Politica Internetului ameninţă libertatea de exprimare

O nouă politică de cenzură anunţată de Twitter pune în pericol comunicarea online a lui Ai Weiwei.

Cadru din filmul Ai Weiwei: Never Sorry; Foto: Alison Klayman

Prezenţa pe Internet a artistului chinez disident Ai Weiwei, inclusiv zecile de tweet-uri zilnice, a fost modalitatea sa de a fi conectat cu publicul local şi global, în ciuda restricţiilor guvernului. Înainte de detenţia sa, a folosit contul de Twitter pentru activism, postând numele copiilor care au căzut victime cutremurului distrugător din Sichuan, ca parte a campaniei împotriva oficialilor corupţi din guvern.

Foto: David Gray/Reuters

Când Ai Weiwei a fost eliberat, tweet-urile sale au început să curgă din nou, ajungând curând la volumul de dinainte. Contul său de Twitter a găzduit cele mai puternice remarce, fiind scrise în ciuda condiţiilor stabilite pentru eliberare, care l-au plasat sub restricţii severe, timp de cel puţin un an. Însă prezenţa online a celui mai faimos utilizator chinez se confruntă acum cu o nouă ameninţare, Twitter anunţând recent o nouă politică internaţională de cenzură, care dă posibilitatea guvernelor să controleze tweet-urile afişate utilizatorilor din ţările respective. Artistul nu a pierdut timpul denunţând politica: „Dacă Twitter va cenzura, nu voi mai posta nimic, mă voi opri aici”, spunea Ai Weiwei pe 26 ianuarie 2012.

Mesajele lui Ai Weiwei pe Twitter sunt remarcile sale puternice de la începutul acestui an;
Foto: Ng Han Guan/AP, The Guardian

Mai mult, atunci când Ai Weiwei a dispărut, suporterii lui au făcut apel online pentru întoarcerea lui. Atunci când autorităţile l-au amendat pentru evaziune fiscală, suporterii au trimis bani pentru a-l ajuta la plata acesteia. Acum el se confruntă cu o anchetă pentru răspândirea pornografiei. Utilizatorii de Internet au reacţionat imediat postând fotografiile lor nud. Un blogger din Hong Kong a postat două fotografii nud cu el însuşi declarând pentru Reuters: „Mulţi oameni sunt indignaţi de interpretarea dată oamenilor care se afişează dezbrăcaţi, aceasta fiind o libertate individuală şi o formă de libertate în creaţie. Nu vedem elemente pornografice în fotografiile lui Ai Weiwei. În consecinţă, folosind această metodă extremă ne exprimăm protestul nostru faţă de acest abuz”, spune Wen Yunchao.

Suporterii lui Ai Weiwei; Foto: He Yunchang

Pentru moment, Twitter rămâne un mediu de libertate relativă pentru Ai Weiwei. În alte aspecte ale vieţii sale este urmărit îndeaproape. În 15 ianuarie 2012, poliţia l-a somat pe artist în staţia de tren Chaoyang, aproape de atelierul său din Beijing. Aceştia l-au informat că este suspectat de a fi atacat o cameră de supraveghere. Acuzaţia a venit ca rezultat la surprinderea mai multor persoane aruncând diverse obiecte în camerele poziţionate în jurul studioului său.
SURSA: The Guardian; Artinfo; Artmark
Citiţi şi Performace-ul social al lui Weiwei

Sculptorul Ai Weiwei

Detenţie în China şi glorie internaţională

Pentru prima dată în afara Chinei, 227 de fotografii realizate de el între 1983 şi 1993 au fost expuse la New York, de Asia Society, începând cu 29 iunie, la numai câteva zile după eliberarea pe cauţiune a artistului (22 iunie), până la 14 august 2011.

La sfârşitul lunii mai, la Târgul de Artă Contemporană de la Hong Kong, mulţi artişti chinezi purtau T-shirt-uri albe pe care era scris: „Unde este Weiwei?”. Artistul Weiwei, de reputaţie internaţională, dispăruse la sfârşitul lunii aprilie, când se pregătea să ia avionul de la Beijing pentru Hong Kong. După câteva zile, autorităţile chineze au anunţat că acesta a fost reţinut. Dar abia la jumătatea lunii mai, soţia lui, artistul vizual Lu Qing, a primit autorizaţia de a-l vedea, însoţită de interdicţia de a dezvălui locul detenţiei. Ea a declarat, cu ochii roşii de plâns, că artistul n-a fost torturat.

