Sculpturalitatea senzuală a unei artiste
Zaha Hadid a revoluţionat limitele arhitecturii şi ale designului urbanistic. Foloseşte forme puternice, arcuite, care par să suprasolicite limitările materialelor. Ea a experimentat noi concepte spaţiale, intensificând peisajele urbane existente în căuarea unei estetici vizionare.
Proiectele ei de clădiri folosesc puncte multiple de perspectivă, care par deconcertante uneori, dar efectul global îi absoarbe pe privitori şi ambianţa înconjurătoare, unindu-i prin logica ei modernistă. În designul clădirilor şi proiectelor sale, Hadid combină schiţe preliminare şi aplică programe de proiectare pentru a unifica sticla şi metalele.
Conceput pentru expoziţii itinerante la cererea Casei „Chanel”, „Pavilionul Mobile Art” a fost donat de aceasta Institutului Lumii Arabe din Paris. Celebra arhitectă britanică de origine irakiană Zaha Hadid a creat „Mobile Art” în 2008, la cererea Casei „Chanel” şi a lui Karl Lagerfeld, pentru o expoziţie prezentată la Hong Kong, Tokyo şi New York. Aceasta fusese imaginată de Fabrice Bousteau, directorul revistei Beaux Arts, şi cuprindea lucrări semnate de 20 de artişti, printre care Wim Delvoye, Stephen Shore, Yoko Ono, Daniel Buren, şi o bandă sonoră mixată de Soundwalk cu un ghidaj citit de Jeanne Moreau.
Bruno Pavlovsky, preşedinte al departamentului Modă de la „Chanel”, explică motivele acestei donaţii. „După prezentarea în locuri excepţionale din trei mari capitale internaţionale, Hong Kong, Tokyo şi New York, a „Mobile Art” şi a expoziţiei sale, concepute cu cei mai mari artişti contemporani în jurul codurilor Chanel, am dorit să oferim acestei arhitecturi efemere posibilitatea de a deveni perenă, într-un loc prestigios şi disponibil, care să rezoneze cu arhitectura ei. Se impunea Parisul, pentru că „Chanel” înseamnă Paris, dar şi pentru că există o istorie specială a capitalei franceze cu pavilioanele sale efemere devenite monumente istorice, cum ar fi Turnul Eiffel. (…) Am fost contactaţi de directorul Institutului Lumii Arabe care avusese deja o întâlnire cu Zaha Hadid şi Jean Nouvel. El ne-a propus să implantăm Mobile Art alături de minunatul edificiu semnat de Jean Nouvel. Nici nu se putea visa ceva mai bun. Două capodopere realizate de doi arhitecţi distinşi cu Premiul Pritzker care să dialogheze între ele”.
Spaţiul din faţa Institutului pare să fi fost conceput pentru a primi acest OZN. Pavilionul îşi desfăşoară suprafaţa de 600 de metri pătraţi la poalele celebrului edificiu, semnat de Jean Nouvel. În inima lui, un patio central de 65 de metri pătraţi este scăldat de lumina zenitală. Suprafaţa de sub plafon variază în funcţie de curbele şi contracurbele arhitecturii. „Pielea” pavilionului este formată din 413 panouri din răşină plastică, consolidată cu fibră de sticlă. Fiecare încăpere, conştiincios numerotată, este unică. Deformările organice înscriu arhitectura lui Zaha Hadid într-un demers situat la partea opusă seriei, opţiune conceptuală şi stilistică specifică secolului XX.
Pavilionul va fi folosit pentru diferite programe culturale din domeniul creaţiei contemporane.
Invitaţie la o călătorie în sipetul arhitectei
Primul eveniment este o inedită expoziţie, intitulată „Zaha Hadid. O arhitectură”, ce va fi deschisă până la 30 octombrie.
Pentru această ocazie, vasul din tablă şi pânză conceput de Zaha Hadid se constituie în sipetul muncii arhitectei. Invitaţie la călătorie în universul modern al acestei preotese a deconstrucţiei.
Se întâmplă rar ca un artist să pună în scenă propriile lucrări într-o arhitectură pe care a conceput-o tot el. Prezentându-şi creaţiile cele mai recente în acest pavilion, Zaha Hadid, „stea a curbei, pasionată de deconstrucţie”, semnează, în acelaşi timp, spaţiul şi conţinutul lui.
În expoziţie, structura generală a pavilionului, amplasarea şi formele sale neregulate se regăsesc, ca într-un joc al fractaliilor, în ansamblul pieselor expuse. Fiecare machetă le conţine pe toate celelalte, fiecare piesă răspunde întregului edificiu.
