Metafore Incandescente – Bienala Națională de Ceramică – Sticlă – Metal

Ediţia a V-a Cluj-Napoca – 2016
Periplu expozițional – 2017, la Bistrița și Tg. Mureș

Aflată la a VI-a sa manifestare ca manifestare expozițională de cuprindere națională, Bienala ”METAFORE INCANDESCENTE” de la Cluj-Napoca este singura din țară care reunește, de două ediții încoace, cele trei domenii ale artelor focului: ceramica, sticla și metalul, în toate formulele lor de manifestare. Bienala cuprinde o plajă largă de abordări plastice și conceptuale realizate la un înalt nivel artistic și tehnic, într-o scală dimensională ce începe de la mici și rafinate obiecte de bijuterie contemporană, piese de mare rafinament din sticlă sau mixaje ale sticlei cu metal sau lemn, până la piese din ceramică sau metal sculpturale cu puternice sugestii de monumentalitate.

În ediția sa ultimă și în această formulă deschisă celor trei domenii laolaltă, ce a atins o cotă de participare cu 50% mai largă decât precedenta, Bienala noastră a fost itinerată în încă două importante locații expoziționale din țară la invitația expresă a uniunilor artistice de aici.

Din motive obiective, ce țin de neprevăzuta prelungire a perioadei sale de expunere în această ediție, extinsă pe durata a aproape șase luni, în expozițiile Bienalei la Bistrița și Târgu Mureș au expus din cei 64 de artiști un număr de 52, la care s-au adăugat 3 invitați, după cum urmează, pe centre și în ordine alfabetică:

Alba-Iulia: Cristian Sergiu Ianza, Baia Mare: Raluca Veber Neagu, Bistrița și Năsăud: Vioara Dinu și Victorița Andreș, Brașov: Miruna Coman, Anca Valeria Sâmpetrean și Ioan Aron Țăroi, București: Adela Bonaț, Diana Butucariu, Lucian Butucariu, Vladimir Șerban Cioroiu, Sintia Ioana Costache, Andreea Cristina Gheorghe, Ovidiu Constantin Ionescu, Lucia Mihaela Lobonț, Nicolae Moldovan, David Leonid Olteanu, Dan Popovici, Ilie Rusu, Victor Triaire, Iuliana Turcu și Gheorghe Zaharia, Cluj-Napoca: Arina Ailincăi, Elena Amariei, Vasile Cătărău, Iordanka Cioti, Emilia Chirilă, Elena  Crișan, Zsuzsanna Irén Deák,  Andrei Florian,  Marius Silviu Georgescu, Simona Gabriela Kolozsi, András Koncz-Münich, Cristina Metea Quai, Cristina Munteanu, Ana Maria Nagy, Tudor Oltean, Oriana Pelladi, Felix Peter, Adina Toader Jurca, Anastasia Vdovkina și Gavril Zmicală, Deva – Grigore Roibu, Iași: Dan Sorin Purcariu, Cristian Gafițescu, Nicolae Gabriel Obreja, Oradea: Maria Bologa, Marta Jakobovits Râmnicu–Vâlcea: Corina Croitoru Necșuleu, Sibiu: Ion Tămâian, Timișoara: Gloria Grati, Florin Ivănescu,
Artiști invitați: București: Vlad Basarab, Cluj-Napoca: Agy Forro, Tîrgu Mureș: Mana Bucur

Le mulțumim tuturor pentru că ne-au acordat încrederea, onorându-ne invitația:

Galeria ”ARCADE 24”,  a UAP Bistrița
Piața Centrală, nr. 24,
19 ian.– 14 febr. 2017

Așadar, ulterior expunereii inițiale în Galeriile Muzeului de Artă din Cluj în 6-30 octombrie 2016, expoziția a fost prezentată în perioada 19 ian. -13 febr. 2017, în Galeria ”Arcade 24” din Bistrița, la invitația reputatului critic de artă Dl. Oliv Mircea, manager artistic al galeriei și Președinte al Asociației UAP Bistrița.

