Mihai Barabancea – Rescrierea Secvenței / Bogdan Ghiu – Lucrând cu arta

Galeria Calina are onoarea de a vă invita vineri 5 iunie 2015, ora 18.00 la evenimentul de lansare a albumului Rescrierea Secvenței / Mihai Barabancea și prezentarea cărții Linia de producţie. Lucrând cu arta / Bogdan Ghiu, cu participarea celor doi autori.

 Rescrierea Secvenței / Mihai Barabancea

barabanceaCa într-un roller-coaster lansarea vine ca si o completare a ciclului amplu de misiuni de documentare prin orașele semnificative.

La inițiativa lui Nicu Ilfoveanu, în calitate de editor, la sfârșitul anului 2014, Mihai Barabancea dă gata producția unui album fotografic într-un tiraj de 500 de exemplare, aurite la Fabrik. Beneficiind de o introducere de Bogdan Ghiu, fotografiile incluse în aceastã carte au presupus colaborarea cu personaje anonime autohtone, nativ îmbibate de talent debordant și exibiționism exacerbat.

Titlul cărții Rescrierea Secvenței – sau Biblia celor respinși – exprimă practic universul subiecților care, captivi în hiper-realitate, își reinterpretează propriile vieți, se depășesc, își asumă fiecare rol și șablon preexistent și performează Super Saiyan dincolo de acestea. Privitorul este scufundat în ochiul ciclonului, amestecându-se printre personaje ca o hologramă.

În interiorul foto-nuvelei s-a creat un ritm muzical subconștient, intuitiv, resimțit de cel care o răsfoiește. Imaginile simbolice sunt bucăți dintr-un puzzle și acționează împreună, precum corzile unei harpe.
„Succesiunea imaginilor crează o poveste unică, asemeni unui voiaj multiversal, iar la final re-descoperi salvarea prin dragoste. Conținutul, odată văzut, nu mai poate fi ne-văzut.”, speră Mihai, Privitorul devine privit din carte în carte in carte „ochi în ochi” cum spune Bogdan Ghiu, picture in picture, ca într-un video feedback infinit.

Linia de producţie. Lucrând cu arta / Bogdan Ghiu

bogdan_ghiu_cop_carte

În Linia de producţie. Lucrând cu arta (Tact, 2014), al doilea volum de texte despre arta contemporană după Eu(l) Artistul. Viaţa după supravieţuire (cod de bare pentru viitorul monstruos al artei) (Cartea Românească, 2008), Bogdan Ghiu analizează şi conceptualizează filosofic şi politic practicile artistice actuale din perspectiva unei perpective teoretice integratoare cu totul neaşteptate: aceea a traducerii generalizate. Cunoscut traducător de filosofie franceză contemporană (Foucault, Derrida, Deleuze, Bourdieu, Bataille, Latour, Baudrillard etc.) şi comentator media şi de arhitectură, Bogdan Ghiu propune metafora transversală a „liniei de producţie” de­a lungul căreia ne producem unii pe alţii ca societate împreună cu şi prin intermediul artefactelor noastre, în rândul cărora arta ocupă un loc decisiv, strategic.

Recent, după masivul volum Linia de producţie. Lucrând cu arta (peste 500 de pagini, din care aproape 100 de imagini), Bogdan Ghiu a lansat un manifest intitulat Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (Cartea Românească), prin care prelungeşte reflecţia asupra noţiunii de traducere, pe care o propune drept cheie de înţelegere a lumii contemporane.

În 2014, printre artiștii împreună cu care a produs machete de realitate, traducându-­le inter­medial activitatea, s­a aflat și tânărul Mihai Barabancea.

A început Bienala de la Veneţia 2013

Cea de-a 55-a ediţie a Bienalei de la Veneţia a început pe data de 1 iunie şi se va încheia pe 24 noiembrie 2013.

Venetia 1

Tema aleasă de Massimiliano Gioni, directorul celei de-a 55-a ediţii a Expoziţiei Internaţionale de Artă – La Biennale di Venezia, cel mai prestigios eveniment muldidisciplinar mondial, este „Il Palazzo Enciclopedico/ The Encyclopedic Palace”.

