Teodor Graur – Club Electroputere Craiova

12.10 – 12.11 2012
Club Electroputere prezintă expoziţia personală a artistului Teodor Graur.

Pentru a putea inventa instrumente conceptuale noi şi pentru a avea o percepţie mai subtilă asupra actualităţii, Teodor Graur este interesat de transformările care operează azi în câmpul social şi artistic.

Ethosul său se mişcă între două coordonate spaţio-temporale: una locală şi cotidiană, reflectată în preocuparea pentru actualitate şi una supranaţională, estică şi/ sau balcanică, manifestată în interogările de tip identitar. Suprapunerea acestor două dimensiuni dă naştere
la ceea ce el numeşte „Balkanianul”, omul din balcani, supravieţuitorul totalitarismului, adică a acelui individ care se determină faţă de Occident prin diferenţa istorică, dar şi prin
incomunicabilitatea unei experienţe prea puternic ancorată în local şi în imediat.

Se pot distinge în opera lui Teodor Graur trei etape în care aceste dimensiuni sunt prezente.
Conţinuturile sunt însă diferite, după cum realitatea la care se raportează artistul se cheamă România anilor ’80, ’90 sau 2000.
Prima etapă este cea a sumbrilor ani ’80 din comunism, în care demersul artistului are o bătaie critică la adresa miturilor politice ale perioadei. Raportarea sa faţă de realitatea comunistă nu
este însă una activ-contestatară, ci mai degrabă una detaşat-ironică. În anii ’90, preocuparea faţă de actualitate rămâne constantă, de această dată însă actualitatea este cea a tranziţiei
post-comuniste. Creaţiile din această perioadă par să fi reţinut, în mod special, aspectul dezintegrării vechilor simboluri comuniste şi nevoia de reînvestire simbolică a noii realităţi socio-politice.
Începând cu anii 2000, Teodor Graur este din ce în ce mai atent la problema identităţii sale artistice. El se află în căutarea unor noi modalităţi de exprimare, abandonând treptat formele de expresie prin imagini (pictură, fotografie sau video), devenind preocupat de construcţia de obiecte, de relaţii, de instalaţii. Modul vizual dominant devine unul apropiat de bazar, de talcioc, de piaţă, un compus temporar şi nomad de materiale şi produse de diverse
provenienţe. Reciclarea, reinterpretarea, reevaluarea sau deturnarea simbolică este o metodă, iar dispunerea ei în spaţiu, o estetică. Pentru Teodor Graur, piaţa este locul unei reorganizări a
producţiei trecute, este o structură compusă din multiple contribuţii individuale, locul în care obiectele converg, aşteptând noi utilizări. Nimic nu o poate exprima mai bine decât un hibrid
compus din materiale, resturi şi obiecte.

Arta lui Graur este în mod esenţial o artă a re-facerii. El preia gesturi, atitudini şi simboluri culturale din spaţiul est-european şi le pune într-un dialog ironic şi dezvrăjit cu arta modernă.

Expoziţia Teodor Graur face parte din programul Interstiții, un proiect cultural finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și Fundația ERSTE.
Parteneri media: TVR Craiova, illy

Pretext de a vorbi despre cunoaştere

Muzeul Cunoaşterii (Lia Perjovschi)
şi alte întâmplări (Dan Perjovschi)

8 şi 19 octombrie 2011
Performanţa (desen pe faţada clădirii)
între orele 11.00 şi 17.00
20 octombrie 2011
Workshop motivaţional
Vernisaj:
Vineri, 21 octombrie 2011, orele 19.00
Locaţie:
Club Electro Putere
Calea Bucureşti 56, Craiova