În această galerie de înaltă ținută, cu o configurație specifică pe două niveluri, situată într-o clădire medievală din centrul vechi al orașului, în spațiul căreia se află și atelierele artiștilor plastici profesioniști de aici, exponatele bienalei s-au bucurat de condiții de expunere deosebite. Galeria oferă condiții excelente unei expuneri de înalt nivel profesional, lucru care a făcut ca energiile benefice ale spațiului și ale exponatelor bienalei să se transleze reciproc îmbogățind atmosfera.

Pe întreaga perioadă a prezenței sale aici, începând chiar cu momentul vernisajului, expoziția s-a bucurat de marea apreciere și interesul unui larg și inițiat public bistrițean.

Mulțumim gazdelor și celor ce ne-au sprijinit efectiv în prezentarea evenimentului la Bistrița, dorindu-ne ca expunerea Bienalei aici să devină un eveniment permanent.

Au prezentat Bienala la vernisajul de la Bistrița:

– Dr. Marcel Lupșe din Bistrița, artist plastic pictor, Vicepreședinte al UAP Cluj-Bistrița,
– Dl. Oliv Mircea din Bistrița, gazda expoziției, critic de artă, managerul Galeriei ”ARCADE 24” și Președintele Asociației UAP Bistrița
– Conf. univ. dr. Andrei Florian din Cluj-Napoca, artist plastic ceramist, curatorul general al Bienalei Naționale ”Metafore Incandescente”- Cluj-Napoca

Galeria ”ART NOUVEAU”,  a UAP Mureș

Palatul Culturii Tg. Mureș, str. George Enescu nr. 2,

17 feb.– 14 martie 2017

Expoziția deschisă la Tg. Mureș la inițiativa și invitația D-nei Mana Bucur, artist plastic ceramist și Președinte al UAP Mureș, în 17 febr. deschisă până în 14 martie a.c., ne-a oferit marea șansă și privilegiul de a inaugura o galerie cu o configurație pe două niveluri cu o locație extrem de avantajoasă, din centrul municipiului.

Este vorba de Galeria ”ART Nouveau”, a UAP Mureș, situată la parterul și un nivel al Palatului Culturii care găzduiește Muzeul de Artă Tg. Mureș și sala de spectacole a Filarmonicii din oraș, un impresionant edificiu, un spațiu cultural deosebit, renumit prin frumusețea și valoarea vitraliilor pe care le posedă.

Această galerie prezintă avantajul unei proaspăt și impecabil realizate, renovări generale și a unor dotări tehnice specifice de iluminare, de ultimă generație. Toate acestea ne-au creat posibilitatea unei panotări și expuneri absolut deosebite, atmosfera expoziției astfel creată oferind publicului elemente, aproape ideale, în lecturarea optimă exponatelor prezentate aici.

Pentru tot ce a concurat la reușita totală a evenimentului bienalei la Tg. Mureș, mulțumim gazdelor pentru invitația și concursul generos dat în pregătirea și realizarea acestei importante expoziții naționale. Toată admirația pentru modul de administrare a acestei galerii

Au prezentat Bienala la vernisajul de la Tg. Mureș:

– D-na Mana Bucur, din Tg. Mureș, gazdă a expoziției, artist plastic ceramist și Președinte al UAP Mureș,
– D-na Arina Ailincăi din Cluj-Napoca, artist plastic ceramist, laureata Premiului UAPR pentru Ceramică, 2016,
– Dl. Oliv Mircea din Bistrița, critic de artă, manager al Galeriei ARCADE 24, Președintele Asociației UAP Bistrița,
– Dl, Nagy Miklos Kund din Tg. Mureș, scriitor și cronicar de artă de limbă maghiară,
– Conf. univ. dr. Andrei Florian din Cluj-Napoca, artist plastic ceramist, curatorul general al Bienalei ”Metafore Incandescente”

 Mulțumesc cu recunoștință și prețuire tuturor artiștilor participanți, managerilor galeriilor, Uniunilor Artiștilor Profesioniști din Cluj, Bistrița și Tg. Mureș și celor ce ne-au acordat sprijinul efectiv și asistență, pentru profesionalismul cu care au contribuit la reușita periplului expozițional al acestei ediții a Metaforelor Incandescente ale Artelor Focului românești, în beneficiul deplin al publicului nostru exigent, căruia îi arătăm respectul nostru.

