Workshop fără computer

Atelierul de Grafică vă invită la Workshop fără computer

Typopassage Timișoara 20-22 septembrie / Terasa D’arc

Atelierul de Grafică va susține între 20 și 21 septembrie, la Timișoara, un workshop mai puțin obișnuit în cadrul celei de-a 5-a ediții a TypopassageTM în pasajul de sub podul Tinereții (terasa D’arc mal).

„Workshop fără computer” este un prim eveniment din proiectul lansat vara aceasta de Atelierul de Grafică cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național, „Analiză și digitalizare a patrimoniului de comunicare vizuală din România. Perioada 1945-1989 – Arhivare și restituire”. Ideea de la care am pornit o cunoașteți deja din saitul și cărțile noastre. Ne dorim să continuăm demersul de completare, restituire și arhivare a graficii românești de dinainte de 1989, de data aceasta însă, într-o formă mult mai interactivă. Concret, pe lângă muncile de cercetare și documentare ale căror rezultate vor fi vizibile în curând pe graphicfront.ro, ne-am gândit și la o altfel de abordare: o expoziție la care am invitat alți graficieni/ designeri din țară, dar și din afară, să-și „spună” punctul de vedere, să comenteze vizual câte un detaliu/ o imagine din selecția noastră, ceva care le-a atras atenția. E un mod de a comunica în mod cât mai divers, pe o parte calitățile grafice ale acestor imagini, pe de altă parte potențialul lor de a inspira.

Autorii lucrărilor sunt:
Carmen Apetrei (Universitatea Națională de Arte, București)
Anna Ciepiela (Atelierul de Grafică, București)
Corina Duma (Universitatea Națională de Arte, București, grafician freelancer)
Alexe Popescu (grafician freelancer)
Bogdan Vornicu (arhitect, grafician freelancer)
Jakob Gleisberg (Kollaborat, Germania)

Evenimentul începe Joi, 20 septembrie de la ora 18.00 cu o discuție liberă provocată de Ciprian Isac care va vorbi pasionaților de grafică și literă despre proiectul Graphicfront | Grafica fără computer și despre felul în care se integrează el în întreaga activitate a Atelierului de Grafică și în contextul general al graficii/ designului contemporan.

Vineri, 21 Septembrie 2012 începând cu ora 16:00 vom ține un workshop în aer liber în pasajul tipografic. Aici se vor realiza afișe și cartoline utilizând tehnici tradiționale de tipar, toate într-o atmosferă de chill & thrill întreținută de DJ Mr. H.
Pe lângă toate acestea, la standul cu vânzare TypopassageTM, pentru cei interesați vor fi disponibile postere, albume, reviste si afișul evenimentului în curs realizat manual prin linogravură.

Așadar, toată lumea este invitată la tipar… înalt!
Tudor Mureşanu l PR
031 425 30 58, 0737 572 544
www.atelieruldegrafica.ro
www.graphicfront.ro

Cărţile de la Bun de Tipar expuse la Lepzig

La numai o săptămână de la încheierea primei ediții a Galei Industriei de Carte din România, echipa Headsome Communication a reușit înscrierea celor 10 titluri finaliste la categoria Cea mai frumoasă carte – Concepție grafică și Carte ilustrată în expoziția „Best Book Design from all over the World”, ediția 2013, organizată în cadrul Târgului de Carte de la Leipzig.

Cu o tradiție de 50 de ani, „Best Book Design from all over the World” este organizat în prezent de Fundația Stiftung Buchkunst. În cadrul competiției-expoziție sunt acceptate să expună toate țările lumii cărți frumoase, selectate de un juriu național, în urma unei competiții de profil. Dintre titlurile expuse, un juriu independent alege cea mai  frumoasă carte înscrisă. La cea mai recentă ediție, cea din martie 2012, au fost expuse 540 de cărți, din 31 de țări.

Cei cinci finaliști ai categoriei Cea mai frumoasă carte – Concepție grafică la prima ediție a Galei sunt: Găsiți și pierduți / Found and lost de Nicu Ilfoveanu, Octav Avramescu – concepție grafică Nicu Ilfoveanu (Asociația pentru Artă Ilfoveanu), Ultima transhumanță de Dragoș Lumpan – concepție grafică Carla Duschka, Ciprian Isac (Atelierul de Grafică), Hexachordos de Șerban Foarță – concepție grafică Loredana Tîrzioru (Brumar), Amintiri de Zoe Cămărășescu – concepție grafică Corneliu Alexandrescu (Casa Editorială Ponte) și Seria Co-lecția de economie – concepție grafică Alexe Popescu (Publica). Premiul i-a revenit lui Nicu Ilfoveanu, pentru volumul Găsiți și pierduți / Found and lost de Nicu Ilfoveanu, Octav Avramescu.

Cei cinci finaliști ai categoriei Cea mai frumoasă carte – Carte ilustrată au fost: Electro+ de Agnes Birebent, Nicu Ilfoveanu – ilustrații Nicu Ilfoveanu (Asociația pentru Artă Ilfoveanu), Grafica fără computer. Vol. 2: Litere. Desen, relief, volum – concepție: Carla Duschka, Ciprian Isac (Atelierul de Grafică), Vise despre case. Carte de povești pentru copii și părinți de Eliza Yokina (Igloo Media), Poveste cu un gând strănutat de Laura Grünberg – ilustrator Alexandra Rădulescu (Paralela 45) și Versez de Iv cel Naiv – ilustrații de Vali Petridean (Vellant). Câștigători: Carla Duschka și Ciprian Isac pentru volumul Grafica fără computer. Vol. 2: Litere. Desen, relief, volum.

Bun de Tipar. Gala Industriei de Carte din România își propune să marcheze reușitele anuale ale industriei editoriale autohtone, scopul evenimentului fiind acela de a atrage atenția publicului asupra celor mai bune produse editoriale românești, în contextul în care se vorbește tot mai mult de o criză a lecturii, a cărții sau a literaturii de calitate. Bun de Tipar este o inițiativă Headsome Communication, fiind organizată în parteneriat cu Federația Editorilor din România.
SURSA: agenţiadecarte.ro

Gala industriei de carte din România

Bun de Tipar

Ediția I. Cele mai frumoase cărți 2011

Articol preluat de pe GraphicFront.ro

M-am tot gândit weekendul acesta dacă să postăm ceva despre acest eveniment sau nu. În cele din urmă am hotărât s-o fac și i-am și pus un nume foarte clar. Pentru că în sfârșit avem (din nou, după foarte mulți ani) o competiție care premiază felul cum arată și sunt gândite cărțile. Tot respectul pentru organizatori.
Ezitam să scriu acest text pentru că, desigur, mă consider un om modest și chiar știu unde mi-e locul, nu mă împăunez cu una cu două. Am ales s-o fac pentru că până la urmă mi se pare că e momentul să vorbim despre aceste lucruri, așa cum trebuie să mergem la vot. Alegi să nu-ți exprimi punctul de vedere: nu ai niciun motiv să te plângi în continuare. Mi se pare că trăim niște vremuri în care anumiți oameni își văd atât de bine interesul și atât de mult se luptă pentru el încât dacă ai o nemulțumire și stai cu mâinile în sân, se cheamă că îți meriți soarta.

Competiția aceasta și evenimentul de vineri seară merită salutat din foarte multe puncte de vedere. Foarte mulți au ales să n-o facă, nu știu de ce. Dacă se nimerește în campanie electorală sau în timp ce nu știu ce interlopi au fugit și s-au predat, ești umbrit total, poți să te dai peste cap. Ești neinteresant și pentru cele mai serioase și intelectuale canale de știri.

Cel mai frumos lucru al galei a fost, după cum s-a și punctat de câteva ori pe scenă, că a strâns la un loc oameni cu carte și oameni de carte. E o bucurie să te afli în preajma unor profesioniști care chiar au făcut ceva în viața lor, şi pentru o clipă să crezi că poți duce mai departe ce au început ei. Evident că bucuria noastră cea mai mare a fost că ne-am întâlnit cu profesorul nostru pe scenă, ba chiar ne-a prezentat; și sunt sigur că bucurii similare au mai avut şi alții în acea seară. Din pacate, cred că puțini au putut avea răbdare să asculte ce a spus de fapt dl. Dumitrescu. Ideea era că în țara asta chiar au fost mari ilustratori și mari făcători de carte cu rezultate extraordinare pe la importante competiții de carte. A spus-o și domnul Done Stan un pic mai târziu. Cred că dacă ne-am apleca un pic ochiul și urechea la ce au făcut acești oameni prin anii ’60-’70 am descoperi că în țară asta chiar s-a făcut performanță în materie de grafică de carte. Trebuie doar să luăm la cunoștință și să vedem ce e de făcut în continuare. Pentru că totul e o continuare, nu am pus noi coada la prună. Aceasta idee stă de fapt la baza conceptului întregului proiect GraphicFront, fie că e vorba de web sau carte tipărită.

Un alt lucru bun al acestei gale sau, mă rog, al acestei competiții a fost că odată cu anunțarea categoriilor de concurs și odată cu acordarea unor premii, s-au enunțat într-un fel calificările oamenilor care ar trebui să se ocupe de cărți. Adică meseriile, sau îndeletnicirea lor, cum vreți să le spuneți. Grafician, traducător, librar, tipograf  ș.a.m.d. Poate astfel cei ce cred că o carte se poate face în doi oameni se vor împuțina. Chiar trebuie spus tare că o carte izbutită implică mulţi oameni calificați, fiecare cu responsabilitatea lui. Iar cine nu înţelege asta nici acum, poate ar fi bine să se mai gândească o dată. Nu de alta, dar prețul plătit pentru a nu mai avea Eliade tipărit pe hârtie igienică, așa cum s-a întâmplat după ’89, e foarte mare, și în resurse, și în timp. N-ar mai trebui să acceptam să ne înconjurăm de obiecte urâte, sub orice limită a bunului simț. Putem începe cu cartea, să zicem, pentru a intra într-o normalitate. Apoi etajera, apoi peretele, apoi casa, parcul, orașul, țara etc
Unde vreau să ajung de fapt? La faptul că încet, încet se așează o mică breaslă și în rândurile noastre – cei care ne ocupăm de cum arată o tipăritură – Vellant, Igloo, Asociația de artă Ilfoveanu, Square media, Jumătatea plină, Atelierul de grafică. Această meserie chiar se practică, suntem aici…!

Închei spunând că seara premierii a fost o reușită, așa cum am văzut-o eu. Tot ce s-a întâmplat acolo a fost un cumul de emoție, bucurie, candoare, nostalgie. Stângăciile nu au făcut decât să deosebească evenimentul de unul corporatist foarte bine organizat și steril. Cartea în sine poate avea o mare doză din toate astea enumerate mai sus. Mă refer la cartea tipărită.

Iată încă o dată câștigătorii,
Cea mai frumoasă carte – concept grafic
Găsiți și pierduți / Found and Lost
Editura Asociaţia de Artă Ilfoveanu
Autori Nicu Ilfoveanu, Octav Avramescu Concept grafic Nicu Ilfoveanu Prepress SquareMedia Tipar Imprimeria Arta Grafică
Mai multe detalii despre carte www.ilfo.ro

Cea mai frumoasă carte – carte ilustrată
Grafică fără computer. Litere – Desen, Relief, Volum
Graphics without computers. Letters. Hand-drawn, embossed, volumetric
În spiritul celor scrise mai sus, amintesc din nou întreaga echipă a acestei lucrări:
Texte Caterina Preda, Rudolf Graef, Mihai Tudoroiu, Ioana Gruenwald Fotografi Ioana Rusu,
Simona Sterca, Ciprian Isac Alți fotografi Ovidiu Hrin, Evelyne Krall, Șerban Bonciocat,
Adrian Bulboacă, Ana Alexandra Blidaru, Samuel W. Onn, Benjamin Hickethier, George Turliu,
Mihai Tudoroiu, Luciana Constantinescu Prelucrare foto Irina Colan, Arthur Tintu, Vili Păcurețu, Cristian Garcia Traducere/ Samuel W. Onn, Anca Rotar Corectură Nicoleta Mitrofan Concept graphic și editorial Carla Duschka, Ciprian Isac Editura Atelierul de grafică
Tipar
Imprimeria Arta Grafică
Mai multe detalii despre carte la cărti GF
(Ciprian Isac)
SURSA: Graphicfront.ro

O nouă carte Atelierul de Grafică

Iron Curtain Graphics. Eastern European Design Created without Computers
Editată de Carla Duschka şi Ciprian Isac

Albumul este rezultatul unei colaborări dintre editura germană Gestalten și Atelierul de Grafică, având ca punct de pornire primele două volume Grafica fără Computer. Este o ediție specială, inedită, cu multe materiale publicate în premieră.

Articol preluat de pe GraphicFront

Totul era gri în spatele Cortinei de Fier?! – nimic mai departe de adevăr!

Vești bune pentru pasionații de Grafică fără computer (și nu numai!): Atelierul de grafică are plăcerea să vă prezinte cea mai nouă – și specială! – lucrare din acest proiect: Iron Curtain Graphics, publicată la editura Gestalten – o colaborare care ne onorează!
Iron Curtain Graphics. Eastern European Design created without computers este o carte diferită, cu o altă abordare, selecție și structură pornind de la documentarea noastră pentru cele 2 volume GF. Vorbim aici de o ediție cu materiale în majoritate nepublicate încă, tiparită impecabil, într-un alt format. Grație și colaboratorilor din alte țări foste comuniste, am reușit să ajungem la o lucrare spectaculoasă care surprinde crâmpeie impresionante ale producțiilor grafice ce defineau vizual perioada Cortinei de Fier.
E un volum consistent și colorat care povestește multe lucruri noi despre o perioadă dificilă și sumbră în această părticică de lume – și asta unui public mult mai larg, întrucât cartea beneficiază de distribuție worldwide.
Cei dintre voi care cunosc această editură, intuiesc probabil deja cam despre ce tip de carte vorbim, iar celorlalți nu putem decât să le zgândărim curozitatea și interesul amintind direcția Gestalten – dezvoltăm conținut pentru pasionații de cultură vizuală avangardistă de pretutindeni.

Despre această lucrare, editura spune: Iron Curtain Graphics prezintă o selecție de grafică, ilustrații și tipografie din perioada comunistă, toate surprinzător de inovative și colorate – o adevărată sursă de inspirație pentru elita designerilor contemporani ce aleg să-și construiască opera pe o bază a ideilor, conceptelor și tehnicii din trecut, mai degrabă decât din ultimele noutăți ale tehnicii computerizate.
Capitolele Propagandă, Protecția muncii, Cultură și divertisment, Educație și știință conțin afișe, semnalistică, dar și coperte de cărți sau reviste ce nu și-au pierdut de-a lungul timpului nimic din impactul lor visual. Aceste exemple sunt dovada creativității și a ingeniozității în ciuda (sau, tocmai datorită) restricțiilor impuse de un regim totalitar.

Angelo Mitchievici semnează prefața acestei cărți – un text excelent din care avem aici un scurt extras: Vocea propagandei, ca şi imaginea, invocă limpiditatea morală printr-o acurateţe a propoziţiilor simple de abecedar. Imobilitatea zâmbetelor, incantaţiile morale, umanismul butaforic, un optimism fardat transformă emfatic realitatea în statuar şi gesticulaţia în rit. În lumea secularizată a paradisului comunist, muncitorul este divinitatea invocată pentru a descătuşa energiile creatoare şi a dizolva prin exemplul său şi ultimele reziduuri burgheze ale vechiului regim. Expresie emblematică a titanismului proletar, Muncitorul se profilează pe fundaluri constructiviste, redimensionat la scara unei umanităţi superioare. Creat în retortele ideologice ale Partidului de către „inginerii de suflete”, acest om nou, un om-maşină, populează o lume de utilaje grele pe care, asemeni cavalerilor medievali, le incorporează în echipamentul său războinic. Gestul simbolizant devine semnătura sa: palma transformată în pumn, pumnul încleştat pe steagul roşu, pe seceră sau ciocan, strângerea de mână parafând angajamente ideologice etc. Acest prototip emană forţa brută a uneltelor mari şi grele pe care le manipulează.
(…) Soluţiile estetice propuse nu exclud rafinamentul, severitatea liniei nu excomunică stilizarea şi o viziune de epură impune o scriitură aparte a gesticulaţiei artistice. Ceea ce constituia un plan secund, dimensiunea estetică, revine acum în prim plan când mesajul propagandistic s-a dizolvat într-un semn derizoriu şi inutil care nu mai convoacă nicio adeziune.

Prin urmare, dragi prieteni Graphicfront, pentru susținerea și încurajările voastre, iată că apar și altfel de recompense… sperăm să va bucure la fel de mult ca și pe noi! (Carla Duschka)
Mai multe detalii despre carte aici
Cartea poate fi comandată online aici și va ajunge curând în librăriile Cărturești.
SURSA: GraphicFront.ro
Citiţi de acelaşi autor Grafica de carte poloneză şi Folio?

„Alegeţi cu ochii, nu cu mâna!”

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc de acest imperativ categoric. Era plasat, cu grafie diversă, grăbită, trudnică sau studiată (în funcţie de toanele şi gradul de alfabetizare ale vânzătorului) în magazinele de pâine ale anilor ’60-’70. Voia să comunice un principiu de bun-simţ, anume că e neigienic să pipăi produsul de panificaţie, în loc să-l preţăluieşti înţelept din priviri.

Pe atunci, astfel de izbucniri de ţâfnă privată în piaţa întregului popor erau tolerate de aparatul de control statal pentru că vâsleau în direcţia bună a curentului eticii şi echităţii socialiste. Dincolo de mesajul principial, anunţul brutăriilor punea în scenă talentul grafic al brutarilor. Fiecare era scris altfel, cu floricele sau linii abrupte, astfel încât să se diferenţieze (de ce, câtă vreme pâinea – vreo trei sortimente – era tot aia?) de cea a „concurenţei”. Tot aşa, renumitul „Nu primim bacşiş” (atârnat la oha prin frizerii), dădea prilej oricărui Figaro de cartier să-şi dezvăluie nu doar talentul în foarfece, ci şi în penel. Eheee, ce vremuri!


Exact aceste vremuri le evocă albumul (ingenios în demers, atent documentat, cu layout aerisit şi economic) intitulat „Grafică fără computer”. El vorbeşte despre o epocă cumplit de îndepărtată (psihologic vorbind) şi incredibil de apropiată în acelaşi timp, când publicitatea, propaganda, mesajul public, comunicarea (manipulantă sau inocentă, ocazională sau dirijată) se exprimau prin uneltele dintotdeauna ale plasticii, despre nişte vremuri când fonturile, astăzi downladabile printr-un simplu click pe internet, trebuiau decupate din hârtie, polistiren sau tablă, ori rotunjite caligrafic cu peniţa, carioca sau creionul.

Despre nişte vremuri când afişele nu erau o suprapunere de layere, o suită de corecţii din comenzile Photoshop, o colecţie de patternuri abil combinate, ci un şuvoi de gesturi genuine, de la sfumato până la drip, de la haşură până la estompă. În care ezitarea mâinii, greşeala măruntă, imperfecţiunea umanizau şi cele mai stupide anunţuri postate prin fabrici şi uzine. Iată câteva dintre ornamentele găsite în astfel de locaţii şi mesajele lor redundante şi agramate, înduioşător inepte, desprinse din insectarul de imagini al acestui album: „Muncitori Tehnicieni Ingineri folosiţi inteligenţa tehnică proprie pentru autoutilarea întreprinderii”, „Şpanul poate provoca accidente foarte grave, de aceia (sic!), nu uita să cureţi maşina cu: peria (alături se află desenată o perie – n.n.), cu mătura (alături se află desenată o mătură – n.n.), lopăţica (alături se află desenată o lopăţică – n.n.), cârligul (evident, alături se află…)”, „Nu lucraţi sub tensiune”, „Muncitori! Semnalaţi lanţurile şi cablurile rupte!”, „Nu daţi maşina înapoi Nepilotată”, „Atenţie! Elementele graţiei feminine se etalează în afara fabricii. La locul de muncă este obligatorie folosirea echipamentului de protecţie”, „Nu interveniţi dacă nu eşti de profesie” sau „La reparaţii auto, folosiţi capre metalice!”

Varietatea, inovaţia (talentul nu intră în ecuaţie) aveau, vor să spună autorii, uşile deschise. Atâta doar că, la vremea aceea, uşile (în această privinţă) nu erau uşi, ci nişte arcade fără canaturi. „Credem în continuare că zăbovirea pe construcţia unei forme poate da rezultate mai bune decât permite dinamica zilelor noastre, aşa cum eliminarea intervenţiei directe a omului în zona graficii, să zicem, înseamnă de fapt suprimarea acesteia”, spun, în preambulul lucrării, cei de la Atelierul de grafică. Trecând peste detaliul că, folosit cum se cuvine, digitalul este o pensulă în plus şi că nu suprimă decât atunci când utilizatorul lui nu ştie să exprime, volumul coordonat de Ciprian Isac şi Carla Duschka e o excursie delectantă, efectuată cu un autoturism care funcţionează optim doar cu combustibilul nostalgiei. Un fel de a alege nu cu ochii, nici cu mâna, ci cu sufletul.
(Text: Daniel Nicolescu; Foto: Atelierul de grafică www.atelieruldegrafica.ro)
SURSA: iglooblog
Citiţi şi Lansarea unei noi cărţi GF