FOC
Librăria Cărtureşti Braşov
4 decembrie 2014 – 4 ianuarie 2015
DIN INTERIOR
Spaţiul expoziţional al Ordinului Arhitecţilor Braşov
4 decembrie 2014 – 18 decembrie 2014
Grupul Noima – a fost întemeiat în 2003, de pictorii Sorin Scurtulescu, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Sorin Neamțu și Sorin Oncu. Noima a debutat expozițional în 2004 la Cafeneaua Literara Joys din Arad în componenţa amintită. În același an la Galleria 28 din Timișoara are loc prima expoziţie sub titulatura NOIMA.
Actualmente activează în Gruparea Noima, Sorin Scurtulescu, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Frunteș.
Sorin Scurtulescu – Timişoara
Noima a însemnat o perioadă de căutări postuniversitare, apoi un efort documentar – ciclul Adnotărilor. Ce se întamplă acum?
După 10 ani de la prima expoziţie a grupări NOIMA avem câteva concluzii. Avem o strategie individuală şi de grup. Azi apar sintezele în lucrările noastre personale. Aceste rezultate se leagă bine şi în expoziţiile pe care le realizăm împreună. Credem că am depăşit impasul firesc al găsirii propriului drum fără a forţa, fără excese ideologice sau artificii. Timpul şi viaţa te ajută să devi autentic şi te învaţă cum să exprimi propriile trăiri şi experienţe. Folosim şi şlefuim cu fiecare experienţă filtrul unicităţii. Irepetabilitatea.
Acum se întâmplă pasul trei, poate cel mai important pas al nostru. Fiindcă acum suntem pregătiţi să ieşim în lume cu maturitate, vigoare şi curaj. Avem o bază bine clădită pe care vom putea să construim ceva durabil fără bruiajul complexelor şi cu hotărâre. Vrem să clădim o lucrare rezistentă prin autenticitate şi claritate la „intemperii” de natură conceptuală sau formală.
Unde vezi gruparea Noima în 5-10 ani. Care sunt năzuinţele tale cu privire la acest grup?
Dacă ne ţinem de treabă într-un mod profesionist putem ajunge foarte departe, mai departe decât, puteau să-şi imagineze alte grupuri de pictori români care au activat la noi în ţară înainte de anii ’90. Fiindcă astăzi deschiderea este alta.
Năzuinţele sunt normale, îmi doresc să expunem în spaţii private, sau chiar administrate de stat, însă de cea mai înaltă calitate. Acest lucru necesită un efort pe care acum, la 35 de ani, credem că putem să îl facem. Acum este timpul nostru! Acum trebuie să profităm de un orizont de aşteptare îndrăzneţ şi de deschiderea societăţii. Suntem motivaţi de faptul că tot ce am clădit până acum a fost înspre mai bine, mai calitativ, mai pozitiv şi nu invers. Nimeni nu ne poate opri să visăm dar şi să acţionăm ca atare. Îmi doresc ca majoritatea viitoarelor expoziţii şi acţiuni NOIMA să aibă loc în Europa, America şi de ce nu, în ascendenta piaţă artistică Asiatică. Obsesia New York-ului cu galeriile sale care expun adesea artă europeană de calitate mă urmăreşte şi pe mine, nu ascund acest lucru. Eu îndrăznesc să visez. Îmi revin în minte galeriile londoneze de pe Bond sau Cork Street. De ce să nu întrezărim o mare expozitie NOIMA la Tate Modern peste 15 ani. Cine ne opreşte?
Care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le presupune activarea într-o grupare?
Grupul este o platformă de lansare mai eficientă şi uneori mai credibilă. Grupul te motivează la lucru şi atunci cănd poate nu ai motivaţie personală. Unde sunt mulţi puterea creşte, economic, conceptual dar şi ca dezbatere constructivă continuă. Desigur, datorită faptului că grupul este perceput ca o singură entitate şi nu poţi avea un control total asupra comportamentului sau situaţilor create de toţi membri lui într-un anumit context pot apărea şi neajunsuri. Se poate întâmpla ca unul din cei cinci să devieze, să nu reziste ritmului sau unui aşa numit standard al grupării. Să nu mai producă rezultate de calitate… Acest aspect poate afecta imaginea şi puterea întregului grup. De obicei aceste aspecte se corectează de la sine sau tranşând lucrurile. Altfel grupul se autodistruge.