 Andrei Florian curator al
Bienalei Naționale ”Metafore Incandescente”- Cluj-Napoca

Mai multe imagini pe https://www.facebook.com/pg/artavizuala21/photos/?tab=album&album_id=610643569144688

Horea Paştina şi Grădinile Emiliei

În Galeria Arcade 24 din Bistriţa a avut loc, în data de 12.09.2013, vernisajul expoziţiei de pictură „Grădinile Emiliei”, aparţinând pictorului Horea Paştina.

Născut la Alba Iulia pe 13 septembrie 1946, Horea Paştina este profesor universitar şi co-fondator al grupului Prolog. În pictură, Horea Paştina abordează un stil aparte, cu sensibile valenţe coloristice şi un mod poetic de a înţelege lumina. Lumea lui Horea Paştina ascunde multiple întelesuri, în care natura e prezentă, statornică, misterioasă și vibrantă. Curatorul expoziţiei este criticul de artă, prof. Mircea Oliv, care urmăreşte opera lui Horea Paştina de peste 30 de ani. Expoziţia va fi deschisă toată luna septembrie 2013.

Astăzi, de ziua sa, îi urăm maestrului Horea Paştina un sincer La mulţi ani!

Horea Paştina – Grădinile Emiliei

Galeria Arcade 24, Bistriţa

Uniunea Artiştilor Plastici Bistriţa vă invită la vernisajul expoziţiei „Grădinile Emiliei” semnată Horea Paştina. Evenimentul va avea loc joi, 12 septembrie 2013, orele 18.00 la Galeria Arcade 24.

Curatorul expoziţiei: Oliv Mircea.

Marcel Lupşe: Herbaryum/Scriere

Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud
Vernisaj: miercuri 25 aprilie 2012, ora 13.30.
Curatorul expoziţiei/prezentare Oliv Mircea

 Idealismul magic al „Florii albastre”

Lucrările de acum ale lui Marcel Lupşe au caracterul unor reverii. Ele continuă „rebeliunea romantică” începută de pictor încă înainte cu două decenii. Această iraţională atitudine a „revoluţiei romantic” totale pare a afirma doctrina identităţii dintre Dumnezeu, lume şi eu. Toate trei se contopesc într-un fenomen imanent pe întreaga suprafaţă a tabloului. Un răstimp al imanenţei. Un răstimp al „florii albstre” care pare a fi revenit, iată, cu centrul său de gravitaţie adânc spiritual. Romantizarea pe care pictorul o întreprinde nu este altceva decât potenţare calitativă a naturii. Prin această operaţie eul obosit şi crepuscular al lumii de azi este identificat cu un eu „eroic”. Romantizarea din Herbaryum/Scriere dă faptului comun şi experienţei senzoriale un sens înalt – suprasenzorial, lucrului cunoscut demnitatea necunoscutului, celui finit o aparenţă infinită. În acest context pictorul e magician, şaman, vraci, extatic şi inspirat. Magia poetică îl face acum pe Marcel Lupşe să afirme, cum altădată o făcea Horia Bernea, „Lumea e bună prin scop, frumoasă ca facere, complexă prin vieţuire şi spirituală prin materialitate…”
(Oliv Mircea, 2011)

Marcel Lupşe se naşte la 21 august 1954 la Dej. În anul 1979 absolvă Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” la clasa profesorului Vasile Crişan. Din 1980 participă cu regularitate la expoziţiile organizate de filial Cluj şi apoi filiala Cluj-Bistriţa-Zalău a U.A.P. Din 1989 este mebru U.A.P. din România la secţia Pictură. În 1990 se stabileşte la Bistriţa unde se ocupă de administraţia culturală fără să întrerupă activitatea artistică. Din 1994 este profesor şi din 1998 şef de catedră la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistriţa. Expune pictură, desen, obiect în peste 100 de expoziţii de grup în ţara şi peste hotare, participând anual la Simpozioane şi tabere de Arta Plastică naţionale şi internaţionale. În cele trei decenii de activitate artistică organizează 38 de expoziţii personale, lucrările sale figurând în muzee şi colecţii particulare din România, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Israel, Japonia, Luxemburg, R. Moldova, Olanda, Polonia, S.U.A, Suedia, Turcia, Ungaria.
Universul vegetal legat de ruralitatea transilvană ocupa un loc important în preocupările sale plastice, transformându-se în structuri emblematice pentru creaţia sa.

