Natură critică | workshop de scriere critică

Platformă de informare despre arta contemporană românească

În perioada 22-28 februarie, Revista ARTA organizează un workshop de scriere critică destinat tinerilor noștri colaboratori, prezenți și viitori.

În urma apelului adresat criticilor de artă debutanți, în august 2015, am primit numeroase propuneri de recenzii și texte tematice despre artă contemporană de la studenți sau tineri absolvenți, dintre care am selectat câteva pentru publicare în revista online. În fiecare din aceste cazuri, echipa redacțională a lucrat împreună cu noul colaborator la elaborarea textului. Am realizat astfel că este nevoie de o pregătire intensă pentru ca un student sau tânăr absolvent să devină un critic cu o voce asumată.

Workshop-ul organizat de revistă are ca scop formarea tinerilor colaboratori care s-au alăturat recent echipei, a celor care își doresc să ni se alăture, dar este și o invitație adresată celor care ar vrea să își încerce mâna la critică de artă. Nu este necesar ca participanții să fi terminat o facultate de profil, și nu există nici limită de vărstă. Încurajăm participarea tinerilor curioși, deschiși, opinionați și îndrăzneți, care vor să-și formeze un discurs critic și să fie activi pe scena de artă contemporană din România.
Workshop-ul este organizat împreună cu Muzeul Național de Artă Contemporană, care în 2016 găzduiește proiectul curatorial inițiat de Diana Marincu și Anca Mihuleț, „Punctul alb și cubul negru”. Participanții vor fi invitați să producă un text critic ca răspuns la acest proiect. Cel mai bun dintre aceste texte va fi premiat și publicat în Revista ARTA online.

În decursul unei săptămâni vor avea loc o sesiune de introducere, trei sesiuni de pregătire, și una de feedback la textele produse de participanți. Cele trei sesiuni de pregătire vor fi conduse de: Magda Cârneci, redactor-șef al Revistei ARTA; Daria Ghiu, critic de artă și curator; și Cristina Bogdan, redactor online al Revistei ARTA. Vor fi acoperite aspecte precum: cercetarea și pregătirea unei cronici; realizarea de interviuri cu artiști și curatori; redactarea textului de cronică. Sesiunile vor avea loc după-amiaza, în spațiul de la etajul 4 al muzeului. Participanții trebuie să fie disponibili pe tot parcursul acestei săptămâni.

Pentru a vă înscrie la workshop, vă rugăm să trimiteți un mail cu o scurtă prezentare a pregătirii și motivației voastre, pe adresa cristina.bogdan@revistaarta.ro până la data de 14 februarie 2016.

Târgul de ceramică contemporană Caolin 2014

Asociația Caolin invită artiștii să aplice online și să participe laCaolin 2014, prima ediție a târgului național de ceramică contemporană. Târgul va avea loc în perioada 30 mai – 1 iunie, în incinta Mănăstirii Franciscane (fostul Liceu de Muzică) din Piața Muzeului, Cluj-Napoca.

Aplicația se face online la www.caolin.ro/aplicatie până la data de 11 mai 2014.

Scopul târgului este de a acționa ca un punct de întâlnire pentru ceramiștii din toate colțurile țării și publicul interesat. Acest eveniment artistic își propune să familiarizeze publicul român cu ceramica contemporană, practicile și noile concepte din acest domeniu. De asemenea, târgul Caolin va aduce un plus la reafirmarea orașului Cluj-Napoca ca centru al ceramicii contemporane est-europene. În cadrul evenimentului se vor organiza o serie de workshop-uri gratuite, pentru copii şi pentru adulți totodată, de inițiere în artele plastice. Scopul workshop-urilor este de a deschide apetitul publicului pentru arta plastică contemporană.

Iată câteva motive pentru care merită să aplicați la acest targ:
– artiștii care vor participa la acest eveniment apar în catalogul târgului care va fi tipărit la scurt timp după târg, cu scopul de a fi promovați.
– expozanții vor putea participa gratuit la workshop-ul de fotografie de produs și susținut de artistul Radu Sălcudean.
– vom colabora cu galeria IAGA (http://www.iaga.eu), care dorește să pomoveze artiști contemporani din România.
– ne așteptăm la cel puțin 1.000 de vizitatori, târgul desfășurându-se în aceeași perioadă cu festivalul de film TIFF. Târgul este inclus în programul Zilelor Cluj-Napoca.

Artmark: Noi recorduri pe scena artei contemporane

Licitația de Artă Postbelică și Contemporană de marți, 8 aprilie, a adus un total de peste 200.000 de euro și trei recorduri importante de autor. Prin reușitele lor din această seară, Horia Damian, Diet Sayler, Corneliu Brudașcu, dar și ceilalți artiști contemporani, continuă să propulseze piața românească de artă actuală spre nivelul celei internaționale.