Cosmin Frunteş – Braşov
Cosmin Frunteş, ai decis de curând sa te alături grupării Noima…
Da, am decis să raspund afirmativ invitaţiei membrilor grupului de a participa alături de ei la acest proiect mare numit Noima.
Ce te apropie de ei?
Cred că avem trăiri şi aşteptări similare, sunt lucruri care vin din interior, sfere de interes comun. Nu e nimic exaltat sau nefiresc, dimpotrivă, năzuim spre o profundă căutare şi ascultare pe de-o parte. Ne dorim cu toţii seriozitate si profesionalism, pe de altă parte.
Cum vezi această implicare a ta într-un proiect de grup?
Diversitate şi unitate. Un demers colectiv bine făcut înseamnă putere mai mare… sper să fiu un mortor cât mai puternic pentru Noima. Avem proiecte bune care au nevoie de forţă, de cai putere!
Ciprian Bodea – Timişoara
Ciprian Bodea, cum a fost experienţa de la Braşov?
Cele două expoziţii ale grupării Noima, „Focul” şi „Din interior”, organizate în acest sfârşit de săptămână la Braşov au fost în primul rând un bun prilej de a reconecta grupul la proiecte concrete. După o perioadă de promovare a unui proiect documentar (Adnotări – lecţii de pictură, volum apărut la Editura ICR) reîncepem să ne bucurăm de lucrul împreună, de noi expuneri colective în noua formulă NOIMA.
Spaţiile de la Librăria Cărtureşti Braşov şi de la Poarta Ecaterinei (Spaţiul expoziţional al Ordinului Arhitecţilor Braşov) care găzduiesc în următoarele săptămâni lucrările noastre, sau dovedit generoase, poate chiar motivante, provocatoare într-un fel. Mă refer aici la arhitectura turnului Porţii Ecaterinei unde a fost necesară o „altfel” de compunere a expoziţiei care să dialogheze cu specificul acestui loc ce aminteşte de trecutul oraşului Braşov. Multe nişe, tencuiala, piatra şi lemnul de acolo ne-au speriat iniţial. La Cărtureşti am trăit o experienţă oarecum similară. De astă dată, provocarea a fost aceea de a găsi o relaţie potrivită cu rafturile de carte astfel încât poveştile noastre despre foc să stea onorabil lângă atâtea şi atâtea alte poveşti.Experienţa noastră a fost aşadar una intensă, cei prezenţi la vernisaje fiind deschişi spre un dialog cu noi. Am discutat direct despre trăirile noastre în faţa pânzei, subiectele lucrărilor, sau chiar despre limbajul specific picturii şi tehnologia pe care o folosim… Publicul a avut acces nemijlocit la „secretele” de atelier, cum spun unele clişee cu privire la breasla noastră.
Aţi avut acolo două proiecte. Unul cu trimitere precisă la un subiect generos, dar restrictiv – focul. Pentru al doilea proiect aţi ales un titlu ceva mai vag. Poţi descrie puţin cele două demersuri?
În urma reuniunii de la Şirnea, din luna octombrie ne-am propus să materializăm într-o expoziţie sau mai multe, această reîntâlnire şi regrupare a grupării NOIMA. La Şirnea am asistat, fără să ne propunem acest lucru, la sărbătoarea Focului lui Sumedru, o manifestare cu probabile origini precreştine ce marchează trecerea de la toamnă la iarnă precum şi purificarea holdelor. Am ieşit seara, împreună cu colegii din gruparea Noima şi am pictat această manifestare plina de semnificaţie încă pentru oamenii locului. A fost o experienţă nouă pentru mine. A picta noaptea, chiar având surse artificiale de lumină, nu îmi permite să am acelaşi control asupra imaginii cum îl am pe lumina naturală. Am simţit că trebuie să fiu mult mai concentrat şi să dau frâu liber gestului, să nu zăbovesc prea mult cu ochii pe lucrare ci mai mult pe subiect, pentru a încerca surpinderea esenţei subiectului: focul purificator. Am hotărât aşadar ca tema următoarei expoziţii să fie chiar focul lui Sumedru, pentru că acest lucru s-a legat firesc cu întâlnirea noastră. Au existat în laboratorul nostru lucrări realizate la faţa locului şi decantări venite din atelier. A fost interesant de urmărit ce cadre alege să dezvolte fiecare dintre noi din multitudinea de instantanee făcute la faţa locului, care au constituit ulterior puncte de plecare în abordarea temei. Rezolvările fiecăruia mi se par promiţătoare şi deschise la eventuale reluări ale subiectului.
