Renovation and collateral effects

Oana Farcaş, Cătalin Petrişor, Liu Weijian
Expoziţie de artă contemporană
Curator: Ami Barak
GALERIE DIX9
19, rue des Filles du Calvaire 75003 Paris

Galerie Dix9 din Paris găzuiește, până în 28 aprilie 2012, expoziţia „Renovation and collateral effects”, la care participă doi artiști români și unul chinez.

Despre această expoziție, centrată pe efectele războiului rece asupra generațiilor care s-au succedat, curatoarea Amy Barack spune: „Consecinţele războiului rece sunt trăite de generaţii întregi ca nişte pagube colaterale. Într-un mod paradoxal, cei trei artişti abordează acest subiect prin intermediul picturii figurative”. Elementul de legătură între creațiile celor trei este, în opinia criticului, „aerul de familie şi accentul pus pe reabilitarea picturii în contextul postmodern”.

Oana Farcaş este născuta la Cluj-Napoca în 1981. După un doctorat la Universitatea de Artă şi Design din Cluj, Oana Farcaş şi-a prezentat operele în mai multe expozitii colective în 2011 (Aarhus Art Museum, Aarhus, Danemarca; Plan B Gallery, Berlin, Germania). Mai multe expoziţii individuale i-au fost consacrate (LARMgalleri, Copenhaga, Danemarca; Fundaţia Francès, Senlis, Franţa).

Cătalin Petrişor este născut la Craiova în 1978. A studiat la Unversitatea de Artă si Design din Cluj, unde a obţinut un Master în 2004. El a participat la numeroase expoziţii colective (a IV-a Bienală de artă contemporană de la Moscova; The Artist’s House, Tel Aviv).

Ami Barak este curator independent şi critic de artă; locuieşte la Paris. A organizat numeroase expoziţii („House Trip”, ArtForum Berlin 2007; „Can Art Do More?” Ierusalim 2008; „Re-construction” Young artists Biennale, Bucuresti 2008; „Elixirs of Panacea” Palais Benedictine, Fecamp 2010, „Art for the world (the expo) City of forking paths”, Shanghai 2010). Predă la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. În 2011, Ami Barak a fost curatorul pavilionului român din cadrul Bienalei de la Veneţia.
Vedeţi catalogul în format pdf
SURSA: ICR

Colorând griul

Tineri artişti români la Bucureşti, la Moscova şi Tel Aviv

Până în 18 decembrie, la Casa Artiştilor din Tel Aviv este deschisă expoziţia „Colorând griul – Starea de spirit”, cuprinzând lucrări ale unor tineri artişti a căror creaţie este semnificativă pentru căutările artelor vizuale româneşti contemporane: Radu Belcin, Dragoş Burlacu, Francisc Chiuariu, Ana Maria Micu, Cătălin Petrişor, Flavia Pitil, Bogdan Raţă şi Aurel Tar.


Este, de fapt, a doua expoziţie a unui proiect curatoriat de nu mai puţin tânărul critic de artă Cosmin Năsui. Prima, intitulată „Post Humanism”, a fost deschisă, începând cu 21 octombrie, la prestigioasa „V-Art Gallery”, în cadrul celei de a patra ediţii a „Bienalei de Artă Contemporană” de la Moscova, având ca temă „Rewriting Worlds” şi include lucrări semnate de Radu Belcin, Dragoş Burlacu, Francisc Chiuariu, Maxim Dumitraş, Ana Maria Micu, Cătălin Petrişor, Flavia Pitiş, Bogdan Raţă, Aurel Tar.
Expoziţia de la Tel Aviv, organizată de ICR Tel Aviv şi „Năsui Colecţie privată & Galeri”, reprezintă, potrivit curatorului, „o privire asupra identităţii est-europene aflate în tranziţie. Conceptul identităţii uniformizate, pierdute, regăsite, reconcepute configurează în arta contemporană românească noi caracteristici specifice după o tranziţie de peste 20 de ani. Tranziţia generează firesc starea mentală a griului, care începe acum să se coloreze prin idei precizate şi concepte clare, «purificate» prin culoare, în contextul actual”.


Cele două expoziţii au prilejuit apariţia a două albume-catalog, inspirat numite „Colorând griul”, semnate de Cosmin Năsui şi apărute la Editura Vellant, în excelente condiţii grafice şi tipografice. Meritul lor constă în încercarea pertinentă de a analiza starea creaţiei contemporane şi de a decela unele direcţii ce par să se desprindă din creaţia unor artişti aflaţi în plină afirmare. Autorul porneşte de la identificarea unor „salturi identitare”, provocate de izolare, de dorinţa de recuperare fie şi prin preluare nu întotdeauna filtrată interior a curentelor occidentale, care au condus la mai multe generaţii „de sacrificiu”.