Lia Perjovschi construieşte instituţii şi platforme pentru cercetare şi rezistenţă intelectuală. CAA, arhiva de artă devenită centrul de analiză al artei, a fost înglobată după anul 2000 în KM – Knowledge Museum (Muzeul Cunoaşterii). KM încorporează toate proiectele cumulative (glob collection, bags collection, arhiva de multipli) şi toate practicile de cercetare (Istoria artei subiective, Mind Maps, Timelines) ale artistei, la care se adaugă obiecte achiziţionate din magazinele muzeelor de toate felurile de pe toate meridianele lumii.
Muzeul Cunoaşterii este o instituţie şi o practică multidisciplinară care deocamdată are forma unui plan sau kit de prezentare. Departamentele muzeului (corp, pământ, artă, cultură, cunoaştere, ştiinţă, univers) au forme şi desfăşurări spaţiale variabile. Scopul final este realizarea acestui muzeu şi toate prezentările, expoziţiile sau workshopurile de până atunci devin stadiile lui pregătitoare.
Club Electo Putere Craiova – un alt pretext de a vorbi despre cunoaştere.

Dan Perjovschi mixează caricatura, desenul şi grafitti-ul într-un limbaj critic. Sursele desenelor sunt mass media şi observarea minuţioasă a cotidianului. Simplu spus Perjovschi desenează pe pereţi. Proiectele lui sunt temporare şi fragilitatea dă seriozitate unor desene bazate pe umor. Fiecare desen este o sinteză a unei situaţii sau mentalităţi complexe, iar împreună alcătuiesc o frescă a societăţii locale şi globale din acel moment. Site specific şi time specific.
Tehnologia-gadget, lipsa de comunicare a unei lumi plină de celulare, jeep-ul şi skateboard-ul, boala vacii nebune şi gripa aviară, bogaţii săraci cu duhul, propaganda consumistă sunt motive care reapar în toate proiectele. Datorită caracterului lor deschis, desenele lui Perjovschi fac legatura cu spaţiul public şi de aceea pot transla uşor pe exteriorul muzeului şi nu în interiorul lui.

Brainstorming despre viaţă şi profesie
Workshop motivaţional cu Lia şi Dan Perjovschi
joi, 20 octombrie
Vino cu o idee sau un desen despre ceea ce te preocupă sau ceea ce ai vrea să faci.
Discutăm, desenăm şi mai discutam o dată; Dacă aveţi întrebări găsim împreună răspunsuri; Cine eşti şi ce vrei să faci în viaţă? Eşti blocat, nu ştii ce să alegi? Ce este de făcut? Artă sau viaţă? Carieră sau creaţie? Subiect sau obiect? etc.
Nu există un singur fel de desen, nu există desen bun sau rău, conţinutul e mai important decât forma, sinceritatea e mai importantă decât dexteritatea. Toţi putem exprima vizual o idee.
Sau o putem vorbi. Vino cu un pix, o cariocă şi câteva întrebări.
Prima parte de la 10-12, pauza de masa (adu-ţi sandvici că apa o dăm noi), a doua de la 13 la 16 şi, pentru cine mai vrea (şi mai poate şi mai putem). un bonus de la 16 la 18.
Înscrierile pentru workshop se fac până la data de 15 octombrie 2011 la adresa de e-mail info@clubelectroputere.ro. Va rugăm să vă lăsaţi numele, vârsta şi un număr de telefon.
SURSA: Modernism.ro

Reconsiderarea trecutului: ziduri şi bariere

Ultima Revoluţie Analogică, o Cutie a Memoriei

Bienala de la Veneţia

Ultima Revoluţie Analogică, o Cutie a Memoriei participă la cea de-a 54-a Bienală de Artă de la Veneţia ca parte a a proiectului Romanian Cultural Resolution-documentary.

Perioada: 1 septembrie – 27 noiembrie 2011.
Deschidere: Joi, 1 Septembrie 2011, orele 19.00.
Curatori:
Ştefan Constantinescu, Xandra Popescu
Artişti:
Ştefan Constantinescu, Péter Forgács, Zuzanna Janin, Via Lewandowski, Karen Mirza şi Brad Butler, Liliana Moro, Deimantas Narkevicius, Yves Netzhammer

Locaţie: Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică,
Palazzo Correr – Campo Santa Fosca, Cannaregio 2214 – 30121, Veneţia
http://www.memory-box.org/

Proiectul Ultima Revoluţie Analogică, o Cutie a Memoriei reuneşte artişti din Est şi din Vest, reflectând asupra conceptelor de revoluţie şi diviziune geo-politică.
Expoziţia va prezenta, sub forma unei instalaţii, o serie de lucrări video realizate de către Ştefan Constantinescu, Péter Forgács, Zuzanna Janin, Karen Mirza şi Brad Butler, Deimantas Narkevicius şi Yves Netzhammer; o lucrare audio a artistei Liliana Moro şi o sculptură de Via Lewandowski.

