Signum Art Bunavestire 2015

Muzeul Țării Oașului Negrești-Oaș/ Galeria de Artă „Dr. Mihai Pop”
Vernisaj: 25 martie 2015, ora 17.00.

afis bunavestire 2015

 A XXIX-a ediţie a expoziţionalului Art Bunavestire organizat de Muzeul Ţării Oaşului păstrează caracteristica unei platforme de implementare a dialogului cultural actual la nivelul palierelor societăţii locale. Expoziţia reuşeşte să facă un lobby plin de viaţă activităţii muzeale, să dinamizeze simplu, sincer şi informal pulsul societăţii, să reflecte mai departe în exteriorul Ţării Oaşului, paradoxul acestei insule culturale, prin semnele multisemantice ale artei plastice.

Adriana Elian

Adriana Elian

Ediţia anului 2015 îi are ca invitaţi pe artiştii: Marius Bacriu, Adriana Elian, Suzana Fântânariu-Baia, Andrei Florian, Dumitru Macovei, Mircea Vasile Mureşan, Marian Petre şi Cristian Sida, iar cariatidele şi atlanţii casei sunt: Melania Susana Ardelean, Dorel Petrehuş, Corneliu Pop, Ioan Pop Prilog şi Ioan Pop Vereta.

Andrei Florian

Andrei Florian

Prin operele acestor protagonişti expoziţia devine un semn care are rolul de a-i mişca pe contemporani din obişnuinţele cotidiene. Fără să exprime principiul „eu ştiu cum trebuie”, expoziţia reuşeşte să problematizeze în inima comunităţii locale principiul „să dezbatem cum trebuie” şi în acest fel, semnul plastic îşi asumă reflexul unei împrospătări, a dorinţei de implicare şi de asumare a culturii în viaţa publică. Este o lume care are nevoie de deschiderea şi disponibilitatea oamenilor din cât mai multe paliere ale societăţii, nu doar de cei cu înalte studii ştiinţifice şi de intelectuali ai turnurilor de fildeş.

Corneliu Pop

Corneliu Pop

Cu aceste noţiuni actual fresh, expoziţia reuşeşte să ofere exclusivitatea unei emoţii autentice şi să implice alături de expozanţi şi pe actorii comunităţii locale care devin parte a fenomenului cultural, nu doar finanţatori sau spectatori pasivi şi insensibili faţă de fenomenul artistic în sine. Printr-o asemenea organizare lărgită, expoziţia Signum Art reuşeşte să spargă canoanele impenetrabile întâlnite la casele marilor centre urbane. Aici, semnul intelectualităţii culturale a reuşit să-şi păstreze credibilitatea în faţa majorităţii, iar polii opuşi din sfera ideilor, să se apropie prin intermediul relaţiilor personale, a legăturilor individuale directe şi a cunoaşterii reciproce.

Mesajul Signum Art Bunavestire se coagulează prin implicarea unui curator extern, care impune o viziune originală, un mereu art game ce reuşeşte să aşeze într-o lumină nouă şi proaspătă stilistica artiştilor din zonă şi semnele plastice importate pentru o singură dată şi din exteriorul arealului artistic organizator. Pe această concepţie de imagine şi pe valorificarea unei emoţii amplificate, se bazează şi eficienţa de marketing a expoziţiei, care se promovează direct şi de durată, dar cu nişte costuri minime, peste tot prin ţară.

Cristian Sida

Cristian Sida

Acest mod de promovare reuşeşte să atragă atenţia asupra activităţii culturale a unui muzeu, care altfel riscă să-şi piardă capacitatea de oglindire pentru care a fost creat. La nivel european muzeele şi galeriile au primit, la începutul mileniului trei, investiţii şi fizionomii înnoite, care au atras interesul publicului larg, dar România, cu una, două excepţii, a pierdut acest start din lipsă de finanţare şi de interes. În cazul muzeului din Negreşti Oaş s-a reuşit o promovare de jos în sus, din iniţiativa artiştilor locali şi în înţelegere cu administraţia, iar fenomenul expoziţional a prins continuitate, a devenit tradiţie şi a depăşit superficialitatea.

