Politics of the Body / Corpul performativ confruntă prejudecățile

 Proiecții BIEFF la MNAC

Vineri, 25 august, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF deschide o nouă serie de proiecții pe terasa Muzeului Național de Artă Contemporană. La granița dintre cinema și performance, BIEFF vă invită la reflecție și empatie, supunând dezbaterii ideile preconcepute legate de corpul uman – de prezentarea, reprezentarea și auto-reprezentarea lui.

Prin prima proiecție din seria Politics of the Body, sub numele The Performative Body, BIEFF atrage atenția asupra complexelor implicații socio-politice ale identității, scurtmetrajele selectate explorând problematici acute, de la punerea sub semnul întrebării a normelor sociale privitoare la frumusețe și sexualitate, la căutarea identității și libertății personale, oferind o platformă de exprimare comunităților marginalizate și politizate.

Vă așteptăm la o seară de reflecție și dezbatere, unde prejudecățile sunt confruntate cu curaj, discutate și demontate.

Intrare: 16 lei (costul biletului standard de intrare în muzeu).

La 20:30 vă invităm pe terasă, filmele urmând să înceapă de la ora 21:00. Pentru cei ce doresc să viziteze MNAC înaintea proiecției, programul de vizitare al muzeului se încheie la ora 20:00, fiind recomandat să veniți cu cel puțin o oră înainte.

Filmele proiectate au fost prezentate anterior în cadrul edițiilor BIEFF din 2013 și 2017.

Serie curatoriată de Adina Pintilie
Proiect coordonat de Dan Angelescu
Text curatorial: Diana Mereoiu
Mulțumiri: Romina Banu

Parteneri: MNAC București, Sixpackfilm Austria, Agência da Curta Metragem
Cover photo: The King’s Body (João Pedro Rodrigues), courtesy of Agência da Curta Metragem

Proiectat la Festivalul International de Film Rotterdam, American Reflexxx este un experiment social intens și neliniștitor care forțează limitele dintre voyeurismul pasiv și participarea activă. O prezență androgină (Signe Pierce), într-o rochie albastră mulată, tocuri neon și o mască-oglindă, își face apariția, cu o atitudine provocatoare, într-o plimbare nocturnă prin oraș. Acest performance, documentat de Alli Coates, incită reacții din ce în ce mai puternice și surprinzătoare din partea trecătorilor. Faptul că fața artistei e o oglindă face ca reflexia agresiunii să fie propagată înapoi către privitorul agresiv. Tot astfel, filmul pune în fața noastră o oglindă intransigentă, reflectând latura întunecată a mentalității mulțimii și ușurința cu care se poate ajunge la violență.

Tot un dialog, dar de data aceasta între memoria colectivă și cea individuală regăsim și în The King’s Body, al multipremiatului regizor portughez João Pedro Rodrigues. Sub pretextul unui casting, câțiva bărbați bine făcuți sunt invitați să-și etaleze corpul în fața camerei, să citească fragmente de cronici despre faptele eroice ale primului rege al Portugaliei și să vorbească despre istorie, în vreme ce în spatele lor se derulează pe un ecran imagini ale statuii impunătoare a legendarului monarh. „În scurt timp, pe măsură ce bărbaţii încep să povestească despre propria viaţă, revizitarea trecutului devine un portret viu al vremurilor actuale. Contrastul ironic dintre eroismul legendelor și realitatea acestor bărbați puternici, și totuși atât de vulnerabili, emoționează și ridică tulburătoare întrebări despre relația între istoria obiectivă și cea personală.” (Adam Cook, Cinemascope). Filmul este prezentat cu sprijinul Agência da Curta Metragem.

În Man, artista suedeză Maja Borg, gravidă, reconstituie și se joacă cu reprezentările-clișeu ale masculinităţii, secătuind aceste imagini și stereotipii de sensul lor iniţial. Combinaţia de peliculă Super8 cu animație tip acuarelă pe negativ trasează o paralelă inovatoare și plină de vitalitate între capacitatea organismului de a da naştere unei vieţi noi şi capacitatea artistului de a crea noi sensuri.