Dacă valul de schimbări care a cuprins Nordul Africii şi Orientul Mijociu este cunoscut sub numele de Revoluţia Digitală, evenimentele din 1989 pot fi grupate sub titlul generic de Revoluţie Analogică. Pentru revoluţiile zilelor noastre, libera circulaţie a informaţiei funcţionează ca un catalizator al revoltei sociale. În cazul revoluţiilor din 1989, televiziunea este cea care a jucat un rol esenţial, realizând primul contact între două lumi separate. Acest proiect analizează relaţia dintre evoluţia tehnologică şi revoluţie, iar la un nivel mai profund, ideea de diviziune prin politica zidurilor şi graniţelor.
Prin reconsiderarea trecutului, iniţiatorii proiectului deschid calea pentru o dezbatere mai largă despre politica graniţelor. La douăzeci de ani după căderea Zidului Berlinului, alte ziduri şi bariere rămân în picioare sau sunt construite în diferite părţi ale lumii.

Romanian Cultural Resolution – documentary este un proiect iniţiat de Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu şi produs de către Centrul pentru cultură contemporană Club Electro Putere. RCR-documentary este o platformă de documentare şi cercetare a contextului artistic contemporan din România, urmărind soluţiile şi tendinţele pe care artele vizuale le-au dezvoltat în ultimii ani.

Ştefan Constantinescu (1968) este artist vizual şi cineast. În 2010 a participat la Bienala de la Bucureşti cu instalaţia Un Albastru Infinit, realizată din pictură şi fotografie. În 2009 a reprezentat România la Bienala de la Veneţia, cu filmele Passagen şi Troleibuzul 92. În 2009 a regizat împreună cu Julio Sotto filmul Dacia, dragostea mea, un portret al tranziţiei Romîniei de la comunism la capitalism, prin povestea automobilului Dacia, o emblemă a României Comuniste. În 2008 a realizat cartea pop up, Epoca de Aur pentru Copii, o carte despre istoria recentă a României.

Xandra Popescu (1980) este dramaturg, artist video şi curator. Lucrările ei abordează teme precum: creativitatea anonimă, auctorialitatea şi intimitatea în economia cunoaşterii. A studiat Ştiinte Politice şi Scriere Dramatică. Una dintre lucrările sale curatoriale: Chiar dacă nimeni nu te vrea, eu te voi iubi mereu, a fost prezentată la Veneţia în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică.

Péter Forgács (1950) este un artist media şi producător de film independent din Budapesta. Este cunoscut pentru seria de filme şi instalaţii Private Hungary. Aceasta serie are la bază filme de amator realizate între 1920-1980, care documentează cursul unor vieţi obişnuite care sunt tulburate de o extraordinară traumă istorică. A debutat internaţional cu filmul Familia Bartos în 1988. Între 2000 şi 2002 Péter Forgács a fost în rezidenţă la The Getty Museum/Getty Research Institute din Los Angeles unde a realizat instalaţia Danube Exodus: Rippling Currents of the River. În 2009 el a reprezentat Ungaria la Bienala de la Veneţia expunând instalaţia Col Tempo – The W. Project.

Zuzanna Janin (1961) realizează sculpturi, instalaţii, video, fotografie şi performance. În lucrările sale abordează teme precum spaţiul, memoria, timpul şi tranziţia. Între 2009 şi 2010 a lucrat la seria de instalaţii video intitulată Majka from the Movie. Ciclul este compus din episoade non-narative, ce au la baza serialul de televiziune polonez Madness of Majka Skowron, în care, în copilaria sa, Zuzanna Janin a interpretat personajul principal.  În Majka from the Movie, adolescenta Majka Skowron evadează din serial şi vagabondează printr-un caleidoscop de cadre din televiziune şi cinema din anii ’70 până în prezent.