Suzana Fabntanariu

Suzana Fântânariu

Conceptul intern al expoziţionalului se gestionează după criteriul inovaţiei, al conţinutului, importanţei şi emoţiei, iar descoperirea procesului de creaţie se bazează pe experienţa cunoaşterii exterioare şi interioare. Cunoaşterea bazată pe observarea comparativă, raţională, pe fenomene măsurabile înrudeşte arta cu ştiinţa, iar cunoaşterea poetică, spirituală transformă cultura într-o oglindă a fiorului sacru – cele două direcţii coexistă şi modelează fenomenul cultural negreştean. Cu aceste marcaje de selecţie, momentul Art Bunavestire reuşeşte să rămână mereu proaspăt şi inedit, iar interesul publicului din oraş se păstrează treaz faţă de această activitate anuală.

Marius Bacriu

Marius Bacriu

Inovaţia artistică se exprimă prin capacitatea de a aduce expresii diferite în contextul plastic generat de artişti, relaţionat cu jocul dezinteresat al sensibilităţii umane. Percepţia şi semnificaţia care investeşte limbajul plastic poate să facă diferenţa dincolo de înnoirea efectivă a limbajului picturii, sculpturii, graficii, fotografiei, instalaţiei, artei video, multimedia etc. Modul în care receptăm expresia liniei, culorii, suprafeţei, a umbrei şi luminii, alcătuiesc elementele care pot să construiască originalitatea exprimării vizuale. Forţa limbajului culorii a însoţit arta plastică încă de la începuturile ei, dar scopul, mesajul şi ideea care o comunică s-au schimbat. Putem să descoperim culori şi nuanţe comune în arta lui Leonardo şi în cea a picturilor din expoziţia Art Bunavestire, sau a artei contemporane în general, dar dacă pentru primul ştim că nuanţa cromatică este un mijloc, un intermediar prin care se transmite scopul unui mesaj, la ceilalţi putem să descoperim transformarea culorii într-un scop în sine, ca o autosuficienţă a tabloului, iar mesajul se diluează şi se subordonează obiectivului care a creat nuanţa regăsită în mediul original al operei. În utilizări abstracte culoarea se eliberează de semnificaţia conferită de naturaleţea sa, ca să poată construi un limbaj independent, eliberat de amintirea obişnuită a naturii. O evoluţie asemănătoare are şi percepţia liniei care în mod tradiţional a descris forma, a marcat grafica unui contur, iar în arta modernă a evoluat spre postura unei expresii autonome în cadrul limbajului plastic, fiind uneori un centru de interes care domină câmpul cromatic. Artistul poate să inoveze dacă se implică în această confruntare a puterii de a semnifica prin intermediul limbajului plastic sau prin plasarea la polul opus, chiar de eliminare a semnificantului pentru a spori autonomia actului de creaţie.

Marian Petre

Marian Petre

Conţinutul plastic structurat între tradiţia formală şi creaţia formală desprinde formele care subliniază stilistica originală în cadrul artei actuale. Aşadar disecarea operei de artă se poate realiza prin tradiţia iconologică, prin dinamica transformării elementelor plastice, dar compoziţia vizuală postmodernă are o mare diversitate şi flexibilitate prin interferenţele stabilite cu discipline şi tehnici de ultimă generaţie. Limbajul formal trebuie înţeles însă şi din perspectiva unui vehicul care transmite mesajul artistic spre conştiinţa contemporanilor săi, sau în general a consumatorilor de artă. Receptarea mesajului artistic este în fapt o interogare care reflectă condiţia şi viziunea umană a receptorului. Artistul comunică intuitiv prin intermediul mijloacelor plastice aspecte ale condiţiei umane, alături de ingredientele potenţiale ale schimbării, iar în căutarea artei pure minimalizează până la eliminare subiectul lucrării. Elementele vizibile şi recognoscibile fac posibilă structurarea artei pe stiluri, curente, epoci, personalităţi, şi integrează arta într-un proces lucid care încurajează înţelegerea logică a fenomenului cultural, dar există mereu sensibilităţi excepţionale care se sustrag graniţelor unei asemenea rigurozităţi.

Ioan Pop Vereta

Ioan Pop Vereta

Putem să căutăm importanţa operei artistice prin comparaţie cu ceea ce s-a realizat într-un cadru mai larg decât cel regional şi eventual chiar atemporal. Azi nu putem face abstracţie de amplificarea considerabilă a numărului participanţilor la actul cultural, la mondializarea prin cultura mijloacelor audiovizuale şi mediatice. Virtualizarea şi dilatarea câmpului artistic a dobândit prin fotografia digitală o libertate totală de metamorfozare şi manipulare a realităţii percepute tradiţional. Prin tehnicizare arta se fluidizează şi relativizează inclusiv contribuţia personală a artistului; acum fiecare poate grefa o altă realitate peste imaginea transmisă iniţial. Maximizarea impactului imaginii prin asocierea mişcării în cinematografie şi păstrarea libertăţii de metamorfozare prin noile tehnologii digitale problematizează chiar noţiunea realităţii în sine, o noţiune spre care arta a revenit cu o serie de comparaţii constante în evoluţia ei.