România este reprezentată la acest eveniment cu proiectele „O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneţia” şi „Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare”.

O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneţia
Artişti: Alexandra Pirici, Manuel Pelmuş
Curator: Raluca Voinea
Coordonator proiect: Corina Bucea
Spaţiu expoziţional: Pavilionul României din Giardini della Biennale

O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneţia este o acțiune continuă care se va desfăşura live pe toată durata bienalei. Proiectul oferă o perspectiva proaspătă şi dinamică cu care abordează istoria Bienalei de la Veneţia, de la înființarea sa în 1895 şi până în prezent, animând prin performeri o selecţie de imagini şi de opere reprezentative, simptomatice pentru cursul artei moderne din ultimul secol. Retrospectiva este un monument efemer al bienalei, o critică a conservatorismului îndelungat al acesteia, dar şi o celebrare a deschiderii ei către experiment.
În acelaşi timp, aducând monumentalul în imaterial şi transformând obiectul în acțiune, proiectul transformă istoria bienalei, o actualizează. O retrospectivă este o întreprindere grandioasă, dar, în acest caz, reproducând aproximativ o sută de lucrări zilnic, doar prin intermediul câtorva corpuri umane, proiectul schimbă scara unei retrospective şi percepţia bienalei înseşi.

Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare
Artişti: Apparatus 22, Irina Botea şi Nicu Ilfoveanu, Karolina Bregula, Adi Matei, Olivia Mihălţianu, Sebastian Moldovan
Curator: Anca Mihuleţ
Spaţiu expoziţional: Noua Galerie a Institutului pentru Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia (Cannaregio 2214-30121)

Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare reprezintă o explorare spaţială şi vizuală a unor istorii minore şi neatractive, suspendate în spatele unor evenimente majore.
Expoziţia reuneşte cinci abordări ale unor artişti tineri din România, la care se alătură o artistă din Polonia, şi încearcă să răspundă unora dintre provocările conceptuale ale curatorului general al bienalei, Massimiliano Gioni, care propune pentru această ediţie a bienalei un exerciţiu de decontextualizare a istoriei artei şi a principiilor de prezentare a lucrărilor de artă. Palatul enciclopedic ca formă totalitară şi utopică de organizare a informaţiei presupune accesul continuu la cunoaştere, subiect al descentralizării percepţiei şi al contradicţiilor generate de un sistem social şi politic mobil.
Adi Matei discută suspensia unei mişcări posibile în timp şi spaţiu, Apparatus 22 evaluează lumea iluzorie a emoţiilor şi experienţelor false, iar Karolina Bregula comentează asupra necesităţii de a da foc artei vechi pentru a face loc artei noi. În timp ce Olivia Mihălţianu construieşte un spaţiu în spaţiu, o cameră de aur destinată gândirii, instalaţia sanitară a lui Sebastian Moldovan devine un element pseudo-arhitectural şi un semn al locuirii. Analizând realităţi regionale ignorate, filmul  Irinei Botea şi al lui Nicu Ilfoveanu cercetează felul în care imaginaţia operează în interiorul caselor memorial.

Cele două proiecte româneşti au fost selectate dintr-un număr de 18 şi au fost analizate de o comisie, numită prin ordin al ministrului culturii. Comisia a avut următoarea componenţă: Bogdan Ghiu, Matei Bejenaru, Magda Cârneci, Roberto Pinto (Italia), Rene Reitmeijer (Olanda), Monica Morariu şi Alexandru Damian.