Via Lewandowsky
(1963) a participat în 1992 la Documenta IX. În 1995, lucrările sale, adeseori critice şi provocatoare, i-au adus Premiul de Artă al Leipziger Volkszeitung. În 2005 a câştigat Premiul Criticii pentru Artă Vizuală. Via locuieşte şi lucrează în Berlin, în prezent fiind artist în rezidenţă la Villa Massimo din Roma.

Karen Mirza şi Brad Butler lucrează împreună din 1997. Activitatea lor are la bază colaborarea şi dialogul. Aceasta se manifestă printr-o practică diversă precum film, instalaţie, fotografie, performace, publicaţii şi proiecte curatoriale. Activitatea lor se angajează în problematizarea unor concepte precum „colaborarea”, „participarea”, „răsturnările sociale” şi rolul tradiţional al artistului ca producător şi cel al publicului ca receptor. Proiectul lor actual The Museum of Non Participation, comisionat de către Art Angel, propune un muzeu conceptual geo-politic format din gest, imagine şi bariere de limbaj.

Liliana Moro (1961) trăieşte şi lucrează în Milano. În 1989, împreună cu alţi artişti, a fondat Via Lazzaro Palazzi în Milano, care s-a închis în 1993. În 1992 a fost invitată de Jan Hoet să participe la Documenta IX în Kassel iar în 1993 a făcut parte din Open Section la Bienala de Artă de la Veneţia. A participat la importante expoziţii de grup printre care Italics, curatoriat de către Franesco Bonami în Palazzo Grassi şi Save Venice la Magazzini del Sale la cea de-a 53-a Bienală de la Veneţia.

Deimantas Narkevicius (1964) este artist şi cineast stabilit în Vilnius. Aşa cum a declarat în numeroase rânduri, filmele sale sunt într-o oarecare măsura sculpturi extinse. Adeseori acestea sunt adaptate spaţiului de expunere, iar din punct de vedere tematic, pleacă de la circumstanţe personale foarte specifice. Lucrând în formate diferite de film, inserează de multe ori fragmente din alte medii – desen, fotografie şi media. El a câştigat recunoaştere largă pe scena artei internaţionale şi a reprezentat Lituania la cea de-a 49-a Bienală de Artă de la Veneţia, în 2003.

Yves Netzhammer (1970) este un artist elveţian care activează în Zürich. Lucrează cu instalaţii video, proiecţii de diapozitive, desene şi obiecte. În 2007 a reprezentat Elveţia la Bienala de la Veneţia împreună cu Christine Streuli. În 2003 şi 2005 a participat la Moving Image Biennial în Geneva. Lucrările sale fac parte din colecţii precum: FRAC – Nord-Pas de Calais, Dunkerque, FRAC – Provence-Alpes-Côte d’Azur, Marseille sau Stiftung Wilhelm Lehmbruck Museum din Duisburg.

Club Electro Putere la Bienala de la Veneţia

Romanian Cultural Resolution

Perioada: 31 mai –27 noiembrie 2011.
Vernisaj: 31 mai 2011, ora 19.00.

Club Electro Putere anunţă participarea la cea de-a 54-a Expoziţie internaţională de artă – de la Biennala din Venezia, cu proiectul intitulat „Romanian Cultural Resolution”, documentar expus la Galeria Nouă a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia şi iniţiat de Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu.

Cele două proiecte care vor reprezenta România la Bienala de la Veneţia, „Performing History” şi „Romanian Cultural Resolution”, marchează desprinderea de obsesiile comunismului. „În general cultura din est – aici este inclusă şi cultura recentă română – nu mai are nevoie de validare din partea Occidentului, aşa cum diferenţele socio-politice între est şi vest au început să se dizolve, iar obsesia plecării sau a emigrarii s-a mai calmat”, spune Adrian Bojenoiu, reprezentant al Centrului pentru Cultură Contemporană Club Electro Putere.
Cel puţin în această zonă se anunţă o trecere de la tematicile comunismului, ingredientul principal, dominant până acum în cultura estică şi, implicit, în aceea românească, către teme contemporane propuse de un vest inspirat de temele societăţii de consum, „esteticile relaţionale” sau „arta militantă”.