În acest timp, la Londra, expoziţia lui Ai Weiwei era un adevărat succes. Sculpturile lui, reprezentând cele 12 animale ale zodiacului chinezesc, au fost expuse apoi, până la 15 iulie, în Manhattan. „Art Review” l-a clasat pe sculptor drept al 13-lea pe lista celor 100 cei mai influenţi artişti din lume, iar arestarea lui a provocat proteste internaţionale. Fundaţia Guggenheim, căreia i s-a adăugat un colectiv al muzeelor anglo-saxone, a lansat un apel pentru eliberarea lui. Proteste au fost semnate şi de Salman Rushdie şi Anish Kapoor, iar ministrul Afacerilor Externe al Germaniei a cerut punerea în libertate a lui Weiwei. A fost constituit un grup „Free Weiwei”, iar evenimentul a ţinut paginile presei internaţionale.

Ca o reacţie la arestarea lui Ai Weiwei, artistul Kacey Wong din Hong Kong a organizat în timp record o expoziţie intitulată „Love the Future”, regrupând operele de 50 de tineri plasticieni şi poeţi chinezi şi occidentali, într-un spaţiu din Chai Wan, închiriat de galleria „Chancery Lane”. Instalată la Hong Kong de 10 ani şi condusă de americanca Kate de Tilly, această galerie, una dintre cele mai dinamice din oraş, a inaugurat în acelaşi timp şi în acelaşi loc, expoziţia „Red”, ce va fi deschisă până la 28 august, cu tema „China şi libertatea artistică”. La Bienala de la Veneţia au fost afişate pe palate şi în locurile de expunere banderole dedicate lui Ai Weiwei.

Un artist excepţional ia apărarea oamenilor obişnuiţi

Lumina descendentă

Dar, în China, puţină lume a luptat deschis pentru eliberarea artistului angajat, considerat de mulţi dintre confraţii săi „prea provocator”. Unul dintre prietenii lui, cântăreţul rock Wu Hongjin, pe numele său de scenă Zuoxiao Zuzhou, a îndrăznit totuşi să proiecteze pe un ecran, în timpul unui concert, cuvintele „Free Ai Weiwei” şi a publicat, în cotidianul „Ming Pao” din Hong Kong, un articol explicând că Weiwei este un „artist excepţional care a îndrăznit să ia apărarea oamenilor obişnuiţi”. A doua zi, Wu a fost şi el reţinut pe aeroportul din Shanghai, fiind eliberat după câteva ore. Dar tactica de intimidare a avut succes. Presa chineză liberală n-a mai scris nimic, în timp ce publicaţiile oficiale apărau „suveranitatea sistemului judiciar chinez”. Internauţii au încercat să comenteze evenimentele, dar mesajele lor au fost şterse sistematic de cenzură dacă apărea numele Weiwei. Au reuşit să circule o vreme câteva bloguri, care nu foloseau decât iniţialele AVV. Ultimele mesaje vorbeau despre „grasul”, făcând aluzie la dimensiunile artistului. Un internaut, cunoscut pentru sarcasmul său, a fost convocat la poliţie şi ameninţat că blogul lui va fi definitiv închis dacă nu încetează aceste comentarii.
În urma arestării artistului chinez, grupuri de apărare a drepturilor omului au organizat manifestaţii şi proteste. Pe o stradă din Hong Kong, un militant s-a instalat într-o cuşcă, purtând un afiş pe care scria: „Ai Weiwei. Libertate acum !!!”.
De fapt, nu arta lui Weiwei a iritat autorităţile chineze. Toată China a fost mândră când studioul de arhitectură elveţian Herzog&de Meuron a folosit proiectul lui pentru stadionul olimpic din Beijing, supranumit „Cuib de pasăre”.

Ai Weiwei, care a trăit 12 ani la New York, a crezut că numele lui de notorietate internaţională îl protejează. În plus, el este fiul unui mare poet, Ai Qing, care a participat la revoluţia comunistă. Sculptorul, în vârstă de 53 de ani, a crescut printre demnitarii regimului şi cunoaşte personal mai multe personalităţi ale noii clase politice din generaţia sa. El a început să fie vizat de autorităţi când, după cutremurul din 2008, de la Sichuan, a început să vorbească despre numărul copiilor ucişi în urma dărâmării unei şcoli, pe care autorităţile locale, ce se temeau de descoperirea corupţiei lor, refuzau să-l facă public. Spitalele şi şcolile din zonă au fost primele care s-au prăbuşit, în timp ce sediile partidului şi ale administraţiei locale au rezistat. După patru luni, Weiwei s-a implicat în afacerea laptelui contaminat. Blogul lui a fost închis, iar el a fost brutalizat în timpul procesului unui militant care îi apăra pe părinţii ai căror copii fuseseră ucişi de laptele otrăvit. Ai a început atunci o activitate politică tot mai critică. Din punct de vedere oficial, Weiwei nu este acuzat pentru aceste motive, ci pentru fraudă fiscală, mai ales că reformatorii şi liberalii din regim nu vor reuşi să aibă un cuvânt de spus. După povestea laureatului Premiului Nobel pentru Pace din 2010, poliţia chineză a instituit un regim de securitate care nu mai părea posibil în ultimii 20 de ani. Zeci de „activişti”, avocaţi, ziarişti sau militanţi au „dispărut” începând cu luna februarie. Din prudenţă, lumea artistică a rămas în rezervă, aşteptând să treacă această perioadă şi sperând într-o relaxare după schimbarea puterii politice prevăzute pentru toamna anului 2012.

