Aurel Roșu – Pictură | Sculptură

Galeria Artexpert
8-30 aprilie 2014

Galeria Artexpert (Cluj-Napoca, Str. Iuliu Maniu nr. 10) vă invită marți, 8 aprilie 2014, ora 18.00 la vernisajul expoziției de pictură și sculptură semnată de Aurel Roșu.

Aurel Roșu … Scărarul!
Modernitatea rezonabilă a artei lui Aurel Roșu rezidă în găsirea locului comun al stilurilor modernității (geometrismul structural cézannian, abstracționismul liric al lui Kandinski, letrismul lui Isidore Isou, brutalismul lui Jean Dubuffet, primitivismul genuin grafitist al americanului Jean-Michel Basquiat etc.) ale căror fațete sunt reunite sub strălucirea calmă a unui arhaism popular ca dimensiune a realității. Din acest amalgam post-modern de preferințe erudite artistul selectează doar partea formală a expresivității stilului propriu, definit ca a doua sa natură. Cercul, triunghiul, pătratul, simboluri cézanniene, extrapolează în operă și devin forme compoziționale rigide, explicit monumentale (în sensul practicat de grupul tradiționalist român „Prolog”); gestualismul liric al tușei, liniei și punctului ale lui Kandinski devine urma evanescentă a emoției într-o grafie a subiectivității; suprafețele à-plat sunt încărcate de energie grafică, cromatică și gestuală, asemeni celei din tablourile lui Dubuffet; informalul necenzurat, genuin, copilăresc, devine resursă a purității asemeni celei din energetica expresivitate a lui Basquiat. Între ele se așterne linia nesigură a comunicării prin care cuvintele grafiate reprezintă anatomia exhibată a unei sculpturi sau tablou în cea mai comunicativă relevanță letristă.
Nimic emfatic, nimic excesiv, nimic infatut în această artă prin care artistul dibuiește din curentele moderne doar a doua sa natură: cea a comunicării. Ce comunică, însă, acesta? Că „moara cuvintelor” spune mai puțin sensibilității umane decât formele și culorile sale, că aceasta integrează și segregează mai mult decât gestul, iar logos-ul spune mai puțin decât afectivitatea și agresivitatea uneltelor sale. Avem, adică, de-a face cu un „înțelept”, oarecum profetic, pentru care nu cuvântul contează, ci atitudinea sa. „Locul geometric” al acestui mesaj este arta sa, o scară a lui „Ion Scărarul” la care se rezumă mitologia din fiecare sat. Iar, soteriologic, aceasta rezumă mântuirea unei existențe tragice ca dimensiune identitară a civilizației rurale, a vechii culturi tradiționale. Mai ales, a aceleia din satele care astăzi nu mai există și care au murit odată cu înțelepciunea lor!
Vasile Radu | Cluj-Napoca | Aprilie 2014

Andreea Radu – Grădini

Artexpert Gallery
20 noiembrie – 15 decembrie

Artexpert Gallery
Cluj-Napoca, Str. Iuliu Maniu nr. 10.

Vânzare excepţională: Colecţia de artă a lui Nicolae Giurgiu

Artexpert Gallery
Cluj-Napoca | 26 octombrie – 12 noiembrie 2013

O colecţie cu o origine şi de o consistenţă artistică cu totul deosebite este colecţia de artă a lui Nicolae Giurgiu (26 sept. 1912, Preluci – Maramureş – 10 sept. 1999, Cluj), încadrator de tablouri şi mare iubitor de artă. Ineditul şi valoarea acestei colecţii constă în faptul că proprietarul ei a alimentat pasiunea sa prin selecţia lucrărilor de artă românească – şcoală clujeană şi şcoală băimăreană, artă maghiară – care circulau în zona Ardealului, precum şi artă central-europeană (Austria, Germania, Italia etc.), dintr-o bază de selecţie cu totul excepţională (fiecare artist îşi înrăma lucrările la acest colecţionar, prieten cu majoritatea pictorilor, fiindu-le adesea şi mecena).