Proiectat la IDFA Amsterdam, „(Self)exhibitions este un documentar found footage realizat din filmări personale, ce abordează noi forme de auto-reprezentare şi de expunere a intimităţii noastre pe Internet şi pe reţelele de socializare. Confesiuni și experiențe personale, devenite publice şi expuse pe Internet dau naştere unor noi naraţiuni despre sine, care devin parte dintr-un circuit spontan al imitării, recurenţelor şi replicilor între utilizatori, determinând modul în care ne reprezentăm pe noi înşine. Filmul este rezultatul final al unei serii de clipuri scurte (între 3 şi 5 minute) realizate pentru o instalaţie video de artista spaniolă Florencia Aliberti.” (Festival Scope)

Un mix ludic de documentar şi animaţie, Two Snakes (de Kristin Li) este eseul personal al cuiva dezrădăcinat din ţara natală, care se străduiește să reconcilieze sentimentul de alteritate al expatriatului cu fragmente din moşteniri culturale diverse. Proiectat în cadrul Festivalului Internațional de Scurtmetraj de la Oberhausen, filmul urmărește cum legendele şi istoriile personale se întrepătrund, prin intepretarea, deconstruirea şi rearanjarea poveştii populare chinezeşti a celor doi şerpi, în căutarea identităţii clădite din amintiri şi naraţiuni re-asimilate, în spațiul emoționalo-geografic dintre Chengdu (China) și Montreal. Peiorativ la adresa propriului eu, dar şi conştient de sine, Two Snakes ridică, până la urmă, o întrebare: este posibil de fapt sentimentul de apartenenţă?

Obraznic şi fantezist, de un ludic inteligent și un umor absurd încântător, Flowers and Bottoms, al regizorului grec Christos Massalas, este în cele din urmă o scrisoare de dragoste erotică şi plină de farmec. Într-o cameră întunecată, un spectator anonim se uită la un film compus în întregime din cadre cu flori şi fese, un cadou melancolic din partea unui fost iubit. Dincolo de absurditatea şi suprarealismul asumate, filmul jonglează abil cu relația complexă între observație și exhibiționism, îndemnându-și spectatorii să recunoască roșind că ceea ce e adesea perceput public ca vulgar este tocmai ceea ce, în sinea noastră, considerăm a fi senzual şi adorabil.

Măturând praf, cenuşă şi nisip

Swept Away: Dust, Ashes, and Dirt in Contemporary Art and Design

MAD Museum, New York
7 februarie – 12 august  2012
Curator: David MacFadden

MAD (Muzeul de Artă şi Design) investighează modalităţi de lucru situate la intersecţia dintre tradiţional şi neobişnuit. Până în luna august 2012,  o serie de expoziţii prezintă publicului metode, materialele şi tehnici folosite de artişti a căror muncă poate fi amplasată  în „zona” experimentală a artei contemporane şi proiectării.

34 de lucrări, aparţinând unor artişti din toată lumea, cercetează „optica unei mici realităţi”, o realitate legată de timp care transformă „natura în artă”. Grafica, asamblarea şi culoarea, cu ajutorul prafului, cenuşii şi a nisipului, sunt modalităţi de lucru la care apelează artiştii contemporani în creaţia de forme sculpturale.

Jim Dingilian creează peisaje urbane în sticle / Foto: Arts Observer

Ancheta neobişnuită, folosind aceste medii (praf, cenuşă, mizerie şi nisip), subliniază prin intermediul producţiilor artistice perezentate câteva probleme legate de natura trecătoare a existenţei umane, de artă şi viaţă, calitatea şi conţinutul de memorie sau de pierdere şi dezintegrare.
Vizitatorii pot participa efectiv în realizarea acestor instalaţii având posibilitatea de a fi alături de artişti în procesul de creaţie.

Margaret Boozer – Correlation Drawing/Drawing Correlations
(pământ în cutii din plexiglas împărţite în opt secţiuni) / Foto: Arts Observer

O gama completă de programe însoţeşte evenimentul expoziţional pe toată perioada desfăşurării acestuia. Expoziţia este mediatizată printr-o serie de interviuri cu artiştii participanţi şi editarea unui catalog.