Dorel Petrehus

Dorel Petrehus

În expoziţia Signum Art Bunavestire fiecare artist conturează propria stilistică şi reflectă, în miniatură, diagrama artelor plastice, cu repere locale şi naţionale. Suzana Fântânariu-Baia cercetează grafica minusculului care se ridică prin creaţie la rangul semnelor hierografice. Cu o intuiţie dezvoltată din critica formei Marian Petre oferă radiografii cu fluidităţi tridimensionale, iar Andrei Florian îşi transmite mesajul artistic prin muzicalitatea unor ritmuri luminoase, ce determină compoziţii simboliste. Dumitru Macovei păstrează în pânzele sale mireasma proaspătă a naturii, în timp ce Corneliu Pop determină emoţia şi sentimentul purităţii prin suprafeţe deschise şi delicate, obţinute printr-o geometrie strălucitoare. Volumetria ferestrelor deschise în mijlocul materiei de către Ioan Pop Vereta sau veşmintele sculpturale croite cu flexibilitate de către Marius Bacriu, sensibilizează spiritul dincolo de impactul formei şi păstrează semnificaţia afectivă a artei.

Dumitru Macovei

Dumitru Macovei

Între independenţa actului de creaţie şi semnificaţia formei plastice, Dorel Petrehuş focalizează în texturile pastei experienţa cunoaşterii comparative, a mesajului multiplicat al artei, în timp ce Cristian Sida redescoperă pentru sine inocenţa procesului de creaţie, ca pe un act de trăire intensă, fără corsetul rigid al raţiunii. Ioan Pop Prilog eliberează expresia plastică a culorii prin gesturile pensulaţiei expansive; Mircea Vasile Mureşan surprinde autonomia transformării elementelor plastice, cu substanţiale problematizări de conţinut prin pietrificarea statică a picturii. Adriana Elian alcătuieşte un discurs al mijloacelor plastice dincolo de graniţa picturalităţii tehnologizate, iar procesul aglutinării imaginii se developează selectiv în arta fotografică practicată de Susana Melania Ardelean şi surprinde prin semnificaţia semnelor recuperate.

În acest context aprecierea importanţei unei lucrări de artă implică o anumită intuiţie şi are prin urmare un caracter relativ şi fluctuant, în funcţie de evoluţia ulterioară a limbajului vizual. Cunoaşterea implică abordarea operei de artă şi din perspectiva unui act de descifrare în care interpretul lecturează şi interpretează semnificaţia elementelor formale după scolastica semiologiei şi a autonomiei plastice. Hermeneutica artistică devine un act de decodare condiţionat de nivelul cultural al consumatorului de artă, iar reaşezarea şi interpretarea semnificaţiei şi esteticii plastice poate să fie, uneori, aprofundată doar în cercuri restrânse sau chiar în epoci ulterioare perioadei de creaţie.

Emoţia însumează experienţa personală a privitorului care se poate raporta la opera de artă în funcţie de experienţa personală. Profesionalismul poate, însă să se subordoneze autorităţii sentimentale, a caracterului şi a sensibilităţii beneficiarului, regăsit în mesajul simbolic al semnelor plastice. Metafizica artei o intuim înainte de a o explica raţional, iar în acest proces asocierea umbrei şi luminii poate să stimuleze şi mai mult simţurile. Lumina absolută sau întunericul absolut conţin din perspectivă hegeliană vederea pură a neantului, expresia purificată a imaterialului, iar amestecul acestora construieşte caracteristicile naturii noastre. În acest context arta aduce adesea umbra şi lumina în postura de înlocuitor al obiectului însuşi sau elimină efectele de clar-obscur pentru a elibera arta de presiunea materialităţii. Conştiinţa jalonată în acest procedeu al concretului şi dedublării se orientează spre identificări existenţiale. Din acest punct de vedere arta nu este compatibilă cu ierarhizările unice şi orice evaluare externă riscă să eşueze lamentabil. Logica cunoaşterii sensibile a operei se aplică simultan şi instinctual, empiric, chiar dacă putem să acceptăm influenţele mediului cultural din care provenim. Totuşi această descoperire pură reuşeşte să insufle afectivitate şi aprecieri durabile pe care interpretarea raţionalistă nu poate să le demonteze.