Scoaterea la vânzare a acestei colecţii este un prilej deosebit pentru colecţionarii actuali de a ajunge la lucrări autentice, păstrate într-o colecţie valoroasă, a căror semnificaţie valorică depăşeşte, prin apartenenţă, valoarea intrinsecă conferită de numele artistului. Succesiunea colecţiei se va realiza prin oferirea către public în două etape a unui număr relativ egal de loturi (circa 80) selectate valoric, dintr-un număr mult mai mare de lucrări.
Colecţia a cuprins opere semnate de Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Camil Ressu, Barabás Miklós, Antonio David.

Angela Tomaselli – Pictura cu „fabule” despre câini şi politicieni

Muzicieni şi alţi … concetăţeni

Artexpert Gallery, Cluj
2 – 18 octombrie 2013
Vernisaj: 2 octombrie, ora 17.00.

Considerată ca o entitate specifică, pictura feminină românească îşi întemeiază calităţile pe o estetică a subiectivităţii, pe celebrarea artei ca eveniment emotiv declanşat din explorarea realităţii. Nu arareori însă, ea se aventurează pe teritorii considerate tradiţionale ale masculinităţii; vorbim de forţa expresivă auctorială, de un suflu epopeic, de o anume constanţă disciplinată a efortului constructiv. Fluxul emotiv al subiectivităţii, sensibilitatea prodiguă, discursul colocvial al poeziei intimiste adaugă tot atâtea ingrediente care fac din edificiul plasticii feminine un miracol al comunicării subiectivităţii candide sau enumeră pagini exaltate, fremătând de senzorialitate şi de poezie.

Cumulând laturile acestei alterităţi, Angela Tomaselli este o personalitate dintre cele mai distinse ale plasticii actuale care acoperă cu uşurinţă atât registrul grav, laborios al unei picturi discursive a cărei sonoritate atinge uneori notele acute ale discursului politic disimulat (ciclul „Fabule”), dar explorează cu eleganţă reverenţioasă şi micile taine ale plăcerii ludice agrementate cu note lirice inconfundabile. Memoria sensibilă, nu neapărat resort intelectualist, are cuprinderea extravagantă a notaţiei memorialistice, de călătorie (ciclurile „Arhitecturi”, „Mitologii subiective”), dar şi reverberaţia solemnă a conceptului de stil („Muzicieni”).

Dacă excelează în ceva, atunci, pictura Angelei Tomaselli excelează prin unitatea ei formală, prin distinsa ei persuasiune cu care gamele sale (care provin nu din natură, ci de pe paletă) se amplifică cu modulaţii grafice care au o expresivitate acută picassiană, cu tonuri reverberate şi „pete de culoare” care denotă o rafinată parcurgere a stilului spre maturitate. Uneori, deformând, ca printr-un exerciţiu funambulesc, ajunge la ecouri fantastice, egalând în sonoritate şi distincţie pictura atât de „rotundă” ca expresie a picturalităţii proprie pânzelor lui Joan Miro – nu cu aceeaşi forţă de sinteză – dar, contrazicând ceea ce acesta susţinea cu nonşalanţă: „am asasinat pictura!“ Ea continuă să picteze folosind armele de seducţie ale feminităţii picturale. Este ciudat cum, din acest metisaj de calităţi (provine dintr-un tată italian şi o mamă româncă, dar cu sânge german) atinge sublimarea lirică proprie picturii moderne spaniole, atât de fundamental aşezată în edificiul picturii moderne europene. Virtual apollinică, dar şi potenţial hermesiană, face cu certitudine nota distinctă necesară care o individualizează în arta românească.

Pe piaţa de artă, Angela Tomaselli apare ca o investiţie cu cert potenţial de creştere, fiind plasată, sub raportul vânzărilor, în grupul primelor 10 artiste contemporane din arta românească, în vecinătatea Minei Byck Wepper, Silviei Rhea Radu, Georgetei Năpăruş, Getei Brătescu sau Nataliei Dumitrescu. Sub acest raport, ea îşi depăşeşte generaţia, stăpânind cu autoritate primele semne ale clasicităţii. Inconfundabilă ca stil, ireductibilă ca sentiment, profundă, elaborată, cariera sa, acum la vârsta deplinei maturităţi, are o vizibilitate spectaculară, în care vechile promisiuni au devenit reale certitudini.
(Vasile Radu)