Artiştii participanţi şi lucrările din expoziţie sunt:
Phoebe Cummings (UK) – Dirt, Paul Hazelton (UK) – Dust, Kim Abeles (US) – Smog, Igor Eskinja (Slovenia/UK) – Dust, Lee Stoetzel (US) – Sand, Alexandre Orion (Brazil) – Automobile soot graffiti (video), James Croak (US) – Dirt, Elvira Wersche (NL/DE) – Sand, Catherine Bertola (UK) – Dust, Jim Dingilian (US) – Smoke, Studio Glithero (UK) – Fire and Smoke, Su Zhiguang (China) – Urban Soot, Andy Goldsworthy (UK) – Sand photographs, Stephen Livingstone (UK) – Smoke and Ashes, Cai Guo-Qiang (China/US) – Gunpowder ash, Julie Parker (UK) – Lint, Antonio Riello (IT) – Burned books.

James Croak – The Persistence of Modernism, 2012 (detaliu) / Foto: Arts Observer

Expoziţia Swept Away: Dust, Ashes, and Dirt in Contemporary Art and Design (Măturând: praful, cenuşa şi mizeria în Arta Contemporană şi Design) este posibilă prin intermediul Inner Circle, fiind realizată cu fonduri publice Netherlands Cultural Services.
MAD promovează zona de cercetare interdisciplinară situată între artă, proiectare şi instalare concentrându-şi activitatea asupra modului în care artiştii transformă diverse materiale prin procese specifice creaţiei contemporane, de la tehnici tradiţonale până la cele digitale.

Museum of Arts and Design / MAD Museum
www.madmuseum.org
SURSA: MAD Museum; Foto: Arts Observer

În lumea artei lui Dorinel Marc

„Nu-mi lipseşte lumea artei.
Oare eu îi lipsesc ei?”

Expoziţie Dorinel Marc
ICR Stockholm, Skeppsbron 20

Perioada: 27 august – 18 noiembrie 2011
Curator: Niclas Östlind
Vernisaj: sâmbătă 27 august, orele 16.00-19.00.
Ora 17.00 Discurs către naţiune, performance de Dorinel Marc.

Institutul Cultural Român (ICR) Stockholm va găzdui, în perioada 27 august – 18 noiembrie, expoziţia „Nu îmi lipseşte lumea artei. Oare eu îi lipsesc ei?” a artistului suedez de origine română Dorinel Marc.

După o perioadă în care s-a retras din lumea artei pentru a avea grijă de copiii săi gemeni, Dorinel Marc revine cu o expoziţie ce porneşte de la schimbările survenite în viaţa artistului odată devenit părinte.
În noile lucrări, experienţele cotidiene ale vieţii private sunt puse în opoziţie cu aşteptările societăţii şi convenţiile artei, dar şi cu anumite experienţe extreme şi profund misterioase – o mişcare ce oferă perspectivă asupra stării de fapt a lucrurilor. Privatul devine politic, iar arta devine o cale de a atrage atenţia prin provocare, dar şi de a spori implicarea publicului în problemele de interes comun.

Cu ocazia acestei expoziţii, editura suedeză Arena va publica o monografie a artistului Dorinel Marc, care va fi lansată în luna octombrie. Monografia va apărea cu sprijinul ICR prin programul de finanţare Publishing Romania şi va conţine eseuri semnate, printre alţii, de criticii de artă Milou Allerholm şi Sînziana Ravini, precum şi o conversaţie între Dorinel Marc şi Niclas Ostlind, care este şi curatorul expoziţiei.
Expoziţia şi monografia sunt realizate cu sprijinul Swedish Arts Grants Committee şi Langmanska Cultural Foundation
Dorinel Marc s-a născut în 1964 în Bonţăieni, judeţul Maramureş. A urmat liceul de artă din Cluj, în perioada 1981-1984, după care a absolvit Royal University College of Fine Arts/Colegiul de Arte, Meşteşuguri şi Design, Stockholm (1995–2000).
În anul 1987 s-a refugiat în Suedia, unde, în cei 20 de ani de activitate artistică, a devenit unul dintre cei mai importanţi artişti ai ţării.
O mare parte din activitatea sa se axează pe testarea şi renegocierea limitelor ce definesc arta. Intervenţiile sale în situaţii din viaţa de zi cu zi scot la iveală probleme stringente de natură socială şi politică şi le prezintă apoi într-un context artistic.
Lucrările sale au fost expuse până acum la cele mai importante spaţii de artă din Suedia, precum Moderna Museet, Iaspis – Swedish Arts Grants Committee’s International Program, Stockholm Art Fair, Liljevalchs konsthall, Kulturhuset, Farfabriken.
Expoziţia şi monografia sunt realizate cu sprijinul Swedish Arts Grants Committee şi Längmanska Cultural Foundation.
SURSA: ICR