Km 0. Reprezentare şi repetiţie a Pieței Universităţii

30 noiembrie 2012 – 28 februarie 2013
tranzit.ro/ Bucureşti – Str. Gazelei nr. 44, sector 4, Bucureşti

tranzit.ro/ Bucureşti vă invită vineri, 30 noiembrie 2012, de la orele 19:00 la deschiderea expoziției „Km. 0. Reprezentare şi repetiție a Pieței Universității”. Expoziția prezintă diferite reflecții asupra Pieței Universității din Bucureşti, văzută ca un „punct zero“ al spațiului public din România după 1989. În timp ce conflictele nerezolvate ale anului 1990, care au transformat Piața într-un loc memorial păreau să se evapore din conştiința publică, la începutul anului 2012 oamenii s-au adunat din nou acolo pentru a-şi striga nemulțumirile şi – deşi aparent doar pentru o perioadă scurtă – ei au recâştigat Piața ca un loc al expresiei libere şi al manifestării atitudinii civice. Cu un viitor încă neclar, cu perspectiva de a fi transformată într-o „menajerie” reglementată, controlată şi supravegheată, Piața Universității rămâne încă un loc cu o semnificație simbolică importantă, mai ales în contextul politic actual, din România dar nu numai.

Abordarea subiectului Pieței Universității într-o expoziție nu reprezintă atât de mult o îndepărtare de la locul acțiunii cât o oportunitate de a prezenta o multiplicitate de perspective prin care gestul artistic poate oferi grile mai puțin polarizante şi mai complexe de interpretare şi de evocare a Pieței. Astfel, aceasta nu este doar „kilometrul zero al democrației” sau un „punct zero” din care proteste sociale pot porni dar şi un spațiu în care să imaginăm noi relații între indivizi şi corpul social sau între cetățeni şi statul care îi reprezintă.

„Km. 0. Reprezentare şi repetiție a Pieței Universității” prezintă lucrări realizate ca reflecții asupra Pieței, documentații ale unor performance-uri realizate deja în Piață sau lucrări noi, realizate special pentru expoziție. În timpul vernisajului, între orele 19:30-20:30, în cadrul instalației ei „Nimic nu durează, dar nici nu trece”, Alexandra Pirici va realiza un performance împreună cu Bogdan Drăgănescu, Mădălina Dan, Jean Lorin Sterian, Vlad Basalici.

Participanți: Vlad Basalici, studioBASAR, Larisa Crunțeanu, Laurențiu Gâlmeanu, Bogdan Ghiu & Octav Avramescu & studenți ai Universității de Arte Bucureşti, Mihai Mihalcea, Dan Perjovschi, Vlad Petri, Alexandra Pirici, David Schwartz & Mihaela Michailov, Emanuel Vasiliu şi alții.

Design expoziție: Atelier Brut
Design grafic: Palier Design
Asistență expoziție: Julia Schulze

Expoziția va putea fi vizitată în luna decembrie 2012 pe bază de programare la adresa raluca.voinea@tranzit.org iar în perioada 8 ianuarie – 28 februarie 2013 va fi deschisă pentru public de joi până sâmbătă între orele 14:00-18:00.
O serie de conferințe, dezbateri şi alte evenimente vor însoți expoziția pe parcursul acesteia.
Curator: Raluca Voinea

Se deschide Bienala de la Veneţia

Olimpiada artei contemporane mondiale

Astăzi, 4 iunie 2011, se deschide Bienala de la Veneţia, această ediţie fiind numită de o jurnalistă de la The Wall Street Journal „Olimpiada artei contemporane mondiale”. Evenimentul are o vechime de un secol, timp în care ţările şi-au trimis cei mai promiţători artişti pentru a expune în pavilioanele şi palatele din oraşul de pe ape. În loc de medalii, artiştii rivalizează pentru faimă pe scena artei globale.

Bienala a fost înfiinţată în anul 1985, desfăşurându-se iniţial doar în grădinile publice. Între timp, expoziţiile s-au extins în tot oraşul, atrăgând, în fiecare an, sute de mii de vizitatori, în ciuda faptului că Veneţia are multe alte evenimente de-a lungul anului.
Competiţia de anul acesta se dă între 89 de naţiuni, faţă de cele 77 de acum doi ani. O treime îşi organizează expoziţiile în pavilioanele din Giardini, un parc din marginea estică a oraşului, iar restul în şantierele navale istorice sau în clădirile din apropiere. Aproape 40 de fundaţii artistice şi colecţionari privaţi organizează de asemenea expoziţii separate în tot oraşul.
Agenţiile de stat şi consiliile de artă care plătesc pentru aceste pavilioane fac tot ce le stă în putinţă să ajute creaţiile conaţionalilor să se afirme. Pentru prima dată, la Bienala participă şi Emiratele Arabe Unite. „Cred că este important pentru artişti, critici şi curatori să se laude cu propria galerie, spunând că au fost la Bienala din Veneţia. Mai mult, aceştia ar trebui să fie luaţi în serios şi pe plan local”, a spus Tirdad Zolghadr, curatorul expoziţiei din Emirate. Emiratele Arabe Unite plănuieşte să îi sărbătorească pe cei 30 de artişti participanţi la expoziţie cu o gală pe terasa Colecţiei Peggy Guggenheim, cu privelişte către Grand Canal, iar Muntenegru participă cu artista celebră de performance-art, Marina Abramovici.

