi, din anul 1994 până în 2010, a activat în presă ca redactor la Tribuna, Mediafax, PRO TV şi redactor-şef la Observatorul de Sibiu şi Dacii liberi, ziar al cărui proprietar a fost. Din 2010 este expert Radio China Internaţional – Secţia Română. În 2010 a publicat cartea „Iluzia democraţiei – Bariere în calea accesului la informaţia publică” – Editura Universităţii „Lucian Blaga” .

În continuare vă prezint o parte din discuţia pe care am purtat-o cu prietenul şi jurnalistul Dan Tomozei, în scurtul timp cât a stat în Deva, încercând să înţeleg un stil de viaţă diferit de al nostru, un mod de viaţă în care valorile simple şi fireşti creează sentimentul bucuriei de a trăi.

 Dan Tomozei: Griul pare să revină în viaţa cotidiană a românilor

Grigore Roibu: Eşti unul dintre cetăţenii europeni care a avut ocazia să locuiască într-un un spaţiu pe care îl cunoaştem, mai de grabă, din cărţi şi descrieri, o lume pe care, de cele mai multe ori, nu o înţelegem. Care este primul impact pe care l-ai avut descoperind modul de viaţă asiatic şi ce a însemnat pentru tine contactul cu valorile, tradiţia şi istoria milenară a Chinei?

Dan Tomozei: Poate fi un şoc sau poate genera un sentiment de respingere. Sunt momente în care, în China, te simţi ca acasă şi sunt momente în care îţi este greu să asimilezi ceva din comportamentul, cultura, modul de viaţă, modul de a reacţiona şi a adopta o poziţie în faţa unor situaţii. Sunt momente în care doreşti să fii aprope de cei dragi, care trăiesc şi simt la fel ca tine. China, înainte de orice, este un spaţiu imens. Cultura chineză îmbină 56 de culturi, fiecare reprezentând cultura unei minorităţi din cadrul poporului chinez. Poate fi o ofertă, cu posibilităţi infinite, de a avea şansa, aşa cum ai spus, de a descoperi o lume nouă. Pentru un european care calcă pentru prima dată în spaţiul asiatic, aşa cum am fost eu acum un an şi jumătate în urmă, China este şi rămâne o provocare. O provocare pentru mulţi ani de acum încolo.

–  Când receptăm arta chineză, de multe ori, avem o poziţie distantă faţă de aceasta. Migala, interesul pentru detaliu nu sunt înţelese la adevărata lor valoare. Multe invenţii şi inovaţii au apărut în spaţiul asiatic înainte de a fi cunoscute pe Bătrânul Continent. China este văzută ca un stat comunist şi mulţi din generaţia mea au o reticienţă faţă de acest sistem. Eu pledez pentru libertatea artei. În aceste condiţii ce ne poţi spune despre arta modernă din China care coexistă şi în paralel completează monumentele reprezentative ale acestei culturi milenare, monumente cunoscute în întreaga lume.

– O să încep prin a vorbi despre o reprezenatare culturală de actualitate. Beijingul deţine cele mai mari spaţii expoziţionale şi de prezentare a obiectelor de artă din întreaga lume. În Zona Artei 798 am vorbit (n.r. vedeţi articolul Beijing – Zona Artei 798) despre o latură a Chinei pe care puţini ne-am imaginat-o sau cu greu am acceptat-o ca fiind paralelă existenţei noastre. Acolo China vorbeşte despre cultura proprie şi, în acelaşi timp, despre impactul pe care cultura occidentală a avut-o asupra Chinei. China a reuşit să nu demoleze. În Beijing nu au fost demolate câteva zeci de hectare de hale industriale, construite în anii 1950-1970, ci li s-au dat altă utilitate. Pot spune o utilitate magnifică. Sute de artişti expun aici zilnic, iar anual sunt organizate mii de evenimente culturale. Aici statele lumii poartă un dialog politic cu China prin intermediul artelor. Marile concerne economice mondiale plătesc sume imense pentru a avea dreptul de a filma videoclipuri promoţionale.

Partea de cultură tradiţională chineză este cea care atrage cel mai mult. Statul chinez îşi conservă, păstrează şi promovează propria cultură investind anual milioane de dolari. Dincolo de orice, cultura este un brand de ţară. Autorităţile chineze au înţeles foarte bine acest lucru.
Intreferenţe culturale există fără îndoială. Reprezentări ale culturii moderne chineze sunt tot mai evidente în întreaga lume. Deschiderea chinezilor, având în vedere că au tot mai mulţi bani, poate fi redată simplu: China este ţara care a făcut cele mai multe achiziţii cu valoare culturală din lume, în ultimii 4 ani. Asta înseamnă că dincolo de obsesia de a achiziţiona bunuri culturale, trebuie să existe şi un procent de pasiune.