România la Preview Berlin

The Emerging Art Fair 2011

Perioada: 9-11 septembrie 2011.
Locaţie: Flughafen Tempelhof, Hangar2, Columbiadamm 10, 12101 Berlin

Galeria Anca Poteraşu
Artişti: Lea Rasovszky, Dan Raul Pintea, Zoltan Bela şi Adriana Jebeleanu.
Curator: Anca Poteraşu.
Vector
Artişti: Dan Acostioaei, Andrea Hajtajer, Dumitru Oboroc şi Bogdan Teodorescu.
Curator: Cătălin Gheorghe.

România se va afla anul acesta la cea de-a șasea participare la târgul de artă Preview Berlin, unul dintre cele mai importante evenimente artistice din Europa, dedicat promovării galeriilor și artiștilor tineri. Evenimentul va avea loc în perioada 9-11 septembrie 2011, într-un spațiu neconvențional: o hală din fostul aeroport Tempelhof.

Cea care va reprezenta România și artiștii români la ediția de anul acesta este Anca Poterașu. Pasionată de artă contemporană, aceasta a inițiat în 2009 proiectul spațiului alternativ Little Yellow Studio, aducând o notă personală expozițiilor de grup și tematice, a performance-urilor, întâlnirilor și discuțiilor interactive. În 2011, proiectul a trecut de la stadiul de studio la cel de galerie.
Galeria Anca Poteraşu este un spaţiu dedicat artei contemporane, care sprijină arta românească contemporană și reprezintă atât artiști consacrați, precum și tineri artiști pe care își propune să îi introducă în circuitul artei internaționale.
„Participarea la Preview Berlin este o mare bucurie pentru mine. Este o concretizare a muncii noastre de până acum, care începe să dea rezultate vizibile. Vom expune pictură, desen și instalație. Mizăm pe două nume deja consacrate – Zoltan Bela și Adriana Jebeleanu și pe doi artişti tineri: Lea Rasovski și Dan Pintea”, spune Anca Poterașu, curator și manager al Galeriei Anca Poterașu.

Zoltan Bela și Adriana Jebeleanu sunt cei care vor expune pictură. Zoltan Bela a avut mai multe expoziții în țară și în stăinătate, din care amintim „Self Reflecting 30”, la Galeria Point Contemporary București (RO), „Bucharest Transition Icons”, la galeria Carini&Donatini (IT), dar și expoziții de grup precum „I Am a Romanian: The Bucharest Tel-Aviv Route” (IL), „Out of Sacred”, Arrezo, Italia sau „The Berlin Wall”, la Galeria Promenade din Vlore (AL).

Adriana Jebeleanu născută la Cluj a expus la Galeria de Artă a Muzeului Naţional Brukenthal, Muzeul de Artă din Cluj, Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) Galeria 42 din Mondena, Galeria Binz&Kraemer din Koln (DE), KABE Contemporary din Miami (SUA) și la Anca Poterașu Gallery.

Lea Rasovsky va expune o serie din desenele proiectului „Mentors”. La doar 25 de ani, Lea a expus  la Galeria Anaid (RO), la Alert Studio (RO), Atelier 35 (RO) , LC Foundation( RO), Alert Studio, Little Yellow Studio (RO) şi a participat la cea de-a XIII-a ediție a Bienalei Tinerilor Artişti din Europa şi zona Mediterana, în Italia.

