Duminică, 11 martie 2012, la Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” Mogoşoaia a avut loc vernisajul expoziţiei SEMNificaţii. Artiştii expozanţi sînt, în ordine alfabetică: Onisim Colta, Sorin Dumitrescu, Marin Gherasim, Silviu Oravitzan şi Dan Palade, iar curator este Doina Mândru. Prin asocierea enunţată, dimensiune şi lucrări expuse este vorba despre unul dintre cele mai importante evenimente din sfera vizualului din ultimii ani. Expoziţia va fi deschisă pînă pe 15 mai 2012.
Legătura cu sacrul ocupă locul principal în creaţia lui Onisim Colta. Formele sale discoidale sugerează ciclicitatea, reverberaţia, perfecţiunea, consonanţa. Elementele morfologice, folosirea constantă a obiectului ready made sau ieşirea în volum sînt soluţii purtătoare de mesaj, alese într-un proces de sinteză intelectuală. Temele ţin de cosmogonie, cuvînt, numerologie, onomastică, de forme geometrice simbolice, în fapt, de capacitatea acestora de a include şi a fi incluse în alte forme.
O discuţie despre lucrările lui Sorin Dumitrescu din anii ’70, expuse cu această ocazie la Mogoşoaia şi aduse dintr-o colecţie particulară din Viena, nu poate porni decît de la hipersemn. Forţa acestora este atît de măiastru direcţionată încît lumina pare că radiază dinspre artefact spre exterior. Formele propuse, aşezate riguros în plan, tind să depăşească inerţia şi să ocupe întreg spaţiul, nu doar al galeriei, ci al întregii lumi, în curs de constituire. Privitorul are sentimentul că devine parte a unui „strop din lumina creată în ziua dintîi”, pentru a face referinţă la versul lui Lucian Blaga din Lumina.
Marin Gherasim este un veritabil restaurator, nu atît al imaginii, cît al valorii simbolice a acesteia. Din anumite puncte de vedere, Gherasim a fost şi a rămas întotdeauna un expresionist, dincolo de discreţia acordurilor tonale constituite în marcă a picturii sale. Se vorbeşte despre dimensiunea bizantinistă, dar, credem noi, poziţionarea în context teologic şi în general în orice sistem de comunicare transmisibil verbal trebuie disociată de imagini care, indiferent din ce raţiuni au fost create şi cu cîtă evlavie, au dreptul să existe dincolo de ceea ce le atribuim noi, creator sau receptori. Se poate vorbi însă despre transcendenţa operei prin care se recomandă maestrul absidelor.
Silviu Oravitzan propune un lexic de forme şi de simboluri constituite în dogmă artistică, care se suprapune în mare măsură peste cea creştină. Lumina, crucea, cercul şi centrul sînt, deopotrivă, semne grafice şi legături cu sacrul. Semnatarul introduce în discurs două posibile chei de lectură. Prima derivată din verdictul dat de judecătorul White în procesul intentat lui Brâncuşi, vizavi de Măiastrele sale, considerate de vameşii americani „import mascat de metal“, pe motiv că nu seamănă cu păsările adevărate. Cuvîntul artistului este deasupra celui al terţilor. Al doilea aspect ţine de viaţa şi independenţa de conţinut a formelor şi este o referire la lucrarea prof. W.J.T. Mitchell, What Do Pictures Want?. În expoziţia SEMNificaţii ne întîlnim totuşi cu artistul, nu cu teologul Oravitzan.
Dan Palade abordează problema sacrului de pe poziţii hieratice, geometrice şi minimaliste. Prezent în expoziţie cu lucrări din recenta serie a „cărţii de muncă”, realizate pe suporturi de tablă, lemn ori pînză, artistul continuă temele dezvoltate în ultimul deceniu, ale orizontalei, odihnei, transfigurării. Naturile statice industriale sînt reduse la chintesenţă pînă în punctul în care fragmentul de cisternă ori de baraj poate fi recunoscut de privitorul nespecialist, dar, în acelaşi timp, rămîn valabile relaţionarea formelor cu pătratele lui Malevici sau cu liniile frînte ale lui Klee; aceasta este marea inovaţie a lui Palade.
Din punctul de vedere al semnatarului, legăturile cu sacrul nu au fost niciodată întrerupte, ci mai degrabă ruptura este declamată periodic prin diverse platforme culturale. Respingerea transcendenţei reprezintă, de fapt, substituirea modelelor viabile cu unele simpliste, lejere, confortabile.
(Mihai Plămădeală)
Citiţi articolul integral pe Observator Cultural
Despre această expoziţie a scris criticul de artă Mihai Plămădeală, în Observator cultural – nr. 616, 15-21 martie 2012.
Vedeţi şi SEMNificaţii
artavizuala21 