Firul vrăjit al tapiseriilor Angelei Roman Popescu

Palmaresul bogat al unei artiste
care ar încânta publicul de pretutindeni

Tapiseriile Angelei Roman Popescu mi-au adus aminte de dorinţa celor ce conduc secţia de tapiserie de la Metropolitan de a aduce la Muzeul din New York lucrările unor artişti din România. Ca să vadă americanii şi turiştii ce împânzesc Muzeul Metropolitan firul vrăjit cu care ţes românii de milenii şi de secole lâna, inul şi cânepa, borangicul, aţa colorată şi firul de aur şi argint.
Firul vrăjit al tapiseriilor româneşti exprimă intuitiv calitatea frumosului de a răspândi vraja: ca emoţie estetică şi fior al emoţiei ce ne scaldă fiinţa. Iată că expoziţia Angelei Roman Popescu intitulată „Firul vrăjit” pare să-mi fi ieşit nu întâmplător în cale impunându-mi dorinţa s-o văd la New York cât mai curând. Artista al cărei catalog de expoziţie din Italia mi-a încântat ochii cu o altă simeză intitulată „Anotimpuri în culori/ Stagioni a colori” are un palmares semnificativ de expoziţii de grup şi individuale, în ţară şi străinătate, cărora li se adaugă premii de prestigiu pentru creaţie, artă decorativă, creaţie vestimentară. Un trofeu important a primit şi pentru broderie, la Trienala Internaţională de la Cluj, în 2002. Prima participare internaţională a avut-o la Frankfurt am Main, în 1973, după care au urmat expoziţiile de la Chişinău, Ucraina, Ungaria, Danemarca, Italia, presărate cu simeze personale în ţară, cu simpozioane şi defileuri de modă, nelipsind din bogata-i paletă de realizări nici creaţia de costume pentru spectacolul de teatru montat de Mihai Mănuţiu cu piesa „Adunarea femeilor” de Aristofan, de la Teatrul din Cluj. În 2010, artista a fost invitată de primăria de la Viena pentru o expoziţie personală şi a expus în „La petite galerie Time”.

Lucrările artistei ar înnobila spaţiul expoziţional al Centrului Cultural Român newyorkez, ori sălile de expoziţie de la Pratt sau Parson Institute, având darul de a ţese culorile, blândeţea, muzicalitatea volumetriilor şi modernitatea compoziţiei în fiecare piesă. Nemaivorbind că ar crea în spaţiile mari ale oricărui loft de zgârie-nori acea balanţă a designului interior ce ţine în cumpănă strălucirea ambianţei şi căldura amfitrionului.
Tapiseriile Angelei Roman Popescu au calitatea harului ţesut în compoziţie, un mare atu al artistei. Lucrul e temeinic făcut, chiar şi atunci când materialele sunt parte a unei evanescenţe, elemente dintr-un cotidian funcţional, perisabil, detalii din instalaţii ce nu-şi propun durata, ci doar exerciţiul contemplativ, asocierea iute cu minunea jocului, îndemânării şi bucuriei de a inventa. Expoziţia „Anotimpurilor în culori” adună în catalogul făcut din ingenioase cărţi poştale ilustrate lucrări care au vervă şi ritm, dincolo de abordarea tradiţională a haute-lisse-ului sau miniatura textilă. O vastă combustie şi fineţe muzicală a contrapunctelor şi interferenţelor şi, nu în ultimul rând, le conferă calitatea remarcată de Negoiţă Lăptoiu de a fi „animate de un admirabil sentiment românesc al locului şi timpului, al ritmului, armoniei şi sărbătorescului”. Un alt comentator al creaţiei Angelei Roman Popescu , Bela Barla, descoperă lumea imaginarului care sfidează graniţa dintre bidimensionalitatea unui tablou şi lumea tridimensională a realităţii. Aici seria de „Căpiţe” reprezintă un pariu câştigat câtă vreme tapiseriile trec de picturalitatea peisajelor în arta fugii, precum în pânzele pictate de regretatul Ion Dumitriu, în pictura decorativă de la Cluj şi Baia Mare sau în creaţia maeştrilor bucureşteni, de la Vasile Grigore la Viorel Mărginean. Nici desenul volumetriei nu este obedient, deşi în poartă marca expresionismului abstract sau a impresionismului cu tuşe dinamice şi vertijul culorilor tari din pictura lui Van Gogh. Nu putem să pierdem din vedere meticulozitatea peisajelor campestre din pictura lui Brueghel, pentru a vedea diferenţa modernilor în abordarea scenelor de gen, a mulţimilor. Bogăţia detaliului e reprezentată modern ţesând tuşe mari, în forme de flacără, falduri oblice, drapaje de texturi.