Proiectul „Romanian Cultural Resolution”, realizat de Club Electro Putere şi selectat în urma Concursului Naţional pentru desemnarea proiectelor care vor reprezenta România la cea de-a 54-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, (organizat de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe şi Institutul Cultural Român), va fi prezentat în Noua Galerie a Institutului de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.
România va prezenta la acest eveniment şi un al doilea proiect, „Performing History”, iniţiat de curatorii Maria Rus Bojan şi Ami Barak, care va fi expus în Pavilionul României din Giardini della Biennale. Este vorba de două proiecte legate de explorarea unei „traume gri” care-şi urmează cursul firesc spre vindecare şi de situaţia prezentă de regăsire de sine a Estului Europei.

Arta din Estul Europei şi-a dezvoltat un discurs ce poate produce rezistenţă discursului artistic occidental, în sensul că nu are nevoie de confirmarea sau de obişnuita acceptare în marea cultură ocidentală. Funcţionează independent, aşa cum a funcţionat şi în lipsa Occidentului, în perioada Războiului Rece”, adaugă Alexandru Niculescu, unul dintre iniţiatorii Clubului Electro Putere. „Am făcut 12 ani de instrucţie artistică și nimeni n-a recunoscut la mine talentul de a avea umor sau puterea de a traduce simplu grafic situaţii complexe. Nici eu n-am văzut asta. Mi-au trebuit 10 ani după ce am absolvit să găsesc un limbaj artistic viabil şi încă 10 să îl fac cunoscut internaţional. M-am format ca artist într-un grup aproape dizident şi apoi într-o revistă politică, nu într-o galerie, nu într-un târg de artă. (…) Sunt singurul artist din lume care nu plânge după bani. Fac totul singur şi mă întind cât plapuma. Nu am limite la subiecte sau la expresie. Sunt Free style”, completează Dan Perjovschi (pe data de 11.11.2010) la Club Electro Putere.

Faptul că România a fost acceptată să participe anul acesta cu două proiecte la acest eveniment internaţional, Bienala de la Veneţia, moment de importanţă majoră în artelele contemporane, este o dovadă a interesului din ce în ce mai mare din partea lumii faţă de arta contemporană românească. România încredinţează, pe de o parte, un proiect unei echipe cu experienţă, care îl prezintă pe unul dintre artiştii români consacraţi, Ion Grigorescu, iar pe de altă parte validează o echipă tânără şi ambiţioasă, autoare a uneia dintre cele mai surprinzătoare apariţii pe scena artistică românească, proiectul Club Electro Putere.

Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu se bucură de un dublu succes, ei fiind şi editorii catalogului „Romanian Cultural Resolution”, ce va fi publicat anul acesta cu prestigioasa editură Hatje Cantz şi a cărui lansare se va face în cadrul Bienalei de la Veneţia. Proiectul, iniţiat de Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu, constă în transferarea activităţii Centrului pentru Cultură Contemporană Club Electro Putere în cadrul Bienalei de la Veneţia, cu accent pe etapa editorială şi documentară a evenimentului, ce are ca scop cercetarea contextului artistic contemporan din România. Prin participarea unui număr impresionant de artişti, critici de artă şi curatori, Romanian Cultural Resolution urmăreşte soluţiile şi tendinţele pe care artele vizuale din România le-au dezvoltat în ultimii ani, făcând să se vorbească atât despre o renaştere şi o reformare a discursului artistic contemporan, cât şi despre un întreg ansamblu de probleme sau situaţii care ilustrează precaritatea condiţiei artistului în contextul local şi nuanţarea celui global în faţa ideii de spectacol şi mercantilism.

