„Transhumaţa”

Dragoş Lumpan şi Gaetan Rousselet

Expoziţie de fotografie
Perioada: 8 februarie 2012 – 31 martie 2012.
Vernisaj şi conferinţă: 8 februarie 2012 (conferinţa de la ora 18.00 la 19.00 şi vernisaj de la ora 19.30 la 21.00).
Galeria Rue de l’Exposition din Paris organizează, începând din luna februarie, o expoziție dedicată unui obicei milenar, o tradiție în pericol de extincție, în contextual global industrial și modern.

Ce o mai face Mioriţa şi baciul ei tras prin inel ? A fi baci – iată o meserie milenară, acum pe cale de dispariţie în Europa occidentală. În România există încă oieri şi transhumanţa. Un român şi un belgian, fotografi pasionaţi de analiza naturii umane, au documentat stânele româneşti şi tradiţia transhumanţei în România de azi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dragoș Lumpan și Gaetan Rousselet realizează câte un proiect propriu, documentare ce vor avea fără îndoială valoare de arhivă, referitoare la ciobanii care practică încă transhumanța. Dragoș Lumpan este un fotograf român care a urmărit timp de 5 ani ciobanii în călătoriile lor, mergând pe urmele transhumanţei în Albania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Turcia şi România. Fotografiile sale evocă atmosfera întâlnită într-o manieră cvasi-picturală, pe care o pune în legătură cu starea de spirit a păstorilor și sugerează în stil poetic comuniunea cu natura, aspect complet necunoscut citadinilor.
Gaetan Rousselet privește obiceiul din perspectivă antropologică, observând timp de doi ani microcomosul pastoral al Maramureșului. Rezultatul vorbeşte despre importanța alegerilor culturale specifice: practicile sociale și religioase tradiţionale, în opoziţie cu uniformizarea europeană.

Conferinţa „Transhumanţa, o tradiţie milenară, azi”
Anne-Marie Brisebarre, etnolog, Directoare de cercetare (CNRS – Laboratorul de analiză socială Paris) Alexandru Ofrim, antropolog, conferenţiar doctor Gaëtan Rousselet, etnograf şi fotograf .
SURSA: ICR
Citiţi şi Dragoş Lumpan pe urmele ultimilor nomazi şi Dragoş Lumpan – Ultima transhumanţă

Dragoş Lumpan pe urmele ultimilor nomazi

Ultima transhumanţă la Istanbul Art Fair

Proiect & fotografie Dragoș Lumpan

Expoziția Ultima transhumanță / Son Konar Gocerler.
Loc The 21st Istanbul Art Fair / ARTIST 2011 TUYAP Fair
Stand 810 în Salon 8
Perioada: 12 – 20 Noiembrie 2011.
Ore de vizitare în cursul săptămânii 10.00 – 19.00.
Weekend 11.00 – 20.00.
Deschidere: Duminică, 13 Noiembrie la 14.30.

Expoziția ,,Ultima transhumanţă” a fotografului Dragoş Lumpan, organizată în parteneriat cu ICR Istanbul, va avea loc în cadrul Festivalului de artă ARTIST-TUYAP (12-20 noiembrie 2011).

Am început să-i caut în 2006…
Proiectul se numeşte „Ultima trashumanţă” pentru că am început să fac fotografii unei familii de ciobani nomazi.

Ultima tură la ciobanii nomazi a fost în toamna lui 2008. Apoi, în decembrie 2008, am mers din nou la aceiaşi ciobani, dar ei între timp se aşezaseră la noua lor casă. Au renunţat la transhumanţă, iar acum sunt ciobani sedentari.
I-am întâlnit prima dată în Marginimea Sibiului; ultima dată într-un sat pe lângă Lugoj. Mi-a fost destul de greu să găsesc o familie care încă mai practică transhumanţa. Au rămas foarte puţine astfel de familii.

Pe parcursul celor doi ani în care am urmărit această familie am mers de 14 ori la drum cu ei. Stăteam între 2 si 7 zile non stop. Pe coclauri îi găseam cu mobilul.
Cu alimentatul instrumentelor era de lucru. Nici la drum şi nici la stână nu era nici o priză. Aşa că am făcut diverse improvizaţii. La stâna unde aveau tractor am folosit un convertor şi bateriile tractorului. Pe care le-am consumat…

Am făcut peste 25.000 de fotografii pentru acest proiect. Nu se poate pune problema să-i avertizezi înainte de fiecare fotografie. Nu cred că am devenit una cu ei. Dar a fost nevoie să încep să miros şi eu a fum şi stână pentru ca oile să nu fugă de mine.

Programul lor zilnic se învârte în jurul oilor. Merg cu oile la păscut, au grijă de ele, le tratează dacă e nevoie, le apară de urşi şi lupi. Dorm tot anul afară, lângă oi.
În timpul verii, când oile dau lapte se trezesc înainte de 4 dimineaţă să le mulgă. Apoi le mai mulg o dată la 4pm. Între timp mai fac şi brânză.
Timpul lor este radical diferit de timpul nostru. Nu are nici o legătură cu ceea ce ştim şi simţim aici. Într-un an ei stau aproximativ 350 de zile afară, lângă oi.

Au renunţat la transhumanţă pentru că e foarte, foarte greu la drum. Iar în ultimii ani din ce în ce mai greu. Acolo nu îi ajută nimeni. Dimpotrivă! (Dragoş Lumpan)
Citiţi pe aceeaşi temă: Dragoş Lumpan – Ultima transhumanţă