O expoziţie inedită, o manifestare complexă dedicată anului Brâncuși

Un reportaj fotografic semnat Robert Lixandru a purtat privitorul prin muzeele americane, în încercarea de a descifra soluţiile curatoriale moderne prin care sculpturile lui Brâncuşi sunt prezentate vizitatorului actual. Un mare artist pentru care spaţiile expoziţionale din marile muzee ale lumii au fost regândite.

„Fotografiile lui Robert Lixandru au o valoare culturală şi artistică deosebită şi prin faptul că alături de lucrarea prezenată apare un personaj aparte, constituit din publicul privitor, şi care dă o dimensiune nouă lucrării. Fotograful suprinde trăiri, gesturi, combinaţii cromatice oferind noi posibilităţi interpretative, noi dimensiuni vizuale”, a precizat în prezentarea sa artistul plastic Andrei Bako, coordonatorul compartimentului de Cultură al Centrului Cultural Liviu Rebreanu Aiud.

Programul manifestării a mai cuprins:

Expoziţia „Călător prin muzeele americane: Brâncuşi, Picasso, Rodin, Giacometti…”, un jurnal fotografic de Robert Lixandru.
Constantin Brâncuşi în colecţia Bibliotecii Municipale “Liviu Rebreanu” Aiud.
– expoziţie de carte şi prezentare de dr. Alin Florea.
Brâncuşi în revista „Secolul 20”, prezintă prof. Despina Stanciu.

Expoziţie de ilustrate cu tema Brâncuşi.
– din colecţia personală a doamnei Dana Grigoriță.

Prezentare de carte: Alexandru Buican – Brâncuşi. O biografie.
– Editura Artemis, Bucureşti – prezintă Ioan Hadarig.

Organizatori: Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” Aiud | Fundaţia „Inter-Art” Aiud.
Foto: Robert Lixandru si Mihaela Lixandru

2016 anul Constantin Brâncuşi

Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” Aiud | Fundaţia „Inter-Art” Aiud | Biblioteca Municipală „Liviu Rebreanu” Aiud | Primăria Municipiului Aiud / Consiliul Local Aiud

Expoziţia
„Călător prin muzeele americane: Brâncuşi, Picasso, Rodin, Giacometti…”
un jurnal fotografic de Robert Lixandru

Constantin Brâncuşi în colecţia Bibliotecii Municipale “Liviu Rebreanu” Aiud
– expoziţie de carte şi prezentare de dr. Alin Florea

Expoziţie de ilustrate cu tema Brâncuşi
– din colecţia personală a doamnei Dana Grigoriţă

Prezentare de carte: Alexandru Buican – Brâncuşi. O biografie.
– Editura Artemis, Bucureşti – prezintă Ioan Hădărig.

Locul: Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” Aiud
Data: Vineri 19 Februarie 2016, Ora 17,00
Prezintă: Andrei Bakó şi Ioan Hădărig

Îl merităm pe Brâncuşi acasă?

Atelierul lui Brâncuşi 1920 (Foto Edward Steichen, Sursa Wikipedia)

Azi am fost invitat în platoul unei televiziuni locale (Unu TV) de către domnul Paul Ţoţa, să discutăm despre chestiunea aducerii în ţară a osemintelor lui Brâncuşi.

Poate iniţiatorii acestui demers sunt bine intenţionaţi. Eu nu înţeleg însă de ce să aduci aceste oseminte aici, acum. A făcut statul român o retrospectivă Brâncuşi aşa cum îi fac maghiarii lui Cézanne sau cum i-au făcut lui Van Gogh (fără ca aceştia să fie maghiari)? Aşa, o expoziţie ca la carte, cu lucrări din toată lumea, cu aparat statistic care să ne arate cât de mult s-au înghesuit românii să cunoască opera acetui om, căruia chipurile îi preţuiesc osemintele? Dacă eu vreau să fac mâine un dar unui prieten, un album Brâncuşi, Andreescu, Grigorescu, Luchian, Ciucurencu… de unde aş putea să îl cumpăr?

Îl merităm pe Brâncuşi acasă? Când fiul risipitor se întoarce acasă, găseşte un tată primitor care e gata să taie viţelul cel gras pentru el. Când se întoarce un ambasador care a făcut cinste ţării în pribegie, noi cum îl primim? Am primenit odaia? Am măturat poteca? Am astupat gropile din drum? Lăsaţi-l fraţilor în pace. Acolo măcar e preţuit cum se cade.
Aţi văzut cum s-au găsit specialişti care să dea cu Gorduz şi cu Neagu de pământ? Atunci când vom şti mai bine să ne gospodărim, când vom preţui cum se cuvine valoarea, când vom investi în educaţie, cercetare şi artă şi ne vom vedea lungul nasului, vom putea spune bine aţi revenit domnule Brâncuşi. E păcat să punem sămânţă bună într-un pământ ce nu e desţelenit.
Faptul că guvernul Ponta şi-a anunţat susţinerea îmi dă fiori. Probabil vom primi nişte copii după bietele oase. Ba s-a mai spus faptul că astfel vom avea un ferment pentru turismul românesc. Hai, mai întâi, să dăm dovada că suntem în stare să facem turism, să avem drumuri, servicii etc.
Cât ar costa acum să construim ceea ce e pentru noi Brâncuşi acolo unde e? A, ne-am dezmeticit? Vrem poate să aducem la Sarmizegetusa Ulpia Traiana şi Columna lui Traian? Am înţeles în sfârşit că avem valori şi le ignorăm? Nu cred. Atâta vreme cât nu aud că un multiplu medaliat la Geneva şi în alte saloane de inventică importante, precum hunedoreanul Corneliu Birtok-Baneasa, a fost corect preţuit de ţara sa, nu cred. Exemple se pot da destule. Prea multe…