– Se poate vorbi de o cenzură în cultura şi în arta chineză contemporană? Mă gândesc la câteva nume, reprezentaţi ai artelor contemporane, care sunt receptaţi în presa occidentală ca fiind dezidenţi.

– Este o întrebare care intră în zona politică. Aşa cum am mai spus, în mai multe locuri din ţară prin care am umblat pentru a-mi lansa cartea, există trei subiecte tabu în China: politica, religia şi sexul.

Am anumite date din media occidentală dar nu cunosc îndeajuns subiectul. Nu deţin, în paralel, o poziţie a autorităţilor chineze şi asta ar însemna să accept varianta occidentală. Nu sunt de acord să preiau părerea unei singure părţi, măcar şi din punct de vedere jurnalistic. De multe ori, ceea ce scrie presa din Occident este departe de realitatea pe care eu o trăiesc în Beijing.

– Aş dori să te referi, în câteva cuvinte, la cartea pe care urmează să o lansezi astăzi la Deva.

– „Descoperind China – Beijing” vine în deschiderea unei serii de texte despre China. Sunt poveşti în care prezint Beijingul în câteva ipostaze. Sunt situaţii în care am mers la pas, sunt locuri în care am revenit de două–trei ori încercând să înţeleg, de exemplu, ce vrea să reprezinte un templu dincolo de valoarea lui istorică. Beijingul este astăzi o mixtură de vechi şi nou. Beijingul se exprimă şi se dezvoltă cu o rapiditate de neimaginat; cel puţin pentru cei din România.

Cartea, dintr-o anumită perspectivă, este o variantă a unui ghid. Un ghid în care nu apar detalii despre costuri şi soluţii turistice, ci despre locurile care trebuiesc neaparat vizitate de cei care ajung în capitala Chinei. Pentru a cunoaşte spaţiul cultural public al Beijingului, a doua capitală culturală a lumii ca poziţie geostrategică, ai nevoie de mult mai mult timp decât un an şi jumătate. În carte am cuprins 30%-40% dintre spaţiile pe care le-am vizitat. Sunt secvenţe care pot contura imaginea culturală a unui centru urban plecând de la muzeee, temple, parcuri sau plimbări prin vechiul şi noul Beijing. Este fascinant Oraşul Interzis, Templul Cerului sau Palatul Imperial de Vară, monumente care sunt înscrise în patrimoniul UNESCO. În carte mă refer şi la mâncarea tradiţională, mâncare pe care o găseşti pe stradă, ca turist, mergând în renumita piaţă Tian Anmen. Sunt locuri care atrag zilnic sute de mii de turişti. Fac, în permanenţă, o paralelă cu România. Sigur, fiecare ţară la dimensiunea ei. În România investiţia în cultură este minimală şi doar la nivel teoretic. Eu prefer varianta chineză. Cea a conservării, promovării şi vânzării culturii spre exterior, ca brand de ţară.

– Ai lucrat în România ca ziarist şi cunoşti realitatea de aici. Cunoşti România reală. Cum vezi situaţia României acum, după un an şi jumătate cât ai lipsit din ţară?

– România se vede şi de la Beijing. Se vede, din păcate, dintr-o perspectivă nu tocmai plăcută. Autorităţile din România transmit mesaje ciudate, contradictorii şi incoerente.

Înainte să plec din ţară am fost jurnalist de investigaţie. Am avut o atitudine critică faţă de autorităţile din România. Întors în România am constatat că stratul de praf se aşterne tot mai mult în toate oraşele prin care am umblat. Griul pare să revină în viaţa cotidiană a românilor. În aceste condiţii nu am cum să fiu fericit. Nu vreau să afirm că prezenţa mea în România este una temporară. În condiţiile acestea analizez dacă cei care conduc destinele ţării, indiferent în ce domeniu, fie cultural, politic sau social, înţeleg, de fapt, că ei conduc o ţară. Scuzele că nu sunt resurse sau soluţii nu-i fac să pară mai frumoşi în ochii nimănui. Ei sunt puşi acolo pentru a găsi soluţii şi a transmite celorlaţi soluţiile lor. Din păcate dialogul lipseşte. Acest lucru îl văd şi de la Beijing şi, în ultimile zile, pe televiziunile din România. Este un dialog cu sine deconectat de la popor. Asta este trauma prin care trece România. La asta adaug o traumă pe care o are fiecare român în parte, o traumă personală dată de negativismul generat de societate. Fiecare individ trebuie să-şi aleagă propriul destin. Atâta timp cât românul nu-şi asumă propriul destin, refuzând să se prezinte la vot, considerând că acest gest este o răsplată negativă dată clasei politice, înseamnă că nu înţelege faptul că de el depinde schimbarea. O schimbare necesară de atâtea ori până când politicienii vor înţelege că trebuie să facă ceva pentru întreaga ţară, pentru populaţie şi nu doar pentru grupul pe care îl reprezintă.