Este, credem, prima încercare aplicată de a trasa un portret al creaţiei zilelor noastre, evidenţiind o serie de determinări generale, manifestate, desigur individualizat, în operele multor artişti: lipsa portretului, un neorealism cu aplecare către obiectul cotidian sau către relaţiile interumane sau interculturale mai mult sau mai puţin întâmplătoare…


De la dispariţia elementetelor ce individualizează un portret la înregistrarea personajelor intersectate pe stradă, de la individualizarea unor părţi anatomice asupra cărora artistul transferă stări de spirit, ca în cazul sculptorului Bogdan Raţă, la îngerii căzuţi şi ameninţarea bombardierelor ce planează asupra Papei Ioan Paul al II-lea, la Francisc Chiuariu, la interacţiunea unor simboluri identitare estice şi occidentale, în cazul lui Aurel Tar sau realităţile „virtual” ale lui Cătălin Petrişor, se încheagă parţial un spaţiu al tranziţiei între lumi, fie ele politice, tehnologice sau psihologice.


Că toate aceste modalităţi de expresie, în care experimentul are un loc important, sunt sincere şi capabile să surprindă şi să echivaleze estetic incertitudinile şi ambiguitatea raportării la trecut şi la prezent ale societăţii româneşti de astăzi o dovedeşte cota de piaţă a lucrărilor lor, variind, în funcţie de tipul de operă, de la 200 la 1.200 de euro.

De la seria „Understanding History” a lui Dragoş Burlacu, cu imaginile diverse ale lui Nicolae Ceauşescu, transformate în ceea ce albumul numeşte „idolul gadget-vintage-glamour”, la „Free Zone” sau „REM” ale lui Francisc Chiurariu, de la „Reasons why humans must be” sau „the question… However no other version” de Ana Maria Micu la „Help yourself” sau „50%Rock and 50% Roll” de Cătălin Petrişor, de la „Lonely” sau „Prayer” de Bogdan Raţă la „Doitsch&Rou 2007” sau „Weekend polonez” de Aurel Tar şi la „No Signal” de Zoltan Bela se conturează o imagine de ansamblu a artelor vizuale contemporane. Cu atât mai mult cu cât artiştii vin din părţi diferite ale ţării: Braşov, Bacău, Bucureşti, Cluj, Craiova, Braşov, Timişoara.


Albumul-catalog „Colorând griul – Stare de spirit”, care însoţeşte expoziţia de la Tel Aviv, conţine conceptul curatorial în limbile română, engleză şi ebraică şi nouă portofolii de artişti, alături de scurte biografii. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro
Citiţi pe aceeaşi temă: Colorând griul – Starea de spirit
Fotografii: Radu Belcin, Claudia Lazăr, Cosmin Năsui, Cătălin Petrișor, Aurel Tar.
Mai multe imagini pe Modernism.ro

Colorând griul – Starea de spirit

Casa Artiştilor din Tel Aviv, Israel

„Colorând griul – Starea de spirit”
Artiști: Radu Belcin, Dragoș Burlacu, Francisc Chiuariu, Ana Maria Micu, Cătălin Petrișor, Flavia Pitiș, Bogdan Rața și Aurel Tar
Curator: Cosmin Năsui
Manager de proiect: Oana Ioniță
Casa Artiștilor din Tel Aviv

Alharizi 9, Tel Aviv, Israel
Vernisaj: 24 noiembrie 2011, ora 20.00.
Expoziție: 24 noiembrie – 18 decembrie 2011.

„Colorând griul – Starea de spirit” este cea de-a doua expoziţie a seriei românești „Colorând griul” curatoriată de Cosmin Năsui, cu artiștii Radu Belcin, Dragoș Burlacu, Francisc Chiuariu, Ana Maria Micu, Cătălin Petrișor, Flavia Pitiș, Bogdan Rața și Aurel Tar. Primul proiect, prezentat la Bienala de Artă Contemporană de la Moscova 2011, propunea o afirmație comună de generaţie emergentă de artişti contemporani români privită ca un nou val. Acest al doilea proiect curatorial particularizează noi artiști și o componentă conceptuală aprofundată: o stare de spirit generată de gri şi de colorarea lui din punct de vedere social, istoric şi artistic și este expus la Casa Artiștilor din Tel Aviv în perioada 24 noiembrie-18 decembrie 2011.