Alexandru Niculescu născut în 1979, trăieşte şi lucrează în Craiova. Este Absolvent al Universităţii de Artă Bucureşti şi câştigătorul burselor de cercetare „Vasile Pârvan”, la Accademia di Romania în Roma (2006-2008) şi „Theodor Aman”, la Academia de Arte Vizuale din Leipzig (2008-2010). Printre cele mai importante proiecte ale lui se numără „Times New Român” (început în anul 2007), în care a propus o chestionare a diferitelor tipuri de practici de teritorializare socială în spaţiul european extins, având ca personaj expresia manifestărilor româneşti. Împreuna cu Adrian Bojenoiu este fondatorul Centrului pentru cultura contemporană Club Electro Putere, în anul 2009 şi editor al catalogului Romanian Cultural Resolution, produs de către editura Hatje Cantz.

Adrian Bojenoiu, născut în 1976, trăieşte şi lucrează în Craiova. A studiat filosofia la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Este doctorand în filosofie al Universităţii Charles de Gaulle şi al Universităţii de Vest din Timişoara. Domeniile sale de cercetare sunt estetica, critica de artă şi filosofia franceză contemporană. A participat la numeroase conferinţe şi dezbateri, cum ar fi de exemplu: 2007 Actualites du concept d’espace: Geographie, Philosophie, Art, Ecole Normale Superieure, Lyon, 2006 L’Europe a venir: Secularisation, Justice, Democratie, UBB Cluj. 2005 Langues et langage, Ecole Normale Superieure, Paris.

Hatje Cantz este una dintre cele mai prestigioase edituri de artă contemporană din lume. Înfiinţată în 1945 în Stuttgart, publică în prezent peste 150 de titluri pe an. Începând din 1956 un număr impresionant dintre publicaţiile HC au fost premiate internaţional în diferite competiţii importante. Editura colaborează cu centre de artă importante şi muzee precum MoMA, New York sau Guggenheim.

Datorită prestigiului pe care îl are editura şi reţelei sale de distribuţie, catalogul, care prezintă artişti români alături de nume celebre din istoria artei, va putea fi găsit pe rafturile librăriilor din marile muzee ale lumii. Este pentru prima dată când un numar imprsionat de artişti şi autori de text români au o asemenea vizibilitate la scară internaţională. Faptul că arta românească este mai cunoscută în Occident decât „acasă” se datorează faptului că în vest „oamenii îşi fac mai mult timp pentru artă şi cultură, se informează mai mult şi, probabil sunt mai curioşi. Artiştii români au o mai mare recunoaştere în străinătate decât în ţară, iar arta lor rămâne reprezentativă pentru est, îşi are originea şi particularităţile aici. Cultura postcomunistă din România are particularităţile ei care o fac distinctă de postcomunismul polonez, sârbesc sau est-german”, explică Adrian Bojenoiu.

Proiectul „Performing History”, iniţiat de curatorii Maria Rus Bojan şi Ami Barak, vizează o prezentare inedită a operei legendarului artist român Ion Grigorescu, ce include atât lucrări istorice, cât şi lucrări noi, în relaţie cu o serie de noi proiecte ale cuplului de artiste Anetta Mona Chişă şi Lucia Tkacova.
Catalogul va fi publicat ca supliment special al revistei IDEA artă+societate şi va cuprinde următorii participanţi: Ioana Bătrânu, Matei Bejenaru, Pavel Brăila, Corneliu Brudaşcu, Mircea Cantor, Sorin Câmpan, Ştefan Constantinescu, Alexandra Croitoru&Ştefan Tiron, Constantin Flondor, Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Gheorghe Ilea, Daniel Knorr, Victor Man, Julian Mereuţă, Aurelia Mihai, Gili Mocanu, Anca Munteanu Rîmnic, Ciprian Mureşan, Ioana Nemeş, Alexandru Niculescu, Miklos Onucsan, Dan Perjovschi, Cristian Rusu, Şerban Savu, Serge Spitzer. Autorii textelor: Marius Babias, Adrian Bojenoiu, Sebastian Cichocki, Livius Ciocârlie, Apsara DiQuinzio, Bogdan Ghiu, Mihnea Mircan, Vlad Morariu, Cristian Nae, Amelia Pavel, Mihai Pop, Matt Price, Magda Radu, Ştefan Tiron, Raluca Voinea şi Maxa Zoller. (Grigore Roibu)