Ioan Pop Prilog

Ioan Pop Prilog

În acest mod expoziţia, diversă prin stilistica personală şi conglomeratul concentrat al lucrărilor de artă, oferă o distarţie care avantajează dialogul cu un public care poate evolua între specialitate, hobby şi loisir. Abordarea se înscrie în principiile esteticii relaţionale pentru care cele două săli ale muzeului au devenit agora schimbului de idei şi de experienţe culturale.

Tradiţionala vizită tăcută, plictisitoare şi solitară a muzeului are prin acest tip de eveniment dechisă oportunitatea de a facilita o întâlnire în care sunt aşezaţi în situaţii de interacţiune artiştii şi publicul unei comunităţi bine aşezate în tiparele tradiţiei sale. Conceptul curatorial transformă circuitul fresh al expoziţiei într-o suprainstalaţie artistică ce acţionează ca un întreg scenografic. Într-un asemenea context teatralizat artistul îşi poate permite să depăşească graniţele convenţionale şi să introducă experimentalismul şi experienţialismul ca pe un dat al epocii sale. Simezele se transformă într-un dispozitiv interactiv care contribuie la o unică contextualizare a operei. Spectatorul este solicitat să participe cu toate simţurile în această artă a habitatului şi să o cetifice prin propriul său subiectivism.

Mircea Mureșan

Mircea Mureșan

Cunoaşterea estetică a operei se bazează pe reacţii cognitive ghidate prin mijloacele de cunoaştere ale fiecăruia. Pasionatul de artă se foloseşte de experienţa sa comparativă, cu stiluri, epoci, modalităţi plastice şi personalităţi cunoscute, pentru a înţelege calitatea şi potenţialul noii opere de artă. Debutantul din lumea artei este un cititor fără alfabet, el poate să aprecieze cursivitatea şi ordonarea textului, adică echivalentul simetriei, clarităţii şi finisării impecabile a operei plastice, poate să intuiască valori şi sensibilităţi, dar întâmpină greutăţi atunci când doreşte să pătrundă în profunzimea actului artistic. Blocat într-o cunoaştere superficială debutantul caută un suport în lumea vizuală pe care o cunoaşte, deci gustul său va fi atras de un   aşa-zis gust realist, iar criteriul comparaţiei o să se manifeste legat de realitatea cunoscută, adică de realitatea înconjurătoare. Pentru a învinge acest inconvenient este nevoie de revenirea periodică în spaţiul galeriei, la expoziţii cât mai diverse, pentru a dobândi instrumentarul care să ofere capacitatea de comparaţie şi alfabetul plasticii actuale.

Susana Ardelean

Susana Ardelean

Expoziţionalul Signum Art Bunavestire se dovedeşte realist pentru mediul în care se desfăşoară şi bine ancorat în problematica artei româneşti. În contextul mondializării valorilor şi a formării reţelelor culturale cu conexiuni multiple, artiştii din Negreşti Oaş reuşesc să construiască o interconexiune care facilitează dezvoltarea şi promovarea produsului cultural regional într-o arie multiplicată la nivel naţional şi chiar mai departe. (Vasile Duda, istoric de artă)

Diptyque / Calpe Gallery

Deschiderea: marţi, 21 ianuarie 2014, ora 18.00.
Prezintă: artistul Cristian Sida, curatorul expoziţiei şi scriitorul Robert Şerban.

DIPTYQUE Calpe-gallery-Timisoara

Expoziția „Diptyque” reunește lucrări realizate de către grupul de artişti franco-români pe perioada rezidenţei de la Gentioux, din Masivul Central, -tabăra în care Cristian Sida a fost invitat permanent ca organizator al grupului de artişti români-, fiind o selecţie de lucrări realizate de către masteranzii şi doctoranzii Facultaţii de Artă din Timişoara. Mericourt, din nordul Franţei, şi Gentioux au în comun faptul ca acolo s-au dat cele mai aprige lupte în Primul Război Mondial. Rezidenţele care s-au derulat aici au avut ca temă absurditatea războiului. Municipalitatea din Mericourt a iniţiat un proiect cultural/social sub deviza „Maudite soit la guerre” (Blestemat fie războiul).