– Să nu terminăm dialogul nostru într-o notă pesimistă… Spune-ne ce te-a impresionat cel mai mult în China?

– Respectul faţă de oameni. Mă refer aici la respectul autorităţilor chineze faţă de oameni. Cel mai emoţionant a fost faptul că am văzut autorităţi, la cel mai înalt rang în stat, foşti preşedinţi chinezi, actualul preşedintele al Chinei sau actualul premier şi alţi lideri politici vorbind despre România cu un respect pe care aş vrea ca actualul preşedinte al României, actualul Guvern sau viitorii lideri politici să-l folosească în discursul lor când vorbesc despre România mea. Nici o dată nu mi-am putut imagina că ajungând la 10.000 de kilometri de ţara în care m-am născut o să aud oameni, cetăţeni chinezi, recitând din Eminescu, Coşbuc sau Alecsandri cu o emoţie şi cu o trăire pe care nu am văzut-o de foarte multă vreme în România, oameni care consideră România un bun prieten. Atunci când constaţi că nu eşti singur într-o ţară cu apropape 1,4 miliarde de oameni asta te face să rezişti departe de ţara ta, te face să ai încredere în tine. Ai alături oameni care după ce au vizitat România, după ce au studiat şi cunoscut România au trecut în agenda lor scurtă România = Prieten.

– Vă mulţumesc şi vă doresc succes în continuare.

– Şi eu vă mulţumesc.
(Interviu realizat de Grigore Roibu)

Evenimentul de la Deva a avut loc cu sprijinul Liceului de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă” din Deva, prin amabilitatea domnului director Gheorghe Ioan Mihuţ, căruia îi mulţumim pe această cale.
Vedeţi şi Dan Tomozei: Descoperind China – Beijing.
Următoarea întâlnire cu publicul are loc la Mediaş, pe data de 4 aprilie 2012, la Liceul Naţional de Gaze.

Impresiile lăsate în urma evenimentelor lansării volumului „Descoperind China – Beijing” în România le puteţi urmării pe blogul domnului Dan Tomozei aici.

Dan Tomozei: Descoperind China – Beijing

Lansare de carte, la Sibiu, Cluj-Napoca şi Deva

Pentru o scurtă perioadă, revin în România. Revin pentru a lansa cartea „Descoperind China – Beijing”, scrisă în perioada scursă din momentul în care am devenit rezident al capitalei chineze.

„Descoperind China – Beijing” ar putea fi considerată o carte de călătorie sau un ghid cu ajutorul căreia să descoperi mai uşor o parte dintre locurile şi bogăţiile cultural-istorice păstrate în capitala Chinei. Pentru mine cartea este un mesaj despre o ţară în care trecutul şi prezentul se îmbină perfect, despre un oraş uriaş, cu 20 de milioane de oameni care au ca ţintă viitorul în elita mondială.
„Descoperind China – Beijing” nu tratează Beijingul din perspectivă economică sau socială, nici măcar dintr-un unghi profund cultural. Sunt experienţe personale, descoperiri ale unei lumi total diferite de cea europeană sau românească, din care avem multe de învăţat şi preluat.
În volumul „Descoperind China – Beijing” sunt prezentate temple, muzee şi parcuri imperiale, construcţii antice şi din secolul XXI, tradiţii şi locuri impresionante, o parte din viaţa şi societatea beijingheză văzută la pas, dezvăluind o faţă mai puţin cunoscută a uriaşei Chine. Este o imagine plină de optimism, consider, de multe ori raportată la bucăţi din cultura şi istoria României, acolo unde locuri, obiecte sau tradiţii merg braţ la braţ.
Pentru mine „Descoperind China – Beijing” este un mesaj dat către propria patrie din îndepăratul Beijing, către cei care poate nu ştiu unde să găsească un bun prieten, iar aici mă gândesc la China şi la poporul chinez.
Evenimentele de lansare vor fi însoţite de o proiecţie de fotografie, câteva sute de imagini făcute în Beijing şi împrejurimi, ca o ilustrare a textelor cuprinse în volumul „Descoperind China – Beijing”, care va apărea la Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. (Dan Tomozei)