Însă, nu toate ţările de pe hartă participă. Neliniştea politică a forţat ţări precum Liban şi Bahrain să se retragă. Şi despre Egipt se credea că o să lipsească în acest an, însă a decis să apară aşa cum era plănuit, spune directorul bienalei Bice Curiger. Pentru prima dată sosesc în acest an artişti ce reprezintă Haiti şi Bangladesh.
Expoziţia principală a bienalei „ILLUMInations”, va face referire la trecutul istoric al Veneţiei prezentând mai multe capodopere de secol al XVI-lea de Tintoretto, împreună cu piese recente ale unor staruri în ascensiune precum Loris Gréaud şi Urs Fischer. Dl. Gréaud, stabilit la Paris, a creat „pavilionul Geppetto”, o sculptură în mărime naturală a unei balene, a cărei burtă conţine o uşă dărâmată. Dl. Fischer, stabilit la New York, a folosit ceară pentru a recrea sculptura iconică a lui Giovanni Bologna din 1583, „Răpirea sabinelor” şi se aşteaptă ca omagiul său din ceară să se topească în întregime până la închiderea bienalei de pe 27 noiembrie.
Bienala din 2009, deşi cu un buget mai mic cu 1 milion € decât în 2007, a atras un număr record de vizitatori, 375.702 în total, cu o medie pe zi de 2.223, cu 18% mai mulţi decât ediţia precedentă. Anul acesta, se aşteaptă ca numărul vizitatorilor să fie încă şi mai mare.
Participarea românească din acest an este asigurată de două proiecte: Performing History cu Ion Grigorescu şi Anetta Mona Chişa & Lucia Tkacova în Pavilionul Naţional al României din Giardini della Biennale şi proiectul Romanian Cultural Resolution – documentary, autori Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu, care va fi expus în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.
Performing History propune ideea relaţionării multiple la Istorie, a trăirii Istoriei ca suită de ipostaze ale mai multor modernităţi specifice. Analizând practici artistice particulare atât contextului românesc, cât şi Europei de Est în general, acest proiect urmăreşte să dramatizeze şi să „reînsceneze” istoria trăită a artei ultimelor decenii, evidenţiind legătura dintre modernităţile polimorfe specifice ariei estice şi reprezentările vizuale contemporane.

Conceptul curatorial se construieşte ca un provocator dialog trans-generaţional între Ion Grigorescu – o figură marcantă a artei experimentale în România – şi mai tinerele artiste Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, între cei doi curatori Maria Rus Bojan şi Ami Barak, implicându-i deopotrivă pe scriitorul Bogdan Ghiu şi pe sociologul Vasile Dâncu. Prin intermediul unei articulări vizuale dinamice, proiectul funcţionează ca un meta-ecran în care istoria este performată şi tradusă pe mai multe niveluri de sens, reflectând provocările majore şi schimbările de paradigmă comune spaţiului post-comunist est european. Prin „performarea” ei reprezentativă, istoria Estului îşi formulează, astfel, mesajul în termenii universali ai artelor vizuale contemporane. (Cynthia Canela)
SURSA: ICR, The Wall Street Journal, BBC News.
Citiţi pe aceeaşi temă:
Bienala de la Veneţia
Scurtă plimbare virtuală prin pavilioanele bienalei

Artiştii bienalei transmit un mesaj politic

Ascensiune cu probleme

Interes pentru România la Veneţia