În 2014, an în care se împlinesc 100 de ani de la începerea Primului Război Mondial, Cristian Sida este invitat de către primarul oraşului Mericourt, Domnul Bernard Baude, să realizeze o lucrare de 20 de metri, pe această temă, pentru Primăria Mericourt. Lucrarea va fi realizată pe 20 de panouri de aluminiu şi va fi amplasată iniţial în faţa Primăriei, ulterior ea fiind instalată în sala de şedinţe.

La Calpe Gallery expun artişti din zona Masivului Central, respectiv oraşul Aubusson (pe vremuri capitala tapiseriei), cum ar fi, de exemplu, Claude Fetis, Alain Brodski, Martine Brodski, Pierre Marescau, studenţi în anii ’60 ai celebrilor Roger Bissiere şi Alfred Manessier la Beaux arts de Paris. Tot din din nordul Franţei, respectiv Mericourt şi Arras, expune Richard Marcziniak (preşedintele AIAP, Asociaţia Internaţională a Artiştilor din Palier), Samir Sfaxi, Gopal Dagnogo (Paris) şi Ludovic Wache. Artiştii români prezenţi în expoziţia „Diptyque” sunt: Cristian Sida, Horia Bojin, Călin Belonescu, Dana Constantin şi Vică Tilă Adorian, Velciov Nicolae, Livia Mateias, Iancu Georgiana, Marius Jurca, majoritatea cadre didactice sau masteranzi/doctoranzi ai Facultăţii de Arte şi Design din Timişoara, instituţie care a iniţiat un parteneriat cu municipalitatea din Mericourt în primăvara anului 2013.

Tabăra de creaţie de la Gentioux a fost iniţiată în urmă cu 5 ani de către Asociaţia A.I.A.P. şi cunoscutul artist francez Henri Cueco, unul dintre reprezentanţii de seamă ai generaţiei ’68, membru al mişcării „Figuraţia narativă”,  alături de Vladimir Velicovik, Jacques Monory și Jan Voss.

Romul Nuţiu şi Cristian Sida – Multiverse

418 Contemporary Art Gallery
9 noiembrie 2013 – 18 februarie 2014

Invitation Multiverse exhibition418 Contemporary Art Gallery are plăcerea să vă invite la vernisajul expoziţiei Multiverse, cu lucrări semnate de artiștii Romul Nuțiu și Cristian Sida, ce va avea loc marți, 19 noiembrie 2013, ora 19:00, la sediul galeriei din București, Intrarea Armașului nr. 12.

Curatori: Joana Grevers și Simona Vilău.

Titlul expoziției, Multiverse, este inspirat dintr-o teorie/ipoteză dezvoltată de William James, medic, filosof și psiholog american, la finalul secolului al XIX-lea (1895) și se referă la posibilitatea existenței unui număr infinit de universuri paralele, care îl cuprinde și pe cel cunoscut de noi. Expoziția este construită pe ideea schimbului de informație dintre două personalități distincte, văzute ca două universuri paralele complexe. Deși relația lor a început în atelier, ca învățătură și transfer de idei și practici de la profesor la elev, ulterior, progresele talentatului artist Cristian Sida l-au condus pe acesta pe scena artistică timișoreană, în primă instanță, iar rolul său de student s-a transformat în acela de coleg de breaslă.

Pe Romul Nuțiu (1932-2012) și Cristian Sida (n. 1974) îi despart patruzeci şi doi de ani de viață și experiență, însă îi apropie afinitățile artistice și preocupările amândurora pentru informal, pentru abstractizare, pentru sensul materiei, pentru gestualism și introducerea relativității formei în spații aleatorii.

„Nuțiu a folosit diverse tehnici ale picturii în operele sale și a început să folosească vopselurile industriale într-o manieră inovatoare. Folosea diverse vase care aveau dimensiunea aproximativă de 160 x 160 x 10 cm. Aceste vase erau umplute cu apă, iar vopseaua era turnată înăuntru. Se produceau bule, volute și vârtejuri de forme diverse. Nuțiu folosea un băț ca să se joace cu vopseaua plutitoare, care se modifica și crea configurații accidentale de ritmuri și direcții. O pânză era poziționată pe suprafața apei atunci când efectul era aproape finalizat. Pânza absorbea vopseaua care plutise pe suprafața apei.” (Antonella Grevers, Abstract Expressionism behind the Iron Curtain)

Cristian Sida amestecă în pasta picturală tot felul de materiale brute – nisip sau pământ, care dau texturi noi materiei pictate. Două lucrări realizate în cadrul workshop-ului de la Cetate 2013, prezente în expoziția curentă, fac parte din acest spectru creativ. Opera sa e situată la jumătatea drumul dintre figurativ și abstract, iar criticul de artă și scriitorul Alain (Georges) Leduc denumește pictura lui Cristian Sida drept dripping narativ.
Apropierile și distanțele dintre cei doi artiști pot fi apreciate subiectiv, însă cel mai important lucru este apartenența amândurora aceleiași “familii” conceptuale, iar în configurația naturală a unei familii, rolurile dispar, rămâne doar curgerea firească a timpului și succesiunea generațiilor. (Simona Vilău, Multiverse)

418 Contemporary Art Gallery este deschisă de luni până vineri între orele 11.00 şi 19.00 și prin programare, contactând personalul.

Directori: Dr. Joana Grevers, Guy Williamson
Curator: Simona Vilău (simona.vilau@418gallery.com)
Public Relations: Ștefania Oprina (stefania.oprina@418gallery.com)
Telefon: 0747 480 630, 021 211 7833
Adresă: Intrarea Armașului nr.12, sector 1, Bucureşti.

Ştefan Petrică – embryos

Galeria Calina
11 noiembrie – 11 decembrie 2013
Vernisaj: luni, 11 noiembrie 2013, de la ora 18.00

Stefan Petrica - embryos

Ştefan Petrică este instinctiv, a învăţat de mult lecţia lui Soulages, unul dintre pictorii săi fetiş. Dacă Pierre Soulages a descoperit arta abstractă în 1946, în salonul frizerului său din Paris, Petrică descoperă abstracţia ca pe o nevoie firească, ce sălăşuieşte latent chiar în primele sale picturi. Este un personaj încifrat, discret şi foarte tăcut. Ştefan Petrică, atunci când nu tace, pictează. Brâncuşi spunea „sau taci, sau spui ceva mai bun decât tăcerea”. La Petrică, trecerea la actul picturii trădează un artist foarte locvace, între zidurile atelierului. Există o relaţie de complicitate între „tăcerea suprafeţei,” şi „locvacitatea” câmpului de semne care se aştern pe suprafeţe plane, inducând la prima citire, senzaţia unui spaţiu subiectiv, straniu, metafizic. A identificat modalităţi distincte de realizare a spaţiului, ştiind că doar exersarea facilă a abstracţiei, apelând la formule consacrate, poate fi un capăt de drum.

Ştefan Petrică nu doreşte niciodată „să deranjeze” naşterea firească. Pictura lui are o alonjă a realului, a memoriei pământului stihial, brăzdat de linii, locuit de semne, şi de urme ale copilăriei şi ale satului său natal. (Cristian Sida)

Ştefan Petrică s-a născut în 1988 la Reşiţa, unde urmează cursurile Liceului de Arte Plastice. În 2010 absolvă Facultatea de Arte şi Design din Timişoara.
Îl preocupă mai cu seama pictura şi fotografia. Participă la expoziţii de grup, printre care cele de la Institulul Cultural Român din Budapesta în 2010 şi Roma 2011, în acelaşi an prezintă expoziţia personală Evolution la Galeria Triade, Timişoara. În 2012, la Klagenfurt susţine solo showul konfrontation la Galerie 3.

18 artişti din Şcoala de la Timişoara

Catalog de artă

1.Catalog

Semnalăm apariția unui nou catalog de artă care prezintă 18 artişti din şcoala de la Timişoara:

Timişoara tinerilor artişti
Între succesori „infideli” şi „rebeli” în căutarea unei cauze
Coriolan Babeţi

Sorin Scurtulescu, Liliana Mercioiu, Dacian Andoni, Daniela Constantin, Ciprian Chirileanu, Ana Adam, Adriana Lucaciu, Cristian Sida, Delia & Vlad Corban, Saskia Menczel, Tajó, Horia Bojin, Nada Stojici, Matei Gaşpar, Gabriel Kelemen, Camil Mihăescu, Gheorghe Fikl.

2.Calalog all

Editor: Fundația Interart TRIADE
Tipar: BRUMAR Timişoara