Expoziţia Anuală de Artă Contemporană Braşoveană

Prin ochii unui vizitator

Cine trece prin Brașov zilele acestea are ocazia să vadă două expoziții de excepție, una la Muzeul de Artă și alta la Galeria Europa, unde se promovează diversitatea tematică, dar și diferitele forme de expresie vizuală. Miraculosul, vitalismul, realismul sau universul mitologizant se contopesc în traiectoria de la figurativ la oniric, de la structurile geometrizante la imaginile suprarealiste, de la portret la colaj.

Muzeul de Artă din Brașov găzduiește, în perioada 15 decembrie 2011 – 5  februarie 2012, Expoziția Anuală de Artă Contemporană brașoveană. Expoziția – ce cuprinde sculptură, pictură, grafică, tapiserie – își propune să aducă în prim-plan lucrările valoroase ale artiștilor brașoveni.

Cîtă finețe se poate ascunde într-un material atît de dur cum este cel folosit de Nicolae Truțiu în lucrarea Spațiu ocrotit… O mînă cu degete lungi, sculptată în metal, protejînd, parcă, cenușiul, întunericul aspru, necunoscutul, poate un simbol divin ocrotind umanitatea?
Călătorie în spațiu – creația Marianei Mattis – este o altă metaforă a luminii și a distanței dintre lumi, iar ineditul lucrării vine din transparența materialului, din bucățile de sticlă tăiate și suprapuse.
Totul e sideral și misterios în picturile artiștilor brașoveni, de la negarea metafizicului pînă la apropierea de abstract, de la adîncirea în cotidian pînă la transcendență definită prin culoare și formă, de la Anatomia unui sentiment urban (un tablou de Andrei Dimeny), pînă la Icar de Mihaela Modîlcă sau Dor de Claudia Zigman. În lucrarea Claudiei Zigman, tema divinității e prezentă alături de tema ființei umane, iar dorul de Dumnezeu este zborul spre necunoscut, este aspirația omului și, în același timp, neputința depășirii propriilor limite.

Vernisajul expoziției de la Muzeul de Artă din Brașov a însemnat și acordarea  premiilor pentru cele mai bune lucrări: Albert Zoltan – premiul I, Ioana Bohălțeanu – premiul II și Nicolae Truțiu – premiul III. Juriul a fost alcătuit din artiști plastici, dar și din istorici de artă: Doina Păuleanu, istoric de artă, directorul Muzeului de Artă Constanța, Valter Paraschivescu, artist plastic, președintele filialei UAP Prahova, și Adrian Sandu, artist plastic, muzeograf în cadrul Secției de Artă a Complexului Muzeal din Arad.
În același timp, la Galeria Europa se desfășoară o altă expoziție, a cărei temă este „A3“, o constrîngere în spațiu, în formă, dar nu și în exprimare, în visare, așa cum, de altfel, este și lumea în care trăim, sau cum ar trebui să fie. Regulile acestei lumi, uneori nedrepte, nu ar trebui să ne doboare idealurile.
Dintr-un colț al încăperii, în micuța Galerie Europa, ne privește prin ochii imobili și reci o statuetă, numită, simplu, Amoraș, un copilaș cu trup de Adonis și cu chip de înger. Din partea opusă, o altă sculptură semnată de Nicolae Daicu atrage atenția.

Apoi, un autoportret cu titlul Călător de Mihai Zigman se armonizează perfect cu un tablou de Tudor Asciu creat după principiul animației, dar și cu Pagina de manuscris – un colaj de Victoria Țăroi. Pot fi amintite aici și remarcabilele picturi ale lui Ion Neguș, un nume important în arta brașoveană. Și, pentru că „pictura e o poezie mută“, invitația la reverie e sugerată cu fiecare nuanță, cu fiecare umbră sau cu „liniile“ întrerupte ale inimii… (Dora Deniforescu)
SURSA: Observator cultural

Constructivismul abstract a lui Henri Nouveau

Un artist român necunoscut în ţară
dar căutat la Paris

Artişti uitaţi

Henrik Neugeboren sau Henri Nouveau (Braşov 1901- Paris 1959) este un nume care poate spune mai multe iubitorilor de artă germani sau francezi. Cu toate acestea, artistul s-a născut la Braşov, pe data de 6 martie 1901. Henri Nouveau se conturează ca o personalitate artistică complexă (muzician, pictor şi poet). A frecventat cercurile ce gravitau în sfera abstracţionismului şi a suprarealismului. Arta sa este imaginativă, sincretică şi intelectualizată.