Angela Tomaselli este născută în 1943 la Brezoi, Vâlcea, dintr-un tată italian şi o mamă jumătate nemţoaică, jumătate româncă. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, secţia artă monumentală (prof. G. Popescu, Simona Vasiliu Chintilă, Ştefan Szönyi, Costin Ioanid, Eugen Schileru, Adina Nan), promoţia 1961-1967. Debutează în 1969 la Expoziţia Republicană de la Bucureşti. Din 1967 în 1970 este muzeografă la Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană din Galaţi, iar din 1970 este profesoară la Liceul de Artă din Galaţi. Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1971 şi a UAP Bucureşti din 1993.

Art is Art, Lost Paradise / Purgatory Now

Artexpert Gallery
3-18 Septembrie 2013

Arta rămâne artă!
În urmă cu  aproape 40 de ani, înainte de a irumupe „erezia” postmodernistă, Catalogul Expoziţiei mondiale de la Koln decidea sentenţios: „Kunst bleibt Kunst!” – adică „Arta rămâne Artă!”. Dar fără ambiţia de a-i identifica pe adevăraţii artişti creatori de impostori. Ceva mai târziu, prin 1982, în Programul teoretic al „Documentei de la Kassel…” se făcea referire la unul dintre artiştii din sec. XVIII-lea dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi de colecţionarii europeni – Angelika Kauffmann (1741-1807) – considerată o culme a rafinamentului stilului roccoco de la sfârşitul secolului al XVIII-lea (şi, de la pictura căreia pornise, în teoriile sale estetice, însuşi Goethe).  Răspunsurile contemporanilor la poziţiile estetice ale Angelicăi Kauffmann urmau să creeze serii de „documente” care să vorbească despre schimbările intervenite în viaţa societăţii, despre capacitatea inovativă a artei şi despre puterea artiştilor de a se adapta la noile gusturi şi tendinţe ale contemporanilor… sau de a „constrânge” societatea să se adapteze la noile gusturi ale lor. Se profila astfel ceea ce, subtextual, a existat dintotdeauna: un patetic dialog, adeseori cu accente polemice, între generaţiile de creatori.

Pornind de la această premisă, „Artexpert Gallery” din Cluj-Napoca a schiţat, în măsura posibilităţilor oferite de puţinul material artistic deţinut, o paralelă între arta unor artişti moderni sau clasici şi cea a noilor noştri contemporani. În secţiunea „tradiţională”, intitulată „Lost Paradise”, sunt cuprinşi italianul Antonio David (1741-1803), contemporan al Angelikăi Kauffmann, francezul Charles François Daubigny (1817-1878). Iar, în secţiunea polemică a actualităţii, intitulată „Purgatory, now”, germanul Hans Hartung, elveţianul Arnold Böcklin (1827-1901) (copie după celebra „Insulă a Morţii” semnată „Tarnoczy”), sau tinerii artişti români în curs de consacrare, precum Roman Tolici, Mitoş Micleuşean, Tara von Neudorf, Alexandrina Hristov, Carmen Nistorescu, clujeni precum Elian, Andreea Radu sau Hermina Csata, Claudiu Presecan, etc.

Bătălia… continuă! De pe culmea piedestalului său multisecular, Angelika Kauffmann rămâne geniul inaccesibil al „Paradisului Pierdut”, formal vobind, pentru că această artă este definitiv zăvorâtă în patrimoniul umanităţii, iar mai tinerii săi confraţi, români de astă dată, fără să conteste acestă valoare, au ei înşişi propriul lor cuvânt de spus. Un spectacol de contradicţii stilistice, şi nu numai, care arată ceea ce, prin cuvintele „Arta rămâne Artă”, cei de la Documenta din Kassel au înţeles foarte bine:  Deşi, rămâne acolo unde a fost, Arta merge înainte prin noile generaţii artistice! Arta nouă poate să placă sau nu, dar, judecând-o după criteriile specifice care se impun fiecărei generaţii, conduce la uimitoare rezultate, fără a contrazice tradiţia. (Vasile  Radu)

Artexpert Gallery
Cluj-Napoca, Str. Iuliu Maniu nr. 10.