Militant politic, dar… evazionist fiscal

Fântâna luminii

Artistul este anchetat de compania „Beijing Fake Cultural Development Ltd. ” pentru evaziune fiscală şi distrugerea intenţionată a unor documente contabile şi i se cer 12 milioane de yuani, adică 1,85 milioane de dolari. Prietenul sculptorului, avocatul Liu Xioyuan, a iniţiat o campanie de donaţii pe internet pentru a-l ajuta pe artist să plătească această sumă.
Presa oficială afirmă că Ai Weiwei a fost eliberat pentru că „a avut o atitudine bună mărturisindu-şi crimele şi dorind să plătească datoriile” şi din cauza stării sale de sănătate. Timp de un an îi este interzis să părăsească Beijingul fără permisiunea guvernului.
Pe 23 iunie, profesorul Wang Yujin de la Universitatea de Ştiinţe Politice şi Drept din China a afirmat că eliberarea pe cauţiune a lui Ai Weiwei dovedeşte că guvernul chinez nu poate găsi nicio probă solidă privind „crima economică” a artistului. În 24 iunie, Ai a declarat unui reporter de la „Radio Free Asia” că mulţumeşte publicului din Hong Kong pentru susţinere, că regimul de detenţie a fost un iad şi că i s-a interzis să spună prea multe presei.

Cazul lui Ai Weiwei, simbolic şi mediatizat pe plan internaţional, se înscrie în lunga istorie agitată a relaţiilor dintre artă şi politică din China. Într-o lucrare pasionantă, intitulată „Pictură şi putere în China (1979-2009). O istorie culturală”, Emmanuel Lincot, sinologul erudit care a fondat Catedra de Studii Chineze Contemporane de la Institutul Catolic din Paris, analizează aceste relaţii în zilele noastre. Prin prezentarea diferitelor curente care au stat la baza formării artei contemporane chineze, el evidenţiază influenţa artiştilor occidentali, mai ales cea a lui Robert Rauschenberg. Într-un capitol dedicat expoziţiilor organizate în afara muzeelor sau galeriilor, în încercarea de a ocoli cenzura, sunt analizate caracteristicile artei actuale, iar Ai Weiwei este calificat drept un „mediator cultural, negustor, pedagog şi maestru al gândirii”.

Artist, activist politic, activ în arhitectură, curatoriat de expoziţii, fotografie, film, sculptorul este director artistic şi cofondator al „China Art Archives&Warehouse”, galerie de artă contemporană şi experimentală din Beijing.

Operele lui au fost expuse la Duisburg, Portland, Glenside, Tokyo, München, Sydney, Groningen, la Bienala de la Veneţia, la „Documenta 12″ din Germania, la Bienala Internaţională de la Liverpool şi la cea de la Sao Paulo. În 2010 a avut prima personală itinerantă din Statele Unite, iar anul acesta, expoziţia intitulată „Cercul Animalelor. Capete zodiacale” a avut un succes remarcabil. În pofida absenţei artistului, ea a fost deschisă apoi la Plaza Hotel din New York şi apoi la Londra. Capetele sunt inspirate de piese similare din secolul al XVIII-lea, rătăcite de trupele britanice şi franceze în timpul Războiului Opiului, câteva reapărând în 2000. Începând cu 15 octombrie, o importantă expoziţie, cuprinzând şi vasele create de artist, va fi deschisă la „Victoria and Albert Museum” din Londra.
Operele lui Ai Weiwei fac parte din colecţii publice, printre care se numnără „Muzeul de Artă” din Los Angeles şi „Muzeul de Artă Contemporană” din San Diego. În aprilie anul acesta, Weiwei a fost numit „visiting professor” al Universităţii de Artă din Berlin.
În martie 2010, artistul a primit titlul de Doctor Onorific al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Sociale a Universităţii din Gent, Belgia. A fost distins cu „Das Glas der Vernunft” (Prisma Raţiunii), premiu al cetăţenilor din Kassel (Germania).
Asteroidul „83598 Aiweiwei” a primit numele artistului chinez.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Artiştii bienalei transmit un mesaj politic