„Din interior”, cea dea doua expoziţie, e o continuare firească a temei focului, în care ne-am propus să expunem preocupări recente din atelierele fiecăruia. Expoziţia „Din interior” cuprinde atât lucrări în ulei cât şi schiţe, desene, pictură-obiect, premise pentru eventuale proiecte viitoare personale.
Dacă ar fi să trag o concluzie pornind de la cele doua experienţe, consider că acestea au fost benefice şi ne motivează să mergem mai departe în proiectele noastre de grup sau individuale.
Dan Gherman – Houston
Cum se vede această nouă etapă din activitatea Noima de peste ocean?
Aceasta etapa a grupării Noima o văd ca pe o continuitate a cea ce am început în urma cu 10 ani la Şiria. O creştere organică în care fiecarui artist al grupării începe a i se remarca tuşa personală tot mai mult, chiar în sânul unui demers colectiv. Un jurnal în dialog. Încerc să proiectez peste realitatea grupării NOIMA un gând al lui Pablo Picasso: „Pictura este doar un alt fel de a ţine un jurnal”.
Vei reusi să simţi pulsul proiectelor Noima de acolo?
Chiar dacă ne despart mii de kilometri rămân conectat la pulsul proiectelor grupului Noima. Discut în permanenţă cu ceilalţi colegi. În toţi aceşti ani intre noi s-a format o legătura stransă, am împărtăşit nu doar proiecte, ci şi trăiri, simţiri, cum se întâmplă mereu prietenilor de nădejde …
Cum vezi colaborarea, cu colegii tăi pe viitor?
Pe viitor colaborarea mea cu grupul Noima sper că va fi una mai aprinsă din punct de vedere al proiectelor, şi poate, de ce nu, să ne adunăm cu toţi în USA pentru o expoziţie NOIMA. Dar până atunci e nevoie de cât mai multă, şi mai cu seamă cât mai bună, pictură. Ceea ce nu e puţin şi nici usor… Fiindcă Pictura este simplă când nu ştii cum se face, dar foarte dificilă atunci când ştii. Degas ne-a spus asta cu ceva vreme în urmă.
Andrei Rosetti – Deva
De ce NOIMA?
Numele nostru a apărut din joacă. Pornisem deja într-un demers comun. Căutam cuvinte care ne-ar putea unii. Au fost mai multe gânduri atunci. Foarte frecvent ne răspuneam unii altora. Cuvântul acesta nu are nici o noimă… Noi asta căutam. Un sens comun, un sens pentru a merge mai departe, un orizont de sens. Avem uneori bucuria să trăim senzaţia descoperirii unor lucruri prin imagine. Poate fi şi o iluzie, e drept. Uneori ne simţim parte la o mică descoperire de sens lucrând strat după strat pictura, dialogând în preajma picturii, bucurându-ne de proiectul colegului, de reuşita sa. Ajutându-l altă dată să se edifice sau să fie exigent cu ce face.
Ce vă propuneţi? Cum vezi activitatea viitoare a grupării?
Noima a ars nişte etape. Clarificări după ucenicie, documentarea pedagogiei Flondor, pe care am încercat să o asimilăm. Acum eu văd Noima deschisă spre mai multe posibile căi.
