În vecinătatea nostră există, de multe ori, locuri spectaculoase. Dacă cei pasionaţi de natură, pentru care acest lucru înseamnă un fel de a trăi, nu ne-ar atrage atenţia, mulţi dintre noi, probabil, nu ne-am aventura nici în ruptul capului să parcurgem cei câţiva kilometri de drum prost şi prăfuit, caracteristic satelor noastre, pentru a le descoperi şi vizita. O cunoscută locaţie, cu valoare istorică, este comuna Boşorod, trecută pe lista patrimoniului mondial UNESCO datorită cetăţilor dacice aflate aici. Însă, de acestă dată, ne-am aventurat dincolo de legendele ce au străbătut istoria, povestind despre o civilizaţie enigmatică şi am mers mai departe „în timp”, la Peştera Cioclovina, la invitaţia prietenilor noştri Adrian şi Mihaela Sopincean.
Complexul carstic Ponorici–Cioclovina este o rezervaţie naturală de 1,5 ha. Peştera Cioclovina, aflată lângă satul ce poartă acelaşi nume, se dezvoltă în nord-vestul Munţilor Sebeş. Pentru a ajunge la Cioclovina cu Apă, străbaţi câţiva kilometri de drum care te urcă la baza unui deal abrupt, unde se deschide „gura” peşterii. În lipsa unui echipament corespunzător (costum de neopren, lanternă frontală şi corzi) Peştera Cioclovina cu apă este impsibil de străbătut. Am realizat acest lucru cu ajutorul câtorva membri ai Clubul Sporturilor Montane Hunedoara (CSM), aventură pentru care le mulţumesc. În urma acestei acţiuni am vorbit cu Adrian Sopincean despre potenţialul turistic al zonei, despre speologie şi pasiunea lui pentru fotografie de peşteră.
Adrian Sopincean s-a născut în 1969 la Hunedoara. Este profesor de geografie, director adjunct al Colegiului Tehnologic Hunedoara, pasionat de speologie şi de fotografia realizată în peşteră. Adrian Sopincean ocupă poziţia de vicepreşedinte al CSM Hunedoara şi este şeful echipei Salvaspeo Hunedoara. A obţinut de două ori locul I la Festivalul „Speoarta” cu două filme speologice „Ponorici-Ciclovina, calea apelor” şi „Avenul ascuns”. Turele speologice le-a început cu şase ani în urmă în Tabăra speologilor din Balcani, Balkan Camp, tabără în care a fost prezent la toate ediţiile. A contribuit pe parcursul a două expediţii din insula Creta la echiparea şi dezobstrucţia unor galerii, alături de grupul Selas şi, începând de anul trecut, participă la un proiect finanţat de guvernul turc, unde realizează o parte din munca de topografiere şi carografiere a Peşterii Pinargozu.
„Fotografia de peşteră presupune munca unei echipe”
Grigore Roibu: Ce însemnă pentru tine o ieşire în natură şi explorarea unei peşteri?
Adrian Sopincean: Paradoxal… este o întrebare grea. Natura, cred, însemnă totul pentru mine. Este un refugiu pe care îl folosesc în fiecare week-end. La fiecare sfârşit de săptămâna mă bucur că am posibilitatea să evadez în natură, să merg într-o peşteră sau un canion, să mă caţăr şi să schiez sau, pur şi simplu, să fac o tură de trekking. În mijlocul naturii mă simt bine şi este locul unde uit de toate grijile şi problemele vieţii cotidiene.
– Ne aflăm într-o zonă care ocupă un loc special în sufletul tău, la Cioclovina, o regiune cu un specific aparte. Spune-ne ceva despre această zonă care te atrage foarte mult.
– Satul Cioclovina este situat în Platforma Luncanilor, la o altitudine medie de 700-800 de metri. Este un loc încărcat de istorie şi tradiţii. Aici este raiul speologiei hunedorene. În zonă sunt peste 70 de peşteri şi avene cunoscute, în care se poate practica speologia.