Forma pavilionului „Mobile Art” poate fi asimilată unei spirale. Odată pătruns în interior, vizitatorul pare flancat de numeroasele curbe. În faţa lui se deschid spaţii largi şi înalte sau strâmte şi scunde, uşi, culoare, pasaje a căror înlănţuire duce în inima dispozitivului. Acolo, puternic luminat, un spaţiu special este dedicat prezentării pedagogice a trei proiecte franţuzeşti ale lui Zaha Hadid, „Turnul CMA CGM”, din Marsilia, „Mediateca” din Montpellier şi… „Mobile Art”, dar şi cel al unei săli de concert inspirate de muzica lui Bach, „Land Formation One” din Germania, „Vita Fire Station” din Germania, „Centrul Rosenthal de Artă Contemporană” din Cincinnati, „Price Tower” din Oklahoma, Muzeul Transporturilor din Glasgow, Muzeul de Artă Nauragică şi Contemporană din Cagliari, „Bergisel Sky Jump” din Austria şi „Guangzhou Opera” din China.
Fiecare proiect este mai spectaculos decât celălalt. De aceea ea a câştigat competiţie după competiţie. În acest spaţiu închis, gândit ca un fel de grădină interioară, o bancă al cărei design este semnat tot de Zaha Hadid serveşte de loc de odihnă şi de contemplare. Este un fel de recompensă după drumul parcurs, pentru că, înainte de a sosi în acest loc, vizitatorul a trebuit să parcurgă o adevărată instalaţie.
În acest pavilion din care Zaha Hadid cunoaşte fiecare centimetru pătrat, arhitecta a conceput, cu ajutorul a mii de documente tehnice produse de agenţia sa, o expoziţie pe care nimeni altcineva n-ar fi putut-o pune în scenă. Pentru început ea a dublat structura exterioară cu o „piele” interioară, compusă din tiranţi de fibră de sticlă a căror textură strălucitoare aminteşte suprafaţa caroseriilor de maşină. Pe aceşti tiranţi este fixată o pânză semitransparentă. Ansamblul acestui schelet, deformat graţie tehnicilor informatice şi conectat la pereţi, plafon şi podea, seveşte drept suport operelor. Dar acest cadru ocupă un spaţiu minimal lăsând loc profunzimii golului.
Zaha Hadid a dezvoltat geometrii fluide într-un continuum de spaţii dinamice în care sunt sintetizate diferenţele dintre exterior şi interior, lumină şi întuneric, peisaj natural şi artificial, care generează o sculpturalitate senzuală. Albul membranelor textile, negrul structurii interne, o dominantă pop art, un efect care răspunde alternanţei panourilor albe şi a îmbinărilor negre ce marchează faţa exterioară a pavilionului, crează un continuum în care pătrund vizitatorii.
Arhitectura fără frontiere
Proiecţii de imagini, gândite pentru a se plia perfect deformărilor „scheletului”, prezintă opere din ultimii ani ale agenţiei lui Zaha Hadid.
Experienţa este multiplă. Patru filme, realizate pentru această ocazie, sunt proiectate pe membranele interioare. Imaginile lor deformate capătă forma norilor sau blocurilor. Urmează machetele, realizate şi ele special pentru expoziţie, turnuri şi megastructuri ale numeroaselor proiecte conduse de agenţie în ţările arabe, în Orientul Mijlociu şi în ţările Golfului: „Centrul de Arte ale Spectacolului” de la Abu-Dhabi, o megastructură orizontală lungă de 350 de metri, apoi „Turnul Nilului” de la Cairo, Turnul Băncii Centrale a Irakului de la Bagdad.
Dar se găsesc şi „Soho Central Business District” din Beijing, „Guggenheim Project” din Singapore, „Rabat Tower” din Maroc, „Turnul Zivopisnaya” din Moscova, „Centrul Acvatic” din Londra, „Mediateca” din Pau, cazinoul din Basel, noul sediu al „Ensko Tren” din Durango, în Spania, Satul Olimpic 2012 pentru oraşul New York, „Turnul Spirală” din Barcelona, Centrul Ştiinţific „Phaeno” din Germania, Sala de Muzică de Cameră din Manchester, „Dansând pe ritmuri de Bach”, „Pavilionul LFone”, de asemenea în Germania… Proiecte explicate şi de picturile lui Zaha Hadid.
Arhitecta, care aprecia altădată fondurile negre, s-a îndreptat acum către argintiu. „Silver Paintings” semnate de ea sunt etalate pe simeză. Unele prezintă construcţiile în întregime, altele numai parţial, dar toate permit vizitatorului să realizeze caracterul inovator al lucrărilor agenţiei. Cercetarea în domeniul noilor materiale, al componentelor, al sistemelor de acroşaj… Toate aceste studii vizează generarea unei noi tipologii a turnurilor, experimentată deja în realizările de la Bratislava, Rabat, Barcelona, Beijing…
„Cred că prin arhitectura noastră putem oferi oamenilor o licărire a unei alte lumi şi să-i facem să se entuziasmeze în faţa ideilor. Este o arhitectură intuitivă, radicală, internaţională şi dinamică. Suntem preocupaţi de construirea unor clădiri care să evoce experienţe originale, un fel de bizarerie şi noutate comparabile cu experienţa călătoriei într-o altă ţară”, mărturisea Zaha Hadid. (Magdalena Popa Buluc)
SURSA: Cotidianul.ro
artavizuala21 