Bienala de la Veneţia, 2011

În timp ce mai mulţi şefi de stat sunt pe lista invitaţilor

Bienala de la Veneţia, din acest an, a invitat ieri, în avanpremieră, o serie de critici, curatori, galerişti, colecţionari şi presa pentru a conduce expoziţiile din Giardini, Arsenale şi din jurul oraşului, aşteptându-se să atragă o parte din figurile politice ale lumii. Potrivit Il Gazzettino, ziarul local de la Veneţia, în cadrul pavilioanelor expoziţionale ar urma să vină Shimon Peres, preşedintele Israelului, Cristina Fernandez Kirchner, preşedintele Argentinei, şi alţi şefi de stat din Australia, Azerbaidjan, Muntenegru şi Georgia. Ei vor putea vedea, în Giardini, cel puţin, o serie de pavilioane ale unor ţări, cum ar fi de exemplu Polonia, Egipt, Israel, Danemarca şi SUA, care prezintă artişti ce promovează o artă  orientată politic.

Una dintre instalaţiile impresionante din Giardini este un tanc enorm, răsturnat, creat de duo-ul Allora şi Calzadilla în Pavilionul SUA. Periodic motorul este pornit şi un „atlet” rulează pe o banda de alergat, amplasată în partea de sus a şenilelor tancului.
În alte pavilioane, cum ar fi de exemplu Marea Britanie, Grecia, Elveţia, Belgia, Suedia şi Spania, intenţiile politice ale artiştilor sunt, de asemenea, clare. Pavilionul grecesc, constă într-o lagună mare de apă, traversat de o pasarelă îngustă. „Grecia este într-o poziţie foarte proastă. Această sculptură al lui Diohandi, dă o lumină de speranţă”, potrivit curatorului Maria Marangou. În cadrul declaraţiei de presă, Maria Marangou merge mai departe spunând: „Instalaţia reflectă starea politică actuală a Europei şi a lumii în general. Lucrarea este, în acelaşi timp, un comentariu cu privire la experienţa Greciei contemporane de recesiune economică şi tutela FMI.
Comisarul Pavilionului belgian, artistul Luc Tuymans, a organizat un „display” de lucrări, „un drept la foileton”, ce are la bază lucrările artistului Angel Vergara, inspirate de cele şapte păcate mortale. Tuymans a declarat: „Această instalaţie este o declaraţie simbolică despre divizarea celor două comunităţi artistice din Belgia. Acest gest este unul simbolic”. Ambele comunităţi, atât cea franceză, cât şi cea flamandă sunt prezente alternativ în expoziţie.
Pentru prima dată, Polonia a selectat un artist care nu este de origine poloneză, ci este israelian, Yael Bartana. El prezintă 3 filme Mary Koszmary, 2007; Mur i Wieza, 2009 şi Zamach, 2011, care se concentreză pe un scenariu fictiv al Mişcării evreiești renascentiste, o organizaţie creată de Bartana, care solicită întoarcerea a 3,3 milioane de evrei în Polonia. „Evreii de azi nu sunt aceiaşi oameni care au fost expulzaţi din Europa. Europenii de azi nu sunt aceiaşi oameni, responsabili pentru această purificare etnică. Acesta este un moment bun pentru a ne uni din nou, pentru a schimba Europa şi Israelul, în vederea unei mai bune cooperări”, a spus artistul.

În Pavilionul egiptean, Ahmed Basiony a fost până la revoltele din acest an din Orientul Mijlociu, întotdeauna selectat de către Ministerul Culturii. Ahmed Basiony (1978 – 2011) era un proeminent tânăr artist multimedia şi muzician, care a fost împuşcat mortal de forţele de securitate, în data de 28 ianuarie, în a treia zi de proteste. Expoziţia prezentată de curatorul independent Shady Noshokaty îmbină una dintre ultimele lucrări importante al lui Basiony – 30 Days of Running în Space – cu imagini de pe străzile din Cairo, din primele zile de proteste, fotografii realizate de către artist în ultimele trei zile ale vieţii sale.
Expoziţia din Pavilionul danez, intitulată „Discursul materiei”, explorează sensurile de liberă exprimare şi libertatea presei. Optsprezece artişti, inclusiv Taryn Simon, Crumb Robert şi Dali Zhang, au lucrări de performance şi intermedia, care demonstrează o parte din complexitatea problemelor din societatea contemporană; lucrarea lui Simon include o imagine reconstruită, care surprinde momentul când o tânără fată din Irak, de 14 ani, este violată şi apoi ucisă de către soldaţii americani. „Libertatea de exprimare este unul dintre aspectele cheie în dezbaterea politică actuală, nu doar în Danemarca, ci în întreaga lumeAm avut de-a face cu Google, Wikileaks, Patriot Act în Marea Britanie, noile legi mass-media în Ungaria … care, de multe ori, sunt împotriva Luminilor ”, a declarat Katerina Gregos, curator al pavilionului danez.
SURSA: theartnewspaper.com