M-aş bucura să constat, spre exemplu, că această incintă a devenit la un moment dat fertilă cercetării şi chiar învăţământului liberal în arte. Proiectele comune, dialogurile noastre pot avea şi o altă finalitate decât cea obişnuită – expoziţia. Rămâne şi această cale, însă o şcoală liberă de pictură ar putea fi un cadru pentru continuarea dezvoltării noastre, pentru a împărtăşi altora ce am învăţat şi ce descoperim mereu, pentru a publica astfel de lucruri…
Curajul cu care am rămas legaţi de plein-air cred că trebuie păstrat. Scurtulescu pictând suprafeţe ample noaptea pe străzile Romei, experienţele lui Frunteş pe dealurile de sub Piatra Craiului iată premise simple pentru autenticitate. La rândul meu, am încercat în tot ce fac să mă raportez la ce văd, uneori pictând în natură (de câteva ori sub 0 grade sau în ploaie la malul Dunării) alteori doar observând sau fotografiind. Turner se lega de catarge în furtună. Ştiu că poate suna comercial pentru unii, demodat pentru alţii. Expoţiţia FOC nu ar fi fost realizată poate, fără acea decizie comună şi spontană de a ieşi cu pânzele între oamenii adunaţi în jurul focului aprins de Sfântul Dimitrie.
O altă cale posibilă, avem deja discuţii în acest sens cu patenerii noştri, ar fi aceea a unor rezidenţe Noima în oraşele Europei. Locuri în care vrem să punem alături sesiuni de pictură urbană, dialogul cu artiştii, curatorii şi galeriile de artă contemporană ale locului şi întâlnirea cu repere importante ale istoriei picturii aflate în muzee, în monumentele europene şamd. Discutăm acum de o posibilă descindere a Noimei în Viena, pentru a testa acest concept.
Iată câteva direcţii posibile care se pot adăuga expoziţiilor pe care continuăm să ni le propunem pentru viitor. Sfârşitul iernii şi primăvara sper să ne găsească în galeriile din Timişoara şi Bucureşti. S-au spus şi s-au scris câteva lucruri generoase despre noi. Poate şi datorită conciziei îmi revine în minte gândul lui Marius Lazurca referitor la gruparea noastră: „Aplombul de a fi ai timpului nostru nu le inhibă graţia de a depăşi trendul, modele, dictatura ultimului strigăt. Au priceput aşadar că – înainte de orice – tradiţia e un trecut care refuză să treacă”. Îmi doresc să ajungem, dacă nu am făcut-o deja, la acest bun raport cu timpul despre care amintea în 2007 domnul Lazurca. (artavizuala21)
Mai multe imagini pe https://www.facebook.com/media/set/?set=a.291125934429788.1073741864.163419813867068&type=1
Asociaţia Culturală Artessentia vă invită să participaţi la vernisajul expoziţiei de artă vizuală „Inima Reginei” care va avea loc la Casa Junilor (parter), str. Prundului nr. 1, Braşov, sâmbătă, de la ora 17.00.
DIN INTERIOR / INSIDE OUT
În noaptea din 25 spre 26 octombrie 2014, de Sfântul Dumitru, pictorii din Gruparea Noima, aflaţi în satul Şirnea pentru a schiţa agenda proiectelor comune viitoare, au ieşit spontan în preajma Focului lui Sumedru, pe dealuri, la o sesiune de pictură nocturnă în aer liber. Scânteia focului dedicat Sfântului Dumitru a fost purtată apoi în atelierele fiecăruia din membrii grupării, de la Timişoara la Braşov, din Deva în Houston. A rezultat o serie de studii, mare parte din acestea prezente în expoziţia FOC propusă publicului braşovean. DIN INTERIOR, cea de-a doua expoziţie a grupării, aduce în atenţie preocupările de atelier ale grupării fondate în 2003 în Transilvania.
Puține locuri de pe Pământ rivalizează la capitolul frumusețe și diversitate cu Noua Zeelandă, iar un astfel de loc nu avea cum să nu fie o atracție importantă pentru un fotograf de natură cum este Dan Dinu. Peisajele vulcanice inedite, plajele și zonele de coastă spectaculoase, fiordurile, ghețarii și munții, pădurile impresionante și o faună aproape în totalitate endemică, fac din Noua Zeelandă o țara cu un peisaj uimitor, unic în lume.
artavizuala21 