– Îmbini toate aceste pasiuni cu o alta, şi, anume, arta fotografică. Fotografia pentru speologie este un domeniu aparte. Ai câştigat câteva premii cu realizările tale video. Aş dori să ne vorbeşti despre arta fotografiei pe care o practici în peşteră.
– Fotografia de peşteră este un domeniu vast şi aparte. În spatele unei imagini reuşite sunt multe ore de muncă. Pentru a realiza fotografii în peşteră trebuie să-ţi organizezi, în primul rând, echipa. O primă dificultate îl reprezintă traseul pe care trebuie să îl faci pentru a ajunge în locul pe care doreşti să îl fotografiezi, locaţie în care de cele mai multe ori folosim echipament special. La toate acestea se adaugă luminile, aparatele de fotografiat, obiectivele, totul trebuie transportat şi protejat. O dată ajuns în locul vizat trebuie să colaborezi cu echipa şi, în acelaşi timp, să fii atent la compoziţie, la imagine, să alegi timpii de expunere. În final, totul ţine de inspiraţie, de felul cum vezi lucrurile. Un anumit loc dintr-o peşteră poate fi văzut diferit de fiecare fotograf în parte. Dacă trimiţi în acel loc 3-4 fotografi, fiecare va vedea altfel acel loc. La sfârşitul unei sesiuni de fotografie, de multe ori, nu îţi vine să crezi că imaginile au fost realizate în acelaşi locaţie. Seriile de fotografii sunt total diferite ca modalite de abordare de la un fotograf la altul. Acesta este marele avantaj al fotografiei de peşteră. Este un mod creativ de a vedea şi a transmite celorlaţi ceea ce ai văzut. În peşteră ai posibilitatea de a amplasa diferit luminile, de a pune anumite lucruri în evidenţă sau a le lăsa în obscuritate şi, atunci, imaginea devine un rezultat al jocului dintre lumină şi umbră.
Efectul de contre-jour este cel mai des folosit. Acele sclipiri, precum şi efectul de lumină din spate pune în evidenţă personajul. Fotografia realizată în peşteră este grea, dificilă dar, în acelaşi timp, spectaculoasă, ceea ce îţi dă mari satisfacţii.
– Ca profesor de geografie ai făcut multe tabere, aducând aici, în mijlocul naturii, copii alături de membri ai CSM Hunedoara. Este receptivă tânăra generaţie la astfel de ieşiri în peisaj, la drumeţii care includ, de multe ori, trasee dificile, toate acestea pentru a învăţa arta fotogafiei de peşteră?
– Am avut recent un proiect finanţat de Primăria Hunedoara care a avut ca rezultat realizarea unui DVD ce conţinea fotografii ale copiilor. La sfârşitul expediţiei am realizat o expoziţie în care au fost printate cele mai bune lucrări şi prezentate publicului la Galeria de Artă a Municipiului Hunedoara. Proiectul a purtat numele „Focus natura” şi a fost un unul de succes. Am implicat 12 tineri hunedoreni în activităţi legate de fotografiere. Tinerii au stat o săptămână aici, la Cioclovina, unde au făcut diverse ieşiri în zonă, până la Peştera Ponorici, pe care au fotografiat-o în exterior şi în interior. Zona oferă o multitudine de subiecte atât sub pământ, cât şi la suprafaţă, având un peisaj extrem de variat şi spectaculos din toate punctele de vedere.
– Cunosc faptul că eşti implicat într-un proiect care presupune publicarea unei cărţi despre Peştera Cioclovina. Vorbeşte-ne pe scurt despre proiectul tău şi al echipei cu care lucrezi.
– Proiectul se intitulează „Ponorici-Cioclovina” şi va fi concretizat prin publicartea unei monografii a sistemului carstic Ponorâci-Ciclovina. Acesta din urmă este, de fapt, denumirea corectă. Denumirea actuală a fost preluată de pe hărţile austro-ungare dar, corect este Ponorâci-Ciclovina. Este o peşteră frumoasă, foarte interesantă, cu două intrări. Se intră pe la Ponorâci, se coboară o verticală pe coardă după care peştera este descendentă şi se poate străbate galeria până se ajunge la acea debuşare a pereţilor carstici, la baza Peşterii Ciclovina, pe aşa-numita „Vale a morii”. Este numele ieşirii din peşteră, deorece în trecut au fost amplasate mori pe acea vale.