Colajul e tehnica de bază, fie că ne gândim la punerea petelor de culoare sau la lucrările de tip colaj. „Căpiţele” din tapiseriile şi colajele ori broderiile în tehnici mixte ca şi „stogurile” Angelei Roman Popescu sunt ţuguiate, uneori alungite, ca un obelisc trimiţând la axis mundi. Ele au o picturalitate liberă de tradiţionalism şi mimesis încorporând umbre şi pete neaşteptate de culoare, de parcă le-ar acoperi îngrămădirea de paie un soi de prelate protectoare făcute din imaginaţie şi visare. Fâşii şi pete, cravaşate turcoaz, mov, alb şi negru evocă aglomerări de flori de cicoare, rochiţa rândunicii şi bulbucaţi ciulini sălbatici sau clopoţei vineţi, de parcă un copil teribil ar visa căpiţe nu doar din iarba fâneţelor, ci şi din florile câmpului cosite şi stivuite împreună. Cum bine observa Ilie Călian încă din 1977, artista generează lucrări de o indubitabilă frumuseţe şi eleganţă a texturii şi culorii, fără ca ansamblul să fie tributar formulărilor tradiţionale de la care se abate.

O expoziţie de la Bistriţa avându-l drept curator şi prezentator pe criticul Oliv Mircea

Expoziţia de la galeria Arcade din Bistriţa l-a avut drept curator şi prezentator pe criticul de artă Oliv Mircea, căruia mulţi artişti contemporani îi datorează vizibilitatea şi albumele de autor concepute impecabil de acest one man show al criticii plastice contemporane, critic, curator, editor, director de proiect, designer editorial şi alte mai multe daruri de mise en page a artelor vizuale. Acelaşi neobosit Oliv Mircea a lansat de curând la Cluj albumul monografic dedicat împreună cu Emil Cira creaţiei lui Miron Duca, sub titlul „Ritmuri ale timpului”. Apărut tot în seria „Arcade” a editurii „Eikon”. Lansarea a reunit toate forţele intelectualităţii clujene şi un grup de vorbitori unul şi unul, nelipsiţi fiind în susţinerea proiectului criticul Ion Bogdan Lefter şi Marta Petreu, de regulă retrasă şi reticentă cu agenda de lansări de carte.

Albumul „Firul vrăjit”, de Angela Roman Popescu, publicat în aceeaşi colecţie de notorietate „Arcade 24”, la editura „Eikon”, e o bijuterie în sine, reuşind să pună în valoare talentul unei artiste remarcabile, intuitivă şi imaginar geometrică, de o simfonie cromatică dozată piramidal, ferm articulată în fugile muzicale, naturistă şi spiritual dăruită credinţei, în stare să lase să se vadă peste toate compoziţiile sale îndrăzneţe mâna lui Dumnezeu şi sub ea smerenia strălucirii, vibraţia nedomolită, sălbatecă din fiecare transcendere plină de energie, accent, spirit ludic. Lucrările Angelei Roman Popescu sunt fiecare în parte poeme şi tablouri decorative amintindu-ne de Prapuri, mandale, piramide şi monumente ceremoniale, pietre tombale dar şi cuptoare de ţest din ograda ţăranilor, tumuli şi muşuroaie sau cuiburi de ţărână ridicate în jurul porumbului prăşit, cartofilor, pomilor înfăşaţi ori trandafirilor, protejaţi de îngheţuri.