București, 9 aprilie 2014
Un nou record de autor se stabilește pentru unul dintre artiștii aflați în topul celor mai bine tranzacţionaţi artişti contemporani români pe piaţa internaţională în ultimii trei ani, Horia Damian, prin opera „Eve endormie”, achiziționată pentru suma de 11.000 de euro. Acestuia i se alătură artistul contemporan Diet Sayler cu un record de 6.500 de euro pentru opera „Construcții pentru mâine”, continuând astfel ascensiunea remarcabilă din clasamentele pieței de artă pentru anul 2013.

Tot la capitolul recorduri se înscrie și Corneliu Brudașcu prin opera „Înger”, adjudecată pentru suma de 6.000 de euro (de 4 ori mai mult decât prețul de pornire). Dintre vedetele licitației au făcut parte și Gheorghe Vrănățeanu cu „Poveste de iarnă” și „Peisaj de iarnă”, fiecare fiind adjudecată la suma de 3.250 de euro (dublul prețului de pornire), Sabin Bălașa cu „Cele trei grații” (3.000 de euro, cvadrupul prețului de pornire) și „Călătorie în timp” (6.500 de euro) sau Ion Pacea cu „Melci și scoici” (3.750 de euro).
Printre preferințele participanților s-au aflat și Corneliu Baba cu „Regele nebun” (10.000 de euro) și „Veneția” (24.000 de euro) sau Alexandru Ciucurencu prin „Natură statică în atelier” (9.500 de euro) și „Natură statică cu păpușă”( 13.000 de euro).

Următoarele licitații Artmark care vor avea loc miercuri, 16 aprilie, aduc în ajunul sărbătorilor pascale, prin Licitația de Valori Tradiționale, o serie variată de obiecte de colecție, vinuri, icoane și tablouri religioase, precum și o gamă sofisticată de bijuterii prin Licitația de Bijuterii. Astfel, publicul va putea admira și achiziționa vinuri „candidate la perfecțiune” după punctajele Parker/Suckling/Galloni (cu prețuri de pornire începând de la 45 de euro), obiecte decorative care au făcut parte din colecția dr. Iosif Dona, retrocedată de Muzeul Național de Artă al României (prețuri de pornire sub 80 de euro) sau icoane din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea cu o proveniență aparte (preț de pornire sub 300 de euro). Prețiosul obiectelor Licitației de Valori Tradiționale rezidă tocmai în simbolurile transmise de întregul univers de credințe și datini recreat în această expoziție.

Cu o altă perspectivă a prețiosului este întâmpinat publicul în cazul Licitației de Bijuterii, care este dedicată rafinamentului, eleganței și romantismului feminin. Din 100 de loturi special alese pentru a răspunde tuturor preferințelor, admiratorii vor putea alege de la cercei cu diamante sub prețul de 100 de euro, la inele cu safire veritabile sub 300 de euro, dar și, într-un alt registru valoric, bijuterie importantă precum o broșă în stil Art Deco din platină, bogat decorată cu diamante, pentru mai puțin de 8.000 de euro.
Expoziția Licitației de Valori Tradiționale și a celei de Bijuterii va mai putea fi admirată până pe 15 aprilie la Palatul Cesianu-Racoviță, iar cele două licitații vor avea loc miercuri, 16 aprilie, la Club Biavati (str. Serghei Rahmaninov nr. 2B).

Artmark: Contemporan, tradițional și universal într-o singură expoziție

Comunicat de presă

Constantin Piliuță – Music

După un început de an promițător, care continuă trendul constant ascendent al pieței de artă contemporană, Artmark continuă să lanseze oportunități de afirmare artiștilor români prin organizarea celei de-a doua licitații dedicate în mod special vitalității noii arte, Licitația de Artă Postbelică & Contemporană. În paralel, se va deschide și expoziția Licitației de Valori Tradiționale, care conferă un echilibru aparte ansamblului expozițional prin opere și obiecte de colecție impregnate cu simboluri românești tradiționale, dar și expoziția Licitației de Bijuterii, care dă strălucire la propriu.

Dacă arta de patrimoniu conduce în topurile din România, în cazul artei contemporane, cererea depășește granițele țării, atrâgând din ce în mai mulți negustori de artă și colecționari străini. Aflați în 2013 în top 10 al celor mai tranzacționți artiști români în licitațiile caselor internaționale și totodată în topul artiștilor cu cea mai mare „cifră de afaceri” în licitațiile din România, Constantin Piliuță, Horia Bernea, Ștefan Câlția, Sabin Bălașa și Horia Damian sunt prezenți în expoziția Licitației de Artă Postbelică & Contemporană. Constantin Piliuță este reprezentat prin două opere, „Artistul” și „Muzicanți”, Ștefan Câlția prin „Primăvara”, iar Horia Damian prin „Eva adormită” și „Poarta egipteană”.

Icoană românească – Sfântul Ierarh Nicolae

În expoziția licitației, vor fi prezenți și alți artiști bine tranzacționați pe piața din România precum Ion Pacea cu trei lucrări („Jucători de șah”, „Melci și scoici” și „Richard III”) și Sorin Ilfoveanu cu două lucrări („Menestreli” și „Tava de aramă”). Dintre artiștii reprezentativi pentru arta contemporană prezenți în expoziție se numără și Corneliu Brudașcu, Ciprian Mureșan, Victor