Compoziţiile melodice ale lui Mattis-Teutsch

Dialogul avangardei româneşti
cu artele europene

Colors Art Gallery (Strada Puţul lui Zamfir nr. 22 – 24, Bucureşti), are plăcerea de a vă invita joi, 14 aprilie 2011, începând cu ora 18.00, la un cocktail, cu ocazia căruia pot fi admirate operele unor mari artiști români care, au început studiile de artă plastică în țară și s-au desăvârșit în străinătate.

În articolul care urmează voi analiza, pe scurt, opera lui Hans Mattis-Teutsch. Pictor, sculptor şi grafician al avangardei româneşti, creaţia lui Mattis-Teutsch merită atenţia unui studiu special. În urma „dialogului” său cu limbajul artistic european, el este unul dintre artiştii români care a contribuit major la formarea unei „alchimii” complexe ce a dus la ceea ce numim arta românească de avangardă de la începutul secolului al XX-lea.

Hans Mattis-Teutsch, cunoscut și ca János Mattis-Teutsch (n. 13 august 1884, Brașov – 17 martie 1960, Brașov) este unul dintre artiştii români expresionişti, care a fost dat uitării. De origine maghiară și germană, a studiat la Academia de Arte Decorative din Budapesta, cu pictorul maghiar Jozsef Rippl-Ronai, apoi, din 1903, la Academia Regală din München, unde a studiat cu Wilhelm von Rümann (1850–1906) și Baltasar Schmitt (1887–1942), oscilând în arta sa între Art Nouveau, Post-impresionism sau Fauvism, Expresionism Abstract și Constructivism. În anul 1932 Mattis-Teutsch declara: „Nu am avut etape. Sunt un copil aparţinând secolului al XX-lea, iar ca artist am privit de la început dintr-o perspectivă fermă, ceea ce se întâmplă în jurul meu, mergând consecvent, în linie dreaptă, pe drumul meu”. Arta lui Mattis-Teutsch s-a dezvoltat la punctual de incidenţă a trei mişcări de avangardă din primele decenii ale veacului trecut, şi anume avangarda românească, activismul maghiar şi mişcarea berlineză Der Sturm. Între anii 1910 și 1925, Mattis-Teutsch a văzut lucrările lui František Kupka, care venise de la Praga la Paris. A fost la curent cu tendințele grupului Der Blaue Reiter, al cărui Almanah a apărut în 1912. Începând din anul 1916 el aderă la cercul activist al lui Lajos Kassák, devenind una din figurile marcante ale mişcării Abstrakte Gruppe der Sturm, condusă de Herwarth Walden. Prima expoziție personală, semnată Mattis-Teutsch, a avut loc în anul 1920, la București, unde expune pictură, sculptură și linogravură, fiind bine primită de criticii de artă, chiar admirat pentru cutezanța de a expune lucrări în stil expresionist. Interesantă este receptarea tendinţelor moderne ale artei müncheneze de către artistul braşovean şi asimilarea universului vizual novator al acelei perioade artistice, care era preluată din cultura europeană şi, apoi, aplicată expresionismului abstract, promovat în rândul avangardei româneşti.

Ca reprezentant al avangardei din România, Mattis-Teutsch a fost activ alături de grupul format în jurul revistei de avangardă Contimporanul, în 1922, stând lângă Victor Brauner, M.H. Maxy și Marcel Iancu, precum și în grupul Das Ziel din Brașov. După perioada avangardistă, alături de grupul Contimporanul, se orientează spre arta figurativă, definindu-și un nou stil, mai aproape de Suprarealism, numit „Realism-Constructivism”. În anul 1931, Hans Mattis-Teutsch a lansat la Potsdam lucrarea intitulată Kunstideologie – Stabilität und Aktivität im Kunstwerk (Ideologia artei – stabilitate și acțiune în creația artistică), apărută la editura Müller & Kiepenheuer, volum care a fost tradus în 1974 în limba română, în care îşi arată adeziunea asumată faţă de socialism. Din acest moment el a abordat o fază artistică realist-socialistă, lucrările lui abundând în teme de acest gen, cu titluri cum ar fi de exemplu: Gesturile muncii, Muncitori fizici și intelectuali, Compoziție-Atitudini.