– Aş dori să ne spui câteva lucruri despre proiectul fotografic ce însoţeşte această monografie, o muncă de ani de zile de coborât în peşteră, de întins corzi şi de cărat echipament.
– Proiectul fotografic este realizat de membrii CSM Hunedoara. Baza de date am început să o realizăm cu câţiva ani în urmă. Am strâns fotografii, pentru că sunt foarte multe locuri în peşteră care sunt spectaculoase, şi vom face o selecţie. Este o muncă de aproximativ 3 ani, în care, pe lângă partea de fotografiere, am făcut şi echipările pentru Salvaspeo. Aproape toţi membrii clubului sunt implicaţi în mişcarea Salvaspeo, o mişcare similară cu cea din Salvamont. Este vorba de echipe specializate în salvarea din mediul subteran. Noi am realizat echipările de peşteră, încercând să evităm producerea de accidente, dar nu am uitat niciodată de pasiunea pentru fotografie. Ori de câte ori am avut ocazia şi timpul necesar, -pentru că trebuie mult timp pentru realizarea unei fotografii în peşteră-, am făcut acest lucru. Am strâns acest material care este rezultatul echipei. Unii dintre noi am realizat fotografiile, alţii au făcut figuraţie, alţii au ţinut luminile sau pur şi simplu au cărat echipamentul în subteran. Este o muncă de echipă. Chiar dacă sub fotografiile pe care o să le publicăm este trecut un nume de autor, meritul pentru aceste fotografii este al întregii echipe. Dacă nu am fi avut această echipă în peşteră, oricât de buni fotografi am fi, de unul singur este imposibil să realizezi o imagine de calitate.
– Când va apărea acestă monografie?
– La sfârşitul lunii iunie. O să conţină un text de prezentare despre peşteră, în română şi engleză şi în rest o să fie numai fotografie.
– Care sunt proiectele viitoare?
– Poate un proiect viitor va fi cel despre „Avenul ascuns”, o poveste foarte frumoasă despre descoperirea unui dificil aven de către membrii CSM Hunedoara şi cel de la Pinagoyo, unde am fotografiat şi filmat, dar am un contract de confidenţialite până la finalizarea proiectului şi nu am dreptul să public nimic despre asta.
– Îţi mulţumesc şi îţi doresc succes.
A consemnat Grigore Roibu
Foto: Copyright © CSM Hunedoara /artavizuala21
În acest sfârşit de săptămână Clubul Sporturilor Montane Hunedoara marchează 20 de ani de activitate printr-o serie de activităţi artistice și culturale. Cu ocazia acestui eveniment aniversar mâine, 25 octombrie, va avea loc o vizită cu turiști în Peştera Ciclovina Uscată și împrejurimile acesteia.
Vineri, 24.10 2014, începând cu ora 17.00, are loc lansarea noului album fotografic intitulat „Peștera Ciclovina uscată”, la Castelul Corvinilor Hunedoara. Cu această ocazie va avea loc și vernisajul expoziției cu fotografii realizate de membrii Clubului Sporturilor Montane Hunedoara pentru acest proiect.
Coordonator de proiect: Mihaela Sanda Sopincean, Preşedinte Clubul Sporturilor Montane Hunedoara.
„Se întâmpla în ianuarie 1991. Un sfârșit de săptămână în care ne-am propus să forțăm punctul terminus al peșterii Ciclovina.
… Timpul a trecut peste noi, exploratorii, aducând argint pe la tâmple, dar și experiență speologică. Aici, în galerii, timpul încremenește cu fiecare picătură de apă, cu fiecare gram de calcit depus. Din toate aceste locuri, am cules pentru dumneavoastră imagini, amintiri, senzații, pe care le-am închegat în cartea pe care o țineți în mână, o invitație pentru a ne urma în lumea în care întunericul lasă umbre.”
artavizuala21 