Această nouă expoziție prezentă la Tel Aviv, „Colorând griul – Starea de spirit”, organizată de ICR Tel Aviv și Năsui Colecție privată & Galerie, reprezintă o privire asupra identității est-europene aflate în tranziție. Conceptul identității uniformizate, pierdute, regăsite, reconcepute configurează în arta contemporană românească noi caracteristici specifice după o tranziție de peste 20 de ani. Tranziția generează firesc starea mentală a griului, care începe acum să se coloreze prin idei precizate și concepte clare, „purificate” prin culoare, în contextul actual.

Regimul comunist a privilegiat alcătuirea unei identități a clasei muncitoare construită prin omogenizarea categoriilor sociale. De cele mai multe ori forțarea acestei construcții a generat ca prim pas pierderea identității și, odată cu renunțarea la orice manifestare a personalității, uniformizarea la scară largă a societății.
Aceste salturi identitare în istoria recentă au determinat apariția mai multor „generații de sacri­ficiu” în deceniile ’70, ’80, ’90, care s-au confruntat cu parcurgerea unor realități și probleme ale unui prezent mereu amânat şi ale unui viitor perpetuu neprogramat. Realitatea era întotdeauna în altă parte, iar raportarea se făcea la modele occidentale de succes, dar deja consacrate și depășite. Fiecare „generație de sacrificiu” ajungea în momentul de maturizare să conștientizeze eșecul idealurilor generațiilor precedente și neputința de a le atinge pe cele proprii.
Identitățile provizorii s-au perenizat și ca atare au produs o confuzie identitară pe mai multe straturi. Din punct de vedere formal, acest proces apare sugerat în artele vizuale post-2000, prin lipsa portretului și ascunderea elementelor feței în compozițiile figurative. Astfel de discur­suri artistice devin specifice expunerii identității în prezentul estic.
Aceste aspecte complexe ale preocupării legate de identitate pot fi observate în reprezentă­rile din arta contemporană românească recentă: există un număr considerabil de artiști – Adrian Ghenie, Mircea Suciu, Francisc Chiuariu, Dragoș Burlacu, Radu Belcin, Bogdan Rața, Mirela Moscu, Răzvan Boar, Robert Fekete și alții – în a căror artă funcţionează același mecanism de redare a portretului, prin ștergerea totală ori parțială a elementelor anatomice ale feței. Fără ochi, nas, gură un portret devine un suport al oricărei imagini sau individualități.

Din punct de vedere stilistic, arta contempo­rană românească a ultimilor ani și-a redescoperit apetitul pentru un realism îmbrăcat în hainele la modă ale neorealismului. Cumva firesc aflat în vecinătatea binomului istoric, teritoriul neoro­mantismului este explorat de artiști precum Radu Belcin și Flavia Pitiș. Ana Maria Micu pornește nemijlocit de la obiecte aflate în preajma ei, fie lucruri banale coti­diene, fie propriile ei lucrări. Dragoș Burlacu a ajuns la un procedeu de repre­zentare vizuală prin care simplifică narațiunea și figurația pentru a surprinde emoția legăturilor dintre personaje. Personajul colectiv din toate compozițiile lui Francisc Chiuariu este compus din numeroasele fețe ale trecătorilor. Aurel Tar se opreşte asupra detaliilor inte-racţiunilor şi mixajelor culturale ale globalizării. Identitatea locală, dar și multiculturalismul alcă­tuiesc fondul pe care Tar își construiește discursul artistic. Lucrările artiștilor Cătălin Petrișor și Bogdan Rața prezintă diferite aspecte ale realităților unei lumi postpolitice, postgenetice, postnucleare, postcrize, postpetrol care a traversat aceste etape înspre minunatele realități virtuale.
Mai multe detalii despre concept aici.
Expoziția este acompaniată de un album. Volumul Colorând griul – Starea de spirit are 128 de pagini și conține conceptul curatorial în română, engleză și ebraică și nouă portofolii ale artiștilor, alături de o secțiune de scurte biografii. Volumul va fi lansat oficial în România în cadrul Târgului internațional de carte Gaudeamus București și va fi accesibil gratuit începând cu 23 noiembrie a.c. în rețele de librării naționale. O selecție a albumului poate fi răsfoită aici.
Autor: Cosmin Năsui, curator și critic de artă
Editură: Vellant
Cartea-album dedicată expoziției este tipărită cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. SURSA: Modernism.ro