În creaţia sa se pot distinge două orientări fundamentale, una „constructiv-abstractizantă” şi alta „vizionar-iraţională”.

Lucrările lui Henri Nouveau sunt găzduite astăzi la Galerie de France, Musée d’Art Moderne din Paris sau Stedelijk Museum din Amsterdam. Este şi un artist căutat prin galerii şi licitaţii. În 2002, la Casa de licitaţii Artus Associés & Calmels-Chambre-Cohen din Paris, pictura intitulată „Improvisation”, (ulei pe pânză, 51 x 36 cm), datând din 1958, a pornit de la o estimare de 4.000-6.000€ şi a ajuns la 16,000€.
O variantă în pastel, cerneală şi guaşă albă pe hârtie a aceleiaşi „Improvisation” a fost achiziţionată în 2006 în cadrul unei licitaţii Chrisitie’s Paris pentru suma de 8.500€. Iar în 2004, la Casa de licitaţii Tajan (S.V.V.) din Paris, lucrarea „Ein Grosses” (ulei pe hârtie, 72 x 51 cm), realizată în 1948, s-a vândut cu 9.200€.

Provenit dintr-o familie cu înclinaţii artistice, între 1921 şi 1925 a studiat pianul şi compoziţia la Şcoala Superioară de Muzică din Berlin, timp în care a participat şi la concertele care acompaniau expoziţiile grupului expresionist Der Sturm. Nu se dedică exclusiv muzicii în aceşti ani ci şi artelor plastice.
Începând cu 1923 lucrează o serie de colaje non-figurative. Din 1925 se mută la Paris pentru a-şi continua studiile la Şcoala Normală Superioară de Muzică. După 2 ani, revine în Germania unde, atras de arta abstractă, petrece o bucată de timp în Dessau, alături de membrii ai şcolii Bauhaus ca Paul Klee sau Wassily Kandinsky. Din perioada Bauhaus, mai exact din 1928, datează proiectul pentru „Monumentul Bach”. Acesta, turnat mai târziu  în  oţel, este o sculptură înaltă de 7 metri, aflată azi în oraşul Leverkusen. Este una dintre primele reprezentări în cheie abstractă a unei bucăţi dintr-o partitură muzicală, fuga în Mi bemol din „Clavecinul bine temperat” de J.S. Bach.
Studiile muzicale ale lui Nouveau se vor reflecta mereu şi în lucrările sale de pictură sau sculptură, el chiar declarând prioritatea acordată construcţiei, desenului în schimbul culorii. În 1929 se mută definitiv la Paris, unde ia contact cu suprarealismul. Îndemnat de prietenul său, Theo van Doesburg, organizează prima expoziţie personală în 1930. 1946 reprezintă un an de răscruce în cariera artistului: la îndemnul lui Francis Picabia decide să-şi înlocuiască numele de Henrik (Heinrich) Neugeboren, însemnând, în germană, Henric Nou-născut cu Henri Nouveau, adică Henric Nou, în franceză. „Înnoirea” numelui marchează şi o nouă direcţie artistică: renunţă la muzică şi se dedică exclusiv picturii. Tot atunci participă la Salon des réalités nouvelles (Salonul noilor realităţi), unde va reveni apoi în fiecare an.

Creează asiduu, la moartea sa din 12 ianuarie 1959, opera lui Nouveau numărând peste 700 de tablouri. De la primele colaje, la pastelurile pe care le-a pictat în perioada 1925-1930 şi până la picturile în ulei care i-au definit creaţia ulterioară, arta lui Henri Nouveau este caracterizată de imaginaţie şi umor, mereu temperate de o anumită rigoare, provenită din studiile de muzică ale artistului. Nu trebuie neglijat faptul că pe lângă muzică şi pictură, Nouveau a sculptat, modelat cermică şi scris. (SURSE: Artmark, Artişti braşoveni uitaţi 1700-1950, Coord. Radu Popică, Muzeul de Artă din Braşov, 2008)
Citiţi pe aceeaşi temă:
Compoziţiile melodice ale lui Mattis-Teutsch
Formele picturale ale lui Reuven Rubin
Poezia din spatele pânzelor lui Grégoire Michonze