Dan Raul Pintea va participa cu instalația „Mindstream”. A avut  până acum mai multe participări la bienale și festivaluri internaționale precum Festivalul Internațional de Artă Grafică din Cluj sau Bienala Internațională de Gravură din Cinquieme, (BEL), „Zacusca Urban Arts”. A expus la Galeria Ivan instalația „Habitat/reconstrucția unei camere de lucru”, curator Ștefan Tiron, la Galeria 26 , curator Adrian Bojenoiu. O altă contribuție importantă a avut-o în proiectul „The Book of George, Compendium of Romanian Comic Art”, 2011.

Anca Poterașu Gallery este o galerie de artă dedicată artei contemporane, ce își propune să susțină și să promoveze inițiativele artistice și proiectele curatorilor români. Anca Poterașu Gallery susține atât artiștii consacrați, cât și tinerele talente, pe care își propune să le promoveze în afara spațiului românesc.

Vector – studioul de practici şi dezbateri artistice prezintă:

Critical Alienated Works

„Vector – studioul de practici şi dezbateri artistice” este platforma educaţională de cercetare critică şi producţie artistică a Asociaţiei Vector din Iaşi, activată în colaborare cu Centrul de Cercetare „Estetică şi Creaţie Artistică” al Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi.

Concept: Lucrările artiştilor sunt prezentate în formatul unei expoziţii-concept care explorează tema „procesului muncii” materiale şi imateriale influenţate de contextul periferic, însă internaţionalizat, în care sunt produse lucrările.
Munca artistului produce nu doar un obiect material perceput vizual, ci şi un conţinut informaţional perceput reflexiv. Ce anume dă valoare de piaţă unei lucrări artistice? Calităţile estetice ale obiectului-marfă, care provoacă judecata de gust, sau proprietăţile semantice ale mesajului lucrării-reflexie, care informează opinia publicului?
Interesul critic al artiştilor se poate confrunta cu aşteptările estetice ale publicului, ceea ce ar instiga condiţia unei alienări reciproce. În producerea acestei crize de situare şi de comunicare se crează şansa unei analize relaţionale. Ca atare, conceptul expoziţiei se bazează pe un schimb încrucişat de afecte şi de idei (vizate sunt şi mecanismele valorizării şi ideologia comercialismului) cu publicul unui târg de artă.

Lucrarea lui Dan Acostioaei, o aplicaţie a formelor activiste de teatru invizibil şi teatru forum ale lui Augusto Boal, propune vizionarea într-o instalaţie a călătoriilor imaginare ale unei delegaţii de străini în două psihogeografii diferite. Andrea Hajtajer vorbeşte despre dificultăţile de a produce o lucrare, expunând scenariul unui video-eseu întrerupt de condiţii care problematizează funcţionarea artei în parametri independenţi de publicul ei. Fotobiografiile lui Dumitru Oboroc destructurează contradicţii sociale prin abstractizarea lumii alienate în care decuparea imaginii vorbeşte despre politica identităţii artistului. Bogdan Teodorescu abordează parodic iconuri ale societăţii informaţionale contemporane, reprezentându-le contradictoriu într-unul din materialele artefactuale ale sculpturii şi în mediul fotografiei conceptuale.

Lucrări: 1. Dan Acostioaei Alien Ties, instalaţie, video HD, Blu-Ray, 2 canale, 2 monitoare TV HD, obiecte. Lucrarea a fost produsă în cadrul programului Fostering Artistic Practices, sprijinit financiar şi logistic de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.

2. Andrea Hajtajer: Ophelius … in the making, instalaţie, autocolant pe perete, video pe mini-DVD player cu ecran încorporat.

3. Dumitru Oboroc Reims 2010, serie de 10 fotografii alb-negru, 40cm x 30cm.

4. Bogdan Teodorescu The Power is in My Hand, instalaţie, 3 fotografii (90cm x 60cm) şi 3 obiecte pe poliţe.

Cătălin Gheorghe este curator, critic de artă şi editor; lector univ. dr. în Estetica artelor vizuale şi Studii vizuale la Facultatea de Arte Vizuale şi Design (catedra de Istoria şi teoria artei) Iaşi; coordonator al platformei Vector – studio de practici şi dezbateri artistice, o platformă educaţională pentru cercetare critică şi producţie artistică a Asociaţiei Vector, activată în colaborare cu Centrul de Cercetare al Facultăţii de Arte din Iaşi; editor coordonator al publicaţiei Vector – cercetare critică în context, o platformă pentru practici, teoria, critica şi cercetarea în arta şi cultura contemporană.