Artista încolăceşte în ţesătură firele, de parcă şi-ar împacheta sau înfăşa compoziţiile, cu un soi de tandreţe maternă care îşi înveşmântează pruncii. Acest gest al înveşmântării căpiţelor poate fi un reflex al unei alte vocaţii împlinite a Angelei Roman Popescu, vreme de decenii şi creatoare de modă cunoscută la Cluj pentru colecţiile sale, defilări, premii şi culoarea adusă în vremuri în care vitrinele arborau produse de fabrică de serie. Tehnica, impecabil stăpânită, creează poezia tapiseriilor, numinosul din opera artistei pe care-l revela Oliv Mircea în studiul său intitulat „Plăcerea sensului şi demnitatea domesticului”. Această poezie şi muzicală policromie din tapiseriile Angelei Popescu au inspirat şi eseurile pe care i le dedică doi poeţi importanţi ai literaturii contemporane, Ion Mureşan şi Gabriel Chifu, primul aproape de a scrie chiar un poem după vederea lucrărilor în „Stoguri cu ferestre de sticlă”.

Blazoane, peisaje, eflorescenţe

„Dansul bucuriei” e o lucrare mixtă, cusătură, broderie, încrucişare de fire, din care se revarsă, precum din cornul abundenţei, perechile de dansatori, cu silueta în creştere şi scădere, asemeni valului, flux şi reflux al prim-planului. Trupurile policrome, caligrafie şi coregrafie ţâşnesc dintr-un potir transparent sugerat prin suprapunerea de petale care repetă la extreme, simetric, doar conturul siluetelor din centrul eflorescenţei.

O tapiserie ţesută clasic, „Reînviere”, centrează compoziţia în pâlcuri filiforme de oameni care au primit sau vor primi lumina de Paşte ori pregătesc primenirea din împărtăşanie. Angele Roman Popescu ţese mereu în lucrările ei decorative credinţa.
„Colină” foloseşte colajul de petece zimţate pe margini în culori de un rafinament îndrăzneţ pe un fundal de pământuri cu irizaţii de cupru şi bronz, care pune în evidenţă verticalitatea mai de grabă decât molcoma spinare colinară.
„Chemarea de departe”/ înfăşurări lână /anunţa încă din 1994 un drum al blazoanelor geometrice amintind broderii decorative româneşti şi orientale, dar şi o tehnică a ţesăturilor din petece de materiale diferite, întâlnită din Europa în America, în comunităţile rurale. Asocierea fragmentelor creează o subtilă mandala.
„Gânduri rostogolite în lumină” foloseşte înfăşurările pe tuburi de carton de dimensiuni şi lungimi diferite pentru a înălţa arhitectura unui turn de biserică ori de campanilă, ale cărui ziduri gri, construite din tuburi/mosoare alungite au în centru o fereastră, decupată precum în bisericile-cetăţi din zona Sibiului. Memoria peisajelor reale se răsfrânge şi intersectează în aceste peisaje imaginare şi spaţii spirituale sugerate prin arhitectură. Tapiseriile Angelei Roman Popescu sunt peisaje imaginare, precum acea broderie cu fir în diagonale libere care sugerează brazdele unei fâneţe cosite. Admirabile peisaje surreale, de dinamică a materiei şi încolţiri fertile sunt tapiseriile „Dansul seminţelor”, cele două „Coline” /haute-lisse, din 1996 şi 2008, colaj şi broderie, mai aproape de tehnicile tradiţionale sau seria de „Coline” din fire de aţă, din 2010, care încurcă lâna toarsă a mai multor gheme, le întreţese şi învolburează pentru a zugrăvi vitalitatea şi vibraţia spaţiului, hăţişul vegetaţiei, natura în splendoare.

Lucrarea „Stog” din fir de aţă e o simfonie dezinvoltă şi rafinată de culori ale pământului şi alburi sau „chamois” ori nuanţă de lână albă de oaie. Un alt „Stog”, din fir de aţă intersectează culori de lucernă, jurubiţe de turcoaz şi culoarea măciuliei de mac, într-o structură dezordonată, de ghemuri îngrămădite şi încurcate ce sugerează jocul de-a entropia. „Umbra roşie”, colaj din petece zimţate, precum „Colina” din 2008, săgetează forma de tumul sau de stog ori colină cu fulgerarea însângerată. Artista foloseşte o armonie de roşuri, a unei reflectări şi intersectări masive de planuri, ce uneşte pământ şi cosmos, într-o arhitectură de paie, peste care flutură umbra ca o lavă de foc.

Un palimpsest de tehnici

Un colaj remarcabil de tapiserie şi broderie din 1993, „Jocul ielelor”, aproape monocrom, demonstrează cât de întinsă este cunoaşterea artistei. Ea scrutează posibilităţile tehnicii, căutând modelul de lucru, ţesere, împletire într-un palimpsest de modele. Foloseşte în desen şi compoziţie structuri genetice, schiţe de trupuri umane, arborescenţa rădăcinilor, sugerând forţe atavice şi forţe spirituale, hăţişuri şi stihii existenţiale. Decorativ şi ingenios în proptirea tubulară a culorilor, asemeni lemnelor sau cocenilor de porumb, e „Peisajul din Apuseni”, realizat în tehnică mixtă, cu acele căpiţe şi frânturi de garduri de lemn care delimitează proprietăţi miraculoase, prin linişte şi simplitate. Puse alături, faţă în faţă, „Monahală” şi „Grădina tinereţii” demonstrează încă o dată rafinamentul artistei, arta compoziţiilor sale de a lucra cu simbolurile. Desenul şi culoarea sugerează stări de suflet, anotimpuri spirituale. Privitorul simte vitalitatea expresiei şi poate alege, între reculegere şi isihasm, această continuă ofrandă şi eflorescenţa până la paroxism a tinereţii sugerate de culori ce cresc vertical precum gheizere şi lava vulcanilor în erupţie.
„Chemarea din zori”, concepută ca o grilă de pătrate, foloseşte broderia şi înfăşurările pentru a exprima, într-un desen fin, parcă de peniţă, un uriaş năvod al privirii halucinate, limpezi, înduioşate în faţa noii îngemănări a răsăritului, caligrafii întunecate şi irizaţii de lumină.

Înduioşător e „Buchetul de mireasă al bunicii mele”, o lucrare de broderie realizată în tehnica colajului cu armonii stinse şi o puritate a desenului floral în pofida opulenţei florilor şi a broderiei cu trimiteri la modele ardeleneşti şi săseşti.

Universul tapiseriilor Angelei Roman Popescu e larg, vital şi imprevizibil prin asocierea de tradiţii şi modernitatea necomplexată de ticuri. Această modernitate necontrafăcută ţâşneşte mereu, nu doar din zona nonfigurativului. Dovadă lucrările „Labirintul nopţilor”, „Acord de orgă în spirală”, „Poem de toamnă”, „Tradiţie uitată”, „Pe trepte nesfârşite un roşu punct”, tot atâtea piese de rezistenţă într-o expoziţie şi lucrări pe care ţi le-ai dori în casă şi în muzee, ca un popas al privirii şi sufletului în căutarea firului Ariadnei şi bucuria lucrului făptuit de mâini dăruite cu har şi temeinicie. (Doina Uricariu)

Expoziţia de la Bistriţa urmează să fie deschisă şi la Cluj, oraşul natal al artistei, la Muzeul de Artă, (în perioada 29 septembrie – 30 octombrie 2011, vernisaj: joi 29 septembrie 2011) tot ca o încununare a patru decenii de „seviciu” în beneficiul artei pentru cei care ştiu să privească.
SURSA: Cotidianul.ro