În perioada 1944-1945 a fondat gruparea artiștilor plastici din Brașov, care a devenit ulterior filială a Uniunii Artiştilor Plastici, fiind ales de câteva ori preşedintele acesteia.

Mattis-Teutsch a cunoscut îndeaproape personalitatea şi opera lui Kandinsky, putându-se afirma, fără a exagera, că demersul artistic al celor doi a evoluat, oarecum, convergent, îndreptându-se spre un absracţionism muzical. Kandinsky, desigur, aplică un limbaj vizual bazat pe un înalt grad de abstractizare, pe când Mattis-Teutsch apelează la scheme şi grile compoziţionale, împrumutate din natură, care conform unei ritmici armonioase şi melodice duce la exaltarea reciprocă a culorilor. Dacă Kandinsky se apropia de Stravinsky şi Schönberg, Mattis-Teutsch râmâne alături de Bach. Nu întâmplător Jugendstilul a fost influienţat de romantismul german prin ideile estetice ce au stat la baza Simbolismului. Drumul picturii non-obiectuale a fost pus în evidenţă de Klaus Lankheit. Concepţia romantică cu accente simboliste asupra naturii o întâlnim în creaţia lui Edward Munch. Amplificarea percepţiei vizuale la dimensiuni cosmice, rezonează cu sensibilitatea limbajului expresiv al lui Mattis-Teutsch, deschis spre înnoirile avangardei europene, dată de creaţia unor artişti cum ar fi de exemplu: Franz Marc, Paul Klee, Gabrielle Münter, Chagall, Arhipenko, Hans Arp, Kassák Lajos, Arthur Segal, Brâncuşi ş.a.

Ciclul Florilor sufleteşti, pictate în nenumărate variante şi reinterpretări alcătuiesc adevărate compoziţii polifonice. Tensiunea, severitatea şi dramatismul liniilor curbe sau dialogul dintre alb şi negru, în cazul linogravurilor, reducând mijloacele de expresie la minimum, pentru a reţine esenţialul, mijloace de lucru care fac din discursul poetic al artei lui Mattis-Teutsch ca sunetul să răzbată dincolo de petele cromatice din compoziţiile concepute metaforic, în sensul unei arte care pulsează viaţa. Căutarea veşnicei armonii, prin intermediul vibraţiei interne, este lecţia artei lui Mattis-Teutsch.

Expoziţia de la Colors Art Gallery este un prilej de a admira operele unor artişti români şi de a readuce în atenţia publicului creaţia avangardei româneşti de la începutul secolului al XX-lea. (Grigore Roibu)
Citiţi pe aceeaşi temă:
Poezia din spatele pânzelor lui Grégoire Michonze

Constructivismul abstract a lui Henri Nouveau

Formele picturale ale lui Reuven Rubin

Constructivismul abstract a lui Henri Nouveau

Un artist român necunoscut în ţară
dar căutat la Paris

Artişti uitaţi

Henrik Neugeboren sau Henri Nouveau (Braşov 1901- Paris 1959) este un nume care poate spune mai multe iubitorilor de artă germani sau francezi. Cu toate acestea, artistul s-a născut la Braşov, pe data de 6 martie 1901. Henri Nouveau se conturează ca o personalitate artistică complexă (muzician, pictor şi poet). A frecventat cercurile ce gravitau în sfera abstracţionismului şi a suprarealismului. Arta sa este imaginativă, sincretică şi intelectualizată.

În creaţia sa se pot distinge două orientări fundamentale, una „constructiv-abstractizantă” şi alta „vizionar-iraţională”.

Lucrările lui Henri Nouveau sunt găzduite astăzi la Galerie de France, Musée d’Art Moderne din Paris sau Stedelijk Museum din Amsterdam. Este şi un artist căutat prin galerii şi licitaţii. În 2002, la Casa de licitaţii Artus Associés & Calmels-Chambre-Cohen din Paris, pictura intitulată „Improvisation”, (ulei pe pânză, 51 x 36 cm), datând din 1958, a pornit de la o estimare de 4.000-6.000€ şi a ajuns la 16,000€.
O variantă în pastel, cerneală şi guaşă albă pe hârtie a aceleiaşi „Improvisation” a fost achiziţionată în 2006 în cadrul unei licitaţii Chrisitie’s Paris pentru suma de 8.500€. Iar în 2004, la Casa de licitaţii Tajan (S.V.V.) din Paris, lucrarea „Ein Grosses” (ulei pe hârtie, 72 x 51 cm), realizată în 1948, s-a vândut cu 9.200€.

Provenit dintr-o familie cu înclinaţii artistice, între 1921 şi 1925 a studiat pianul şi compoziţia la Şcoala Superioară de Muzică din Berlin, timp în care a participat şi la concertele care acompaniau expoziţiile grupului expresionist Der Sturm. Nu se dedică exclusiv muzicii în aceşti ani ci şi artelor plastice.
Începând cu 1923 lucrează o serie de colaje non-figurative. Din 1925 se mută la Paris pentru a-şi continua studiile la Şcoala Normală Superioară de Muzică. După 2 ani, revine în Germania unde, atras de arta abstractă, petrece o bucată de timp în Dessau, alături de membrii ai şcolii Bauhaus ca Paul Klee sau Wassily Kandinsky. Din perioada Bauhaus, mai exact din 1928, datează proiectul pentru „Monumentul Bach”. Acesta, turnat mai târziu  în  oţel, este o sculptură înaltă de 7 metri, aflată azi în oraşul Leverkusen. Este una dintre primele reprezentări în cheie abstractă a unei bucăţi dintr-o partitură muzicală, fuga în Mi bemol din „Clavecinul bine temperat” de J.S. Bach.
Studiile muzicale ale lui Nouveau se vor reflecta mereu şi în lucrările sale de pictură sau sculptură, el chiar declarând prioritatea acordată construcţiei, desenului în schimbul culorii. În 1929 se mută definitiv la Paris, unde ia contact cu suprarealismul. Îndemnat de prietenul său, Theo van Doesburg, organizează prima expoziţie personală în 1930. 1946 reprezintă un an de răscruce în cariera artistului: la îndemnul lui Francis Picabia decide să-şi înlocuiască numele de Henrik (Heinrich) Neugeboren, însemnând, în germană, Henric Nou-născut cu Henri Nouveau, adică Henric Nou, în franceză. „Înnoirea” numelui marchează şi o nouă direcţie artistică: renunţă la muzică şi se dedică exclusiv picturii. Tot atunci participă la Salon des réalités nouvelles (Salonul noilor realităţi), unde va reveni apoi în fiecare an.

Creează asiduu, la moartea sa din 12 ianuarie 1959, opera lui Nouveau numărând peste 700 de tablouri. De la primele colaje, la pastelurile pe care le-a pictat în perioada 1925-1930 şi până la picturile în ulei care i-au definit creaţia ulterioară, arta lui Henri Nouveau este caracterizată de imaginaţie şi umor, mereu temperate de o anumită rigoare, provenită din studiile de muzică ale artistului. Nu trebuie neglijat faptul că pe lângă muzică şi pictură, Nouveau a sculptat, modelat cermică şi scris. (SURSE: Artmark, Artişti braşoveni uitaţi 1700-1950, Coord. Radu Popică, Muzeul de Artă din Braşov, 2008)
Citiţi pe aceeaşi temă:
Compoziţiile melodice ale lui Mattis-Teutsch

Formele picturale ale lui Reuven Rubin

Poezia din spatele pânzelor lui Grégoire Michonze