Anul acesta, Preview Berlin va găzdui 58 de expozanți din 14 țări și va expune un total de peste 200 de lucrări. Anul trecut, târgul a stabilit un record al numărului de vizitatori care a depășit 12 000 în doar două zile.
Preview Berlin este un târg de artă contemporană desfășurat în Berlin. Prima ediție a avut loc în 2005 și de atunci a devenit cel mai important eveniment de artă al capitalei germane, precum și un important eveniment artistic la nivel European.  Preview Berlin este organizat de către Kristian Jarmuschek, Rüdiger Lange și artistul Ralf Schmitt.
SURSA: Hipmag.ro, ICR.

Retrospectivă Marilena Preda Sânc

Feminism şi implicare cosmică în arta Marilenei Preda Sânc

Muzeul Naţional de Artă Contemporană găzduieşte până în 25 septembrie 2011 expoziţia „Utopii/Cotidiene. Crossing Self-Histories 1981-2011” a artistei Marilena Preda Sânc.
(Vezi afişul pe Evenimente 2011/iunie-decembrie)

Este retrospectiva a trei decenii de creaţie a unuia dintre artiştii reprezentativi ai artei româneşti contemporane, a cărui clasificare se dovedeşte dificilă. Desigur, arta Marilenei Preda Sânc poate fi pusă, dacă ţinem neapărat, sub semnul optzecismului, al deconstructismului… Un număr impresionant de lucrări propune o viziune despre sine, despre lume şi despre raportul artistului cu universul, exprimată prin desen, pictură, film, instalaţii, imagine video. Expoziţia surprinde prin organicitatea evoluţiei, prin constanta unor raportări la problematica lumii contemporane, fie că este vorba despre latura socio-politică, despre cea feministă sau metafizică. Peisajele urbane, ferestrele, lumile interioare, porţile sau vârtejurile cosmice, modulele construind locuinţe-stup sau fragmentele de real revin de-a lungul acestor 30 de ani, desigur în sinteze diferite.
Este o lume gravă, plină de întrebări şi mai puţin de răspunsuri, chiar dacă artista reconstruieşte lumea deconstruită iniţial. O lume dramatică, în care motivul rănii, la nivel uman sau cosmic, se regăseşte din anii ’80 până în zilele noastre, în care lumina înseninează, dar şi spintecă compoziţia, în care „Peisajul cosmic” dominat de negrul înconjurat de albastru, luminat de „emailate” pete verzi, sau „Porţile cosmic” cu puternicele lor contraste cromatice, cu pasta lor pusă aproape gestual pe suprafaţa largă a pânzei la jumătatea anilor ’90, se continuă în „Vârtejuri” sau în „Izvoare cosmic” cu lumina lor direcţionată pe verticală, neliniştitor şuvoi de alburi, ocruri şi albastruri în negrul fondului. Un cosmos în şi dincolo de noi, pentru că artista se mişcă neîncetat între lumea interioară şi cea exterioară, între între un înăuntru şi în afară, fie că este vorba despre peisajele urbane, la limita dintre figurativ şi abstract, cu modulele lor, cu ferestrele lor întredeschise într-o încercare de comunicare cu exteriorul, sau despre personajele feminine, siluete albastre pe fondul luminos (1995), excelent valorat cu griuri prin care transpar frânturi de roşu, în tuşe nervoase, pline de forţă, sau pe cel al infinitului mării.

Experienţele sensibile ale Marilenei Preda Sânc prevalează, de multe ori împotriva aparenţelor, asupra dimensiunii analitice, „teziste” chiar, atunci când abordează lumea numită de obicei „eminist-ecologistă”. O demonstrează, de altfel, recursul la propriul corp pe care se scrie întreaga lume din jur sau se ivesc obsesiile interioare.