Ştiu din mărturiile lui Isamu Noguchi faptul că Brâncuşi era înconjurat de mult alb la finele vieţii sale, că domnul Paul Gherasim a propus anii trecuţi cinstirea lui Brâncuşi prin tăcere, lăsându-l să se facă auzit prin lucrul făcut şi peste înterpretările noastre atât de pricepute… Vă rog lăsaţi-l să se odihnească departe de locul ăsta ce pare tot mai adesea al nimănui. (Andrei Rosetti)

Viaţa lui Brâncuşi, subiect de film pentru Peter Greenaway

Peter Greenaway (sursa foto: REUTERS)

Constantin Brâncuşi a intrat în vizorul regizorului britanic Peter Greenaway, care a demarat proiectul cinematografic „Brâncuşi from Bucharest to Paris” (titlu provizoriu). Filmul urmăreşte parcursul sculptorului român de la plecarea sa din satul gorjean Hobiţa, pe jos, până la Paris, la începutul anilor 1900.

Proiectul a căpătat contur în urma contactului cu România pe care Peter Greenaway îl are tot mai des în ultima vreme. O dată cu numirea sa în funcţia de preşedinte de onoare al Festivalului Internaţional de Film Experimental BIEFF, regizorul a hotărât să filmeze în ţara noastră, prima casă de producţie implicată în proiect fiind autohtona Abis Studio.

Peter Greenaway a generat controverse în august 2005, după prima sa vizită în ţară, când a declarat că „România este invizibilă în lume” şi că „nu a oferit nimic culturii europene”. În acelaşi interviu, acordat „Suplimentului de Cultură”, a recunoscut că îi place în mod special Brâncuşi, dar a ţinut să adauge că, în aceeaşi perioadă, „erau la Paris şi alţi artişti care făceau acelaşi lucru. Hans Arp, de exemplu”. „Nu ar fi fost niciodată descoperit dacă ar fi rămas aici”, susţinea Greenaway.

SURSA: Adevărul

O pădure în miniatură

Interviu cu Renzo Piano despre conceptul său pentru Muzeul Brâncuși din Paris

Renzo Piano este unul dintre arhitecții care au proiectat Centrul Georges Pompidou în 1971, alături de Richard Rogers și Gianfranco Franchini. Tot el construiește în 1996, lângă Centrul Pompidou, replica Atelierului lui Brâncuși.
În anul 2006, Renzo Piano este desemnat de TIME Magazine drept una dintre 100 cele mai influente personalități din lume.

Interviul de mai jos a fost realizat în 1997, anul inaugurării Muzeului Brâncuși de la Paris. Nu a fost publicat niciodată integral până acum.

Interviu realizat de Grit Friedrich și Florentine Anders. în toamna lui 1997, la Paris.
Tradus de Irina Weigl, Berlin.

Grit Friedrich este jurnalist freelancer din Leipzig, specializată pe muzica și cultura din Europa de Est și Sudest. Lucrează pentru mai multe radiouri printre care MDR FIGARO, WDR și DRadio Kultur, ca și pentru casele de discuri Asphalt Tango și Oriente Musik. Are legături strânse cu România – cu muzicile tradiționale, nu în ultimul rând cele lăutărești dar și cu scena multiculturală contemporană.

– Aveți o legătură specială cu opera lui Brâncuși? Sau construcția muzeului a fost o consecință firească a proiectului de salubrizare a Centrului Georges Pompidou din Paris?

– Amândouă ipotezele sunt valabile. Întotdeauna m-a interesat opera lui Brâncuși. Din păcate nu l-am cunoscut niciodată personal, dar cunosc prieteni de-ai lui care mi-au povestit despre el și care mi-au relatat și istoria testamentului ce m-a interesat atât din punct de vedere artistic cât și uman. El a lăsat statului francez toată opera lui cu condiția să rămână totul în atelierul său. A privit atelierul ca pe o operă completă, ca un peisaj interior. Deoarece sunt foarte strâns legat de dezvoltarea centrului Georges Pompidou și biroul meu se află la doar 100 de metri distanță, a fost de la sine înțeles că mi s-a dat mie această răspundere/misiune.

Citiţi interviul integral pe: GraphicFront.ro