Noima la Arthouse Wolfsberg Gărâna

Grupul NOIMA, (compus din pictorii Ciprian Bodea, Cosmin Frunteș, Dan Gherman, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu), este invitat în acest an de către amfitrionii Elisabeth și Hartwig Ochsenfeld la Arthouse Wolfsberg Gărâna.

După cele șapte ediții ale simpozionului internațional de artă vizuală și literatură desfășurate în luna iulie în preajma cunoscutului festival de Jazz de la Gărâna, la rezidența de artă Wolfsberg Gărâna, nr. 154, în acest an pe 8 iulie de la orele 11-17 se va deschide expoziția de pictură intitulată GRĂDINA DIN OCHII MEI, Grupul NOIMA și Elisabeth Ochsenfeld. În cadrul acestui eveniment începând de la ora 15, Vlad A. Colar, va susține un recital de flaut solo.

Gărâna, după numele german Wolfsberg, adică Muntele lupului este un sat înfiinţat de coloniştii germani, numiţi pemi, veniţi din Boemia (de pe teritoriul Cehiei de astăzi) pe la 1800.

Fundaţia Arthouse Wolfsberg din Gărâna este o casă a artelor, creată de Elisabeth și Hartwig Ochsenfeld, care găzduieşte rezidenţe artistice cu participare internaţională îmbinând artele vizuale, literatura şi muzica.

Grupul NOIMA, fondat în anul 2003, a susținut până în prezent peste 28 de expoziții în România, Austria, Germania, Belgia. Din anul 2015 Grupul NOIMA este reprezentat de galeria vieneză 12-14 Contemporary.

Anunțuri

O Teofanie în piatră și duh. Să reînviem Schitul românesc de la Iordan

La inițiativa artistei Silvia Radu,
Uniunea Artiștilor Plastici din România organizezază o expoziție cu caracter caritabil pentru refacereaSchitului românesc de la Iordan.

În perioada 19 – 23 mai 2017, Institutul Cultural Român va găzdui, la sediul din Aleea Alexandru, lucrările unor artiști importanți, dorind astfel să ofere sprijin proiectului demarat de U.A.P.

Vernisajul va avea loc vineri, 19 mai 2017, ora 16.00, în prezența cunoscutului istoric și critic de artă, Doina Mândru.

Reprezentanța Patriarhiei Române la Locurile Sfinte – Ierusalim a demarat o campanie de strângere de fonduri pentru proiectul de la Iordan. Artista Silvia Radu dorește să facă cunoscut acest proiect tuturor celor care iubesc Țara Sfântă, reușind să implice artiști din toată țara, dispuși să își ofere lucrările pentru această cauză.

Artiștii ale căror lucrări se regăsesc în acest proiect sunt:

Dacian Andoni, Gheorghe I. Anghel, Ion Anghel, Jeno Bartos, Zamfira Bârzu, Ilie Boca, Ciprian Bodea, Mihai Bojin, Dan Covatăru, Gheorghe Caruțiu, Florin Ciubotaru, Cosma Dumitru, Dan Gherman, Dimitrie Grigoraș, Valeriu Gonceariuc, Constantin Flondor, Irina Florescu, Cosmin Frunteș, George Hristea, Gheorghe Iacob, Viorica Iacob, Anca Irinciuc, Felicia Ionescu, Lucian Liciu, Nicoleta Liciu Grivincea, Petru Lucaci, Viorel Marginean, Olga Morarescu Marginean, Manuel Mănăstireanu, George Mircea, Mircea Roman, Alexandru Papuc, Horea Paștina, Sandu Păsat, Dragos Pătrașcu, Ștefan Pristavu, Carmen Poenaru, Florica Prevenda, Dionis Pușcuță, Silvia Radu, Eugen Raportoru, Andrei Rosetti, Constantin Rusu, Neculai Păduraru, Mihai Sârbulescu, Sorin Scurtulescu, Ioana Șetran, Silvia Tiperciuc, Constantin Tofan, Vasile Tolan, Daniela Țurcanu, Bogdan Vlăduță, Beti Vervega, Gheorghe Zărnescu.

De vorbă cu Ciprian Bodea și Sorin Scurtulescu

Ciprian Bodea și Sorin Scurtulescu despre expoziţia Noima ce va fi deschisă în 24 mai 2016 la ICR Viena.

Simulare panotare (2)

 Institutul Cultural Român – Viena organizează în perioada 24 mai – 10 iunie 2016, în Galeria ICR Viena, expoziția „Where the Wind Takes Us“, cuprinzând lucrări ale artiștilor din grupul NOIMA: Sorin Scurtulescu, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Frunteş. Alături de gruparea Noima va expune şi va fi prezent la vernisaj pictorul Constantin Flondor, co-fondator al grupărilor Prolog, Sigma şi 1+1+1, trei dintre grupările relevante pentru arta românească a ultimilor 60 de ani şi pentru parcursul ei contemporan. Vernisajul are loc în data de 24 mai, de la ora 18.00, la sediul ICR Viena – Argentinierstrasse 39, 1040 (extras din comunicatul ICR Viena).

0001 Viena (26)

Grupul NOIMA a fost fondat în anul 2003, iar începând cu anul 2015, gruparea face parte dintre membrii galeriei Schleifmühlgasse 12-14 şi a desfăşurat parte din activitatea sa în capitala Austriei, cu sprijinul domnului Sorin Panuş şi al Altwienerhof – Hotel und Vinothek, mai multe proiecte de documentare, expoziţii şi dialoguri culturale cu public.

Unde ne va purta vântul

Ciprian (1)

Andrei Rosetti: Ciprian Bodea, Noima a expus pentru prima oară în Viena anul trecut, colaborând cu o curatoare, Denise Parizek şi cu spaţiul de artă contemporană Schleifmühlgasse 12-14. A urmat cea de-a doua expoziţie, împreună cu platforma V8 din Karlsruhe, din spaţiul Friday Exit. Atunci aţi experimentat o selecţie încrucişată a lucrărilor expuse. Vorbim acum de o a treia expunere în Viena unde eşti unul din curatorii interni ai Noimei. Ce aduce nou experienta asta în Noima, în felul vostru de a gândi o expozitie?

Ciprian Bodea: Din perspectiva pictorului, a fi curator al unei expoziţii de pictură, nu poate fi decât o experienţă interesantă, provocatoare. Noutatea acestei panotări, pentru grup, constă în faptul că panotarea nu s-a dorit a fi executată în galerie, sub presiunea timpului, ci a fost simulată în atelier, plecând de la o machetă a galeriei construită de noi, la o scară de 1:10. Desigur, acest mod de a panota nu este o noutate, mulţi curatori contemporani şi artişti apelează la astfel de practici astăzi. Pentru grupul nostru însă, metoda aceasta de lucru e folosită în acest context, în premieră. Dincolo de latura ludica a experiementului, principalul castig al panotării “la rece”, este dat de faptul că ai mai mult timp la dispoziţie pentru a analiza, selecta şi testa cele mai bune variante de expunere a lucrărilor.

Exerciţiul aceasta m-a făcut să reevaluez provocările pe care le presupune, panotarea unei expoziţii de grup, vorbim aşadar de mai mulţi artişti, cu stiluri şi tehnici de lucru diferite. Ne dorim deopotrivă să armonizăm aceste diferenţe şi să transmitem cât mai bine conceptul în jurul căruia s-a construit expoziţia. Trebuie spus faptul ca o mare parte din lucrări, sunt rodul unei sesiuni de plein air urban în Viena. Nu a fost singura. Şi în toate aceste momente vântul ne-a fost partener, inamic… în orice caz aproape.

Ciprian (2)

– Ce a însemnat pentru Noima, pe de o parte, pentru tin, pe de altă parte, întâlnirea cu Viena? Poţi să schiţezi un raport de etapă?

– Viena este un oras prietenos cu artiştii şi iubitorii de artă. Pentru grup, Viena a insemnat prima sesiune de plein air urban împreună, pusă în practică în cadrul proiectului NOIMA 360° început în februarie 2015. Până la acel moment, în sesiunile de plein air, fiecare coleg dezvolta subiecte diferite, iar lucrările nu tratau decât întâmplător vreo temă comună. Atunci ne-am propus să surprindem însă, din perspectiva a patru puncte de vedere diferite, un orizont urban vienez de 360 grade, după diverse regii. Peisajul urban a devenit o experienţă benefică pentru grup deoarece am gândit moduri de lucru în echipă ce deschid spre rezultate şi problematici interesante.
În urma întâlnirilor vieneze de la începutul lui 2015 am dezvoltat de asemenea, legături şi afinităţi, cu două galerii din Viena pe care le-aţi amintit deja: Galeria Schleifmühlgasse 12-14, aflată sub coordonarea Denisei Parizek şi platforma experimentală Friday Exit. Au fost, aţi menţionat corect, două expozitii ale grupării, una la început şi cealaltă la sfarşit de septembrie 2015. Cred că Viena a fost de bun augur pentru a trasa parcursul NOIMA, în afara ţării şi ne-a oferit totodată ocazia de a interactiona cu un alt tip de public, consumator de cultură, dintr-o capitală europeană importantă.

– Sorin Scurtulescu, tu ai propus filtrul poetic al acestei noi prezenţe Noima în Viena: Where the Wind Takes Us. Ce ai avut în vedere?

Sorin (1)

Sorin Scurtulescu: Am dat acest titlu expoziţiei din Viena inspirat de experienţa reală pe care am trăit-o în timp ce pictam împreună cu ceilalţi membri ai grupului Noima pe străzile din Viena. Lucram atunci în cheia conceptului Noima 360°, inspirat de prietenia şi dorinţa de a lucra în comun, nu singular.

Sunt o fire foarte spontană, greu de oprit. De multe ori îmi vine în minte idea unui titlu posibil, a unei abordări, a unui concept. Unele dintre aceste gânduri sunt apoi bine completate de gândirea analitică şi contemplativă a celorlalţi membrii din gruparea Noima. Aşa s-a întâmplat şi acum, când partea poetică a fost completată de Cosmin Frunteş printr-un text ce a devenit parte din conceptul schiţat iniţial de mine. Nu cred că este o simplă coincidenţă faptul că tatăl lui Cosmin, Nicolae Radu Frunteş, scrie cu fervoare poezii. Nici lucru mic să îl ai pe Ioan Alexandru naş de botez. Aceste lucruri nu te fac poet dar sunt o moştenire, un context favorabil. Cosmin vorbeşte puţin şi respiră poetic, în scurte texte, în pictura pe care o realizează.
Eu m-am gândit la vânt mai mult ca la un partener de lucru cu care ne luptam în timp ce pictam. Avem deja mai multe experienţe vieneze în diverse perioade ale anului, vântul de pe străzile Vienei pare că nu lipseşte niciodată.
Partea frumoasă este că la această expoziţie am contribuit toţi membrii grupării, Ciprian Bodea fiind curator şi panotând împreună cu mine după un sistem inspirat de metoda făcută cunoscută acum câţiva ani de pictorul german Gerhard Richter.

– Ai la activ mai multe experienţe de lucru în plein air urban (diurn sau nocturn). Cea mai cunoscută este experienţa ta romană în cadrul bursei postdoctorale „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania. Ai lucrat însă în oraşe din Grecia, Austria, în Veneţia, aici acasă, în Timişoara sau Arad… Cum trăieşti şi filtrezi tu întâlnirea cu oraşul? Cum a fost în cazul Vienei?

Simulare panotare (3)

– De obicei colind oraşul la pas pentru a simţi atmosfera din toate punctele de vedere, dar în special vizual. Apoi încerc să pictez cele mai reprezentative locuri ale respectivului oraş pentru a surprinde şi înţelege ceva din esenţa şi caracterul locului. Din acel moment, nu mă mai opreşte nimic. Nici turiştii, nici dificultatea de a picta pe timp nefavorabil ori nocturn. Noaptea imi place foarte mult să pictez şi datorită atmosferei scenografice pe care o creează iluminatul stradal, care intensifică expresiv posibile subiecte, centre de interes. În cazul Vienei, m-am acomodat foarte repede deoarece vin dintr-un oraş care are detalii asemănătoare de arhitectură datorită influenţelor austro-ungare. E un lucru ştiut, Timişoara mai este numită şi Mica Vienă.
(A consemnat Andrei Rosetti)

Septembrie vienez pentru Noima

01 One steb beyond (1)După prime contacte cu galerii, artişti şi curatori, ce au avut loc în debutul acestui an, Noima a revenit în capitala Austriei în luna septembrie pentru a expune în spaţiile de artă contemporană Schleifmühlgasse 12-14 şi Friday Exit.

02 0ne step beyond (2)Expoziţia One Step Beyond a reprezentat continuarea colaborării cu galeria Schleifmühlgasse 12-14. Selecţia curatoarei Denise Parizek a fost un test pentru artiştii din vestul ţării. Grup versus individualităţi, un fel de sondare a limitelor grupării întâi de toate prin căutarea unui mod rezumativ de punere în valoare deopotrivă a grupului NOIMA și a fiecarui artist în parte: Ciprian Bodea, Cosmin Frunteș, Andrei Rosetti și Sorin Scurtulescu.

05 Fexit (4)05 Fexit (13)

Denise Parizek este curator activ în Viena, dar şi în România, Germania, Slovenia, Polonia, Turcia şi Italia. Ea coordonează proiectele galeriei Schleifmuehlgasse 12-14, unde realizează de peste 5 ani proiecte cu artiști internaționali. Colaborarea sa cu gruparea NOIMA a început cu găzduirea unei prime sesiuni de pictură nocturnă în imediata vecinătate a galeriei în Urban Loritz Place. Au urmat prezenţa grupării în standul Schleifmuehlgasse 12-14 în cadrul unui târg internaţional de artă contemporană şi apoi expoziţia One Step Beyond, în fapt, o succesiune de evenimente publice pe durata mai multor zile: vernisaj, discuţii, sesiuni de performance (desen colectiv) subordonate şi unor reguli convenite. Aceste reguli vizau împărtăşirea unui spaţiu de jur împrejur comun, a unui timp comun şi desigur a unei experienţe împreună, derulate în fața galeriei Schleifmühlgasse 12-14, în subsolul spaţiului experimental de artă contemporană Friday Exit sau în alte locuri (grădina hotelului Altwienerhof, Essl, Krems…) şi urmate uneori de dialog cu publicul prezent.

03 perf (1)03 perf (2)

Cheia tatonării deopotrivă a universului Noima şi a celor individuale a fost aceea de alăturare a unor genuri diferite, fiecare vizând pe cât posibil unul din artişti. Procesul selecţiei, expoziţia, discuţiile publice şi momentele de performance au însemnat în opinia curatoarei prilejuri de scoatere la lumină a însăşi acestei ecuaţii grup versus individualităţi. Fără a exista literalmente un fel de proces care să facă dreptate grupului sau individualităţilor, verdictul Denisei Parizek a fost: „Veţi găsi bineînţeles multe motive care să pună la îndoială ideea de a forma un grup şi a coopera. Sunt însă convingătoare şi argumente ce vin în favoarea acestei practici a grupării Noima – care poate fi şi un model – a institui un grup cu singurul scop de a face artă, de a avea mai multă putere, de a ţine viu un schimb care să prevină un eşuarea în autism.”

01 One steb beyond (5)

Tot în septembrie, la finele lunii, Noima a revenit în Viena pentru un nou pas în Project Space Danube, o expoziţie colectivă ce a reunit platforma V8 din Karlsruhe şi Noima în spaţiul unei alte platforme experimentale de artă contemporană – Friday Exit. Spaţiul gazdă este parte a unui imobil important pentru Viena, locul unde a trăit ultimii ani de viaţă arhitectul Otto Wagner. De astă dată lucrările expuse au fost selectate după un proces convenit de Noima şi V8 la Pécs la începutul verii. A fost un proces de cunoaştere reciprocă şi selecţie încrucişată, un fel de joc ce a aprofundat dezideratele proiectului în derulare. A urmat întâlnirea nu doar cu spaţiul Friday Exit ci şi cu echipa platformei austriece.

01 One steb beyond (3)

Publicul a fost invitat să se bucure de această colaborare în 25 septembrie. Un moment aparte al serii a fost premiera utilizării subsolului clădirii ca extensie publică a spaţiului Friday Exit. Grupul austriac a primit cu entuziasm dorinţa celor din Noima de a realiza în acest spaţiu un performance inspirat de arhitectura şi atmosfera locului. Acţiunea s-a intitulat Bringing Light.

05 Fexit (1)

La fel ca de fiecare dată, la finele lunii septembrie sub coordonarea iniţiatoarei proiectului Dr. Swantje Volkmann, au fost discutate detalii ale următoarei etape în proiectul dunărean. Artiştii din ţările participante se vor reuni în noiembrie la Karlsruhe unde, în urma unei expoziţii ce va angrena toate platformele implicate, va fi realizată şi o selecţie de lucrări ce va fi itinerată în mai multe oraşe europene.

02 0ne step beyond (3)

Continuă aşadar parcursul european al Noimei. Pe de altă parte tot în noiembrie Noima anunţă şi o expoziţie „acasă”. După Sfântul Dumitru (Sumedru) când gruparea se va reuni iar la Şirnea în jurul focurilor din munţi, pictorii Noimei vor reveni în spaţiul în care au debutat – Galleria 28 din Timişoara. (Andrei Rosetti)

Grupul NOIMA & V8 Plattform

Friday Exit, Viena

Photo by Mona Hermann, Magdalena Fischer and Thomas TrabitschÎn perioada 25 septembrie – 3 octombrie 2015 spaţiul Friday Exit (Döblergasse 2 / EG 1070 Viena).va găzdui expoziția proiectelor artistice independente „Grupul NOIMA“ (Timişoara/România) și „V8 Plattform“ (Karlsruhe/Germania). Evenimentul are loc în cadrul proiectului „Projektraum Donau“, inițiat și coordonat de Dr. Swantje Volkmann, referent cultural pentru sud-estul Europei la Muzeului Central al Şvabilor Dunăreni din Ulm. Expoziția din Viena este realizată în colaborare cu grupul de artiști care fac parte din „Friday Exit“ Viena.

România va fi reprezentată la Viena de grupul format din Sorin Scurtulescu, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Frunteș.

Proiectele artistice independente cunoscute în spațiul german sub numele de “Projekträume” sunt un mijloc dovedit de interconectare între artiști, de schimb de experiență și de prezentare a artelor plastice. Aceste spații-proiect sunt folosite pentru expoziții, ateliere și spectacole artistice individuale, având ca punct de pornire dorința artiștilor de a-și prezenta lucrările altor artiști. Din valorile Europei au făcut parte dintotdeauna diversitatea culturilor care o compun, precum și varietatea limbilor vorbite, iar exact această diversitate a spațiului dunărean, în special bogăția artistică a regiunii, este cea care stă la baza acestui proiect.