Instalaţie

O dualitate pe care o descoperim în întregul proces creator al artistei. Lucrările sale se joacă cu echilibrul şi cu dezechilibrul, cu armoniile sau disonanţele cromatice, cu concreteţea materiei şi conceptualismul, în construirea unui unui spaţiu existenţial, aşa cum indică şi titlul expoziţiei. Un spaţiu în care timpul îşi află locul lui, în care curgerea, chiar întreruptă de răni, este continuă. Un spaţiu compus din fragmente, din module divers asamblate a căror materialitate se accentuează prin ordonare sau se diluează prin libera lor plutire, în discursul subiectiv al autoarei.

Cel mai mult îmi place să nu fac nimic

O pendulare între rigoare şi libertate, între static şi mişcare, fie că este vorba despre pictură sau despre desen, despre instalaţii sau imaginea video caracterizează demersul artistic. Referirea la propria personalitate, la propriile trăiri este accentuată în zona filmului, în care Marilena Preda Sânc devine de multe ori subiectul trăirilor sale, îşi povesteşte demersul, îşi afişează, ironic sau nu, dorinţele, raportarea la rigorile existenţei, ca în „The most I like is doing nothing”, de exemplu.
Să nu uităm însă celălalt tip de implicare în cotidian, ca martor al realităţilor sociale sau politice, ca în „Algoritmurile puterii”, serie de videouri, începând cu mâna ce scrijeleşte globul pământesc şi bate apoi piroane în el, continuând cu „No comments”, jocul de titirez al monedei cu efigie, cu „Our visible lives” în care „suntem aici şi acolo, cu noi şi dincolo de noi”, în care peisajele urbane şi rurale îşi cedează locul unele altora într-un discurs vizând rotunjimea existenţei, sau, declarată polemic, succesiunea unor frânturi de emisiuni de televiune româneşti şi străine, cu personaje neindividualizate plasate în faţa unui ecran şi maimuţele în haine de circ ghidate de lanţul purtat la gât.

Locuinţa-stp din peisajele urbane ale artistei

Violenţa transpare în „Pumnul” din 1986, dar şi în mai târziul „Printre maşini”.

Pictura Marilenei Preda Sânc este construită într-o culoare viscerală, care reuşeşete să echivaleze spaţiul, materia, lumina, timpul. Artista însăşi mărturisea odată: „Pentru mine culoarea este aer, sunet, carne. Gândesc în ea mai repede decât în cuvinte”. Relaţionarea dinamică a elementelor tabloului, fie că este vorba despre elementele figurative imediat detectabile sau despre masele picturale abstracte, despre tuşele aşternute în forţă sau despre vibraţiile desenului, au un impact imediat şi puternic asupra privitorului. Arta Marilenei Preda Sânc are o capacitate expresivă, de transmitere a trăirii, a gândului cu totul specială. Spectatorul este prins în căutarea lumii interioare a artistului, în metamorfozele suferite de realitatea exterioară în raport cu aceasta, în infinitele posibilităţi de sondare a percepţiilor.

Trei decenii de creaţie, istorii personale şi tragedii cosmice, „Metropolis” şi inefabilul, formează patru teme majore pe care, declarat, expoziţia le trece în revistă corp-peisaj, moduli, globul si feministe.
De la „O altă lume” din 1983, cu cerul văzut prin ferestrele din partea de sus a peretului unei încăperi în care negrul dominant este „luminat” de violeturi, ocruri şi verde, la „Casa pentru suflete” din 2005, care reia formele din peisajul urban alb-negru pe un fond cu violeturi, de la „Alive” (viul este o altă preocupare a autoarei de-a lungul acestei perioade) cu explozia de roşu, la „Horror vacui”, din 2002, cu corpuri sale geometrice, populând spaţiul, de la „Androginul” din 1998 la „Scenografiile citadine” din 2005, o istorie a lumii contemporane, filtrate prin sensibilitatea combativă a creatorului, se perindă sub ochii vizitatorului, implicându-l, asaltându-l, obligându-l la un dialog, fie el şi imaginar, cu artistul şi cu sine însuşi. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro