Adrian Sandu nu face nimic din ceea ce se obișnuieşte atunci când vine vorba despre o expoziţie. Acest running space, work in progress, instalaţie – sau orice altceva – este mai degrabă pentru el o mişcare, în primă fază pe orizontală, între birou-studio-atelier şi încăperea destinată. Punctul terminus al acţiunii îl reprezintă recrearea fostului spaţiu de lucru într-o locaţie nouă. Remodelarea spaţiului de lucru autentic presupune spontaneitate, lipsa teatralului şi căutarea firescului de fiecare zi. (aradculture.ro).
„Aş vrea să pot fi în altă parte” este un asemenea proiect inedit a cărui vernisarea a avut loc vineri, în sala 24 aprilie, în Sala Ovidiu Maitec din Arad. Expoziția poate fi vizitată timp o lună.
Adrian Sandu s-a născut pe 17 septembrie 1968 la Arad. A urmat, între anii 2005 – 2006, cursurile Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte – Secția grafică, după care a făcut, în anul 2011, un master în grafică, fiind, în prezent, Doctor în Arte. Este membru al următoarelor organizațiilor artistice: UAP (din 1997), A.I.A.P. Paris (2001) și Kinema Ikon group (2000).
Adrian Sandu: Mi-am ales „grup ţintă” publicul larg
Andrei Rosetti: Adrian Sandu, atelierul tău funcţionează, începând de vineri 24 aprilie la o nouă adresă. Poţi să ne spui ce s-a întâmplat şi de unde a pornit proiectul acesta?
Adrian Sandu: Da. 🙂 Totul a început în atelierul/birou pe care îl ocup în cadrul Secţiei de Artă a Complexului Muzeal din Arad, acum câţiva ani, când unii prieteni şi colegi mi-au vizitat atelierul şi s-au arătat tot timpul încântaţi de ceea ce vedeau. În timp ideea a prins contur. (Impulsionat fiind şi de Diana Marincu. Ea mi-a sugerat expunerea unui atelier în incinta unei galerii de artă). Astăzi, proiectul s-a concretizat şi este pus în operă în Sala „Ovidiu Maitec” a Muzeului de Artă din Arad, cum ne place să o numim.
– Ce poate vedea publicul care trece pragul atelierului, mutat pentru o lună în această sală?
– Am gândit aceast proiect sub forma unei instalaţii de proporţii, care să conţină un material cât mai divers din ultima perioadă de creaţie. Divers, deoarece eu la origine sunt grafician (gravor), şi, deşi nu consider că am trădat profesia, în timp am avut curiozitatea să-mi diversific aria preocupărilor şi în sfera picturii. Cu alte cuvinte materialul conţinut în acest work in progress îl reprezintă: colajul, grafica, gravura, pictura, obiectul expuse împreună sau doar stocate. De fapt am încercat realcătuirea spaţiului meu de lucru care să debordeze acel aer/atmosfera proprie atelierului. Motivul? Consider că omul de rând nu are prea des ocazia să intre în contact direct cu acel spaţiu special în care un artist activează, acesta fiind de regulă frecventat de catre colegi de breaslă, critici sau colecţionari. Pornind de la această idee, mi-am ales un „grup ţintă” din rândul publicului larg şi mi-am deschis larg porţile atelierului.
– Vei lucra realmente în perioada următoare în muzeu? Cu public? Putem să îţi facem o vizită?
– Da, acest spaţiu nou creat, nu l-am gândit inert, doar expus şi gata, ci ca pe unul real, viu în care să lucrez efectiv. Deşi sunt uneori „conturbat” de grupuri de elevi sau studenţi pot lucra expus foarte bine, şi bineînţeles astept cu bucurie pe oricine doreşte să calce pragul atelierului.
– Te-ai format ca grafician. Am văzut că încerci diverse medii de exprimare şi tehnici variate. Tehnici consacrate din domeniul graficii, tehnici mixte… mai nou te preocupă pictura în ulei. Cum a fost (re)întâlnirea cu acest univers? De ce pictura în ulei?
– Fără falsă modestie, cred că graficienii sunt o categorie de artişti mai speciali, deoarece sunt cei mai predispuşi înspre improvizaţie şi experiment, poate, astfel, am fost la rândul meu tentat tot timpul de tehnicile mixte şi ceea ce numim de o vreme new media. Dar cu pictura a fost altceva, a fost tot timpul un ideal al meu neîmplinit, o dorinţă ascunsă, pe care parcă o ţineam pentru atunci când voi fi bătrân „artist la pensie”. Dar se pare ca nerăbdarea şi-a pus amprenta pe spiritul meu creator şi nu mi-a mai lăsat răgazul scontat.
Dar, întrebarea e bună, De ce pictura? Sigur, puteam să aleg sculptura, dar cred că lupta cu volumul nu este astăzi un ideal pentru mine. Am ales pictura, pentru culoare, dar paradoxul nu a întârziat să apară deoarece amprenta graficianului care trăieste mai mult între alb şi negru se resimte. Chiar şi în lucrările pe pânză din ultima perioadă lipsa picturalităţii şi a unei abordări specifice pictorului sunt evidente.
– Ce urmează în agenda ta? Proiecte recurente? Proiecte noi?
– De fiecare dată, în ultima perioadă, cănd închei un proiect, îmi propun o reîntoarcere temporară la gravură, o nouă abordare a acestei tehnici, dar cred că s-a produs un blocaj în mintea mea legat de acest subiect. Cumva cred că este vorba despre refuzul de a mă confrunta din nou cu tehnica în defavoarea artei pure, pe de o parte şi pe de altă parte, simt o îndepărtare de arta multiplicabilă, realizată în serie. Cred că aceasta a fost pentru mine de fapt marea miză, căutarea unicitaţii produsului de artă.
Tot mai mult ma gândesc la o continuare a acestui proiect, aşa cum de altfel o sugerează chiar titlul „I WISH I COULD BE SOMEWHERE ELSE”, o transpunere a atelierului după o perioadă de lucru, într-o nouă locaţie, poate la galeria ArtYourself din Bucureşti… poate o reîntoarcere la colaj pornind de la pictură… poate o nouă provocare ce ar putea veni din zona noilor media (având în vedere ultimul proiect din acest an în care voi fi implicat din punct de vedere organizatoric: „e-story – trienala internaţională de ex libris virtual Arad 2015”).
Interviu realizat de Andrei Rosetti
artavizuala21 