Iată calendarul şi locaţiile evenimentelor de lansare:
Sibiu, 28 martie, ora 18.00 – Biblioteca Judeţeană ASTRA
Cluj-Napoca, 29 martie, ora 18.00 – Universitatea „Babeş-Bolyai”
Deva, 30 martie, ora 18.00 – Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara

Evenimentele sunt organizate împreună cu Institutele Confucius din România, partenerii fiind Radio China Internaţional, Ambasada României şi Ambasada Republicii Moldova din Beijing.
SURSA: O cărămidă din marele zid

Beijing – Zona Artei 798

Încă de la primele ore petrecute în Beijing, am avut permanent sentimentul că am ajuns acasă. A fost o stare care m-a urmărit pregnant şi cu care m-am obişnuit repede, poate pentru că orice om se obişnuieşte cu ordinea, liniştea, firescul şi mai ales cu constanţa zilelor. Este o combinaţie de prezent comun amestecat cu un trecut trăit şi regăsit, trecut care mă urmăreşte permanent în călătoriile pe care le fac des în imensul Beijing.

Mi-am dorit multă vreme să ajung în „Zona Artei 798”, curiozitate stârnită de prieteni, dar mai ales de consemnările din presa chineză şi străină. Un loc atât de valoros în cultura modernă a Chinei încât dacă realizatorii Top Gear au ales în România Transfăgărăşanul, în China au ales „798”! Aşadar, m-am înarmat cu răbdare, am sunat un bun prieten care locuieşte aici de mai bine de şase ani, şi am traversat Beijngul dintr-un capăt la celalt, de la Vest la Nord-Est, mai mult de 30 de kilometri, pentru a descoperi un loc pe care nu l-aş fi crezut posibil în tradiţionalista societate chineză. „798” este tot ce îşi poate dori lumea culturală modernă a secolului XXI, însă absolut totul într-un singur loc, transformat dintr-o fostă zonă industrială într-o altă lecţie chineză, de această dată o lecţie despre reconversie şi înţelegere a valorilor trecutului. Sunt tentat permanent să fac trimiteri comparative la situaţia de acasă, la ce au ajuns fostele zone industriale româneşti din oraşe, însă fiecare poate să judece singur …

„Zona Artei 798” îşi are rădăcinile în ani ’50 din secolul trecut, când ingineri din fosta Republica Democrată Germană au venit la Beijing să sprijine lansarea industrială chineză. Principala producţie a fost atunci cea de echipamente fără fir, iar din 1952 şi până în octombrie 1957 s-au tot construit hale aşa încât acestea au ajuns să fie 798! Toate construite sub supravegherea institutului german de arhitectură din Dessau. Acesta este motivul pentru care tot ce este aici te face să respiri un aer european, prezent în uriaşul spaţiu care se întinde pe mai multe sute de hectare, majoritatea clădirilor fiind construite în stilul arhitectural Bauhaus. În aprilie 1964 a fost abandonat sistemul de organizare al anilor ’50, ultima hală numerotată fiind hala 798, care a ajuns să dea numele actualei zone culturale.

Transformarea radicală a zonei industriale a început în decembrie 2000, după ce o corporaţie chineză de ştiinţă şi tehnologie a solicitat preluarea, pe o perioadă scurtă, a mai multor hale între care şi hala 798. A fost scânteia necesară. Atraşi de proiectele derulate aici, de traficul bun şi de stilul arhitectural Bauhaus, unic în Beijing, o serie de organizaţii de artă şi mulţi artişti au solicitat închirierea spaţiilor libere. Acestea au fost transformate treptat pentru ca astăzi să ajungă unul dintre cele mai aglomerate zone cu galerii şi studiouri de artă, companii culturale sau magazine de modă din lume, totul raportat la noile curente artistice. Pentru că centrul administrativ al organizaţiilor de artă şi al artiştilor a fost găzduit încă de la început în hala 798, acest fapt a cântărit odată în plus la alegerea actualului nume.

„798” a devenit rapid un babilon expoziţional, cele mai noi şi mai puternice curente culturale chineze şi occidentale având aici importante spaţii de expunere. Mai mult, „798” atrage anual un număr impresionant de celebrităţi culturale, devenind un reper serios în CV-ul artiştilor de talie mondială. Anul 2004 a marcat o nouă bornă în evoluţia zonei culturale, odată cu prezenţa alături de nume grele ale artei pe plan internaţional şi a politicienilor de rang înalt care au dorit să se inspire din soluţiile adoptate aici în păstarea şi reconversia industrială. Aşa se face că lideri de stat din Suedia, Elveţia, Austria, Germania, Belgia, Norvegia, Franţa etc. sau lideri ai Uniunii Europene au ajuns aici. A urmat valul brandurilor internaţionale ca Sony, Motorola, Dior, Omega, BMW şi multe altele care au plătit enorm pentru a realiza videoclipuri promoţionale în „798”. Oraşul industrial care risca să cadă pradă demolărilor a devenit unul dintre cele mai căutate locuri din Beijing. Un oraş cu aer vechi, în care ţevile, aburii de evacuare, zidurile din cărămidă, conductele, îndemnurile muncitoreşti de altă dată aduse la un stadiu de maximă utilitate, toate compun un peisaj unic, în care istoria este trăită în prezent pe oricare dintre străduţele sau în oricare dintre hale.
Nu este de neglijat faptul că pe cele 230 de hectare ale „798” sunt deschise galerii, studiouri, spaţii expoziţionale, magazine de modă şi restaurante, aflate în administrarea a 400 de organizaţii şi companii culturale.
Protejată la nivel guvernamental, prin activităţile din „Zona Artei 798” se urmăreşte nici mai mult nici mai puţin decât stimularea dezvoltării industriei artei contemporane şi a creativităţii artistice. Iată de ce nu trebuie să mai surprindă faptul că în lunile aprilie şi mai, anual, este organizat Festivalul de Arta 798 Beijing, accentul fiind pus pe comunicarea dintre cultură şi artă.
Cu certitudine, numai prezenţa în acest spaţiu poate să risipească orice dubiu privind veridicitatea celor povestite până aici, aşa că voi încerca să vă port pe străzile „798”. Accesul se face gratuit, abia în ultima perioadă începând lucrările de montare a barierelor de restricţie auto, în condiţiile în care este deja amenajată o parcare supraterană cu opt niveluri.

La tot pasul eşti întâmpinat de lucrări de artă, de monumente cu un puternic aer modernist, naiv sau chiar decupat din benzile animate, cunoscută fiind apetenţa chinezilor pentru amuzament. Personaje hidoase, bărbaţi şi femei siluiţi, un Cristos răstignit amplasat în cel mai aglomerat punct al zonei culturale şi în faţa unui monstru din metal parcă aflat în săritură la o cursă de garduri, cuşti de păsări mari de două etaje rezervate oamenilor, construcţii umanoide de cinci metri, roboţi uriaşi desprinşi din Războiul stelelor realizaţi din subansamble auto, sculpturi abstracte cu un puternic mesaj social, economic şi politic, toate sunt la dispoziţia celor care aleg doar să parcurgă aleile. Dar, aş putea spune că acestea sunt doar obiectele de prăfuit cu care se poate poza oricine şi oricând. Abia intrând în valoroasele hale industriale ajungi să descoperi unde se află China în materie de contact cu realităţile culturale ale secoului XXI. Aici mi-au fost lămurite şi totodată spulberate nedumiririle legate de poziţionarea chinezilor în vârful ierarhiei mondiale a achiziţiilor de artă, din ultimii ani. În spaţiile aerisite, dotate cu ultimele sisteme de încălzire şi supraveghere, halele sunt adevărate pinacoteci – muzee, în majoritatea accesul făcându-se de asemenea gratuit. Chiar şi aşa, programarea unui eveniment în „798” se face cu ani de zile în avans, bătălia fiind dusă dur la nivel de centre şi instituţii culturale, negocierea marilor evenimente purtându-se, în multe situaţii, la nivel de guverne de stat. Toate aceste spaţii de cultură, de trecut şi viitor, sunt îmbinate cu zeci de cafenele, baruri, restaurante şi terase cu specific asiatic, occidental, oriental. Un babilon artistic pe care oricând aş dori să îl pot găsi şi la mine acasă, chiar dacă nu la această dimensiune … chinezească. (Dan Tomozei)
SURSA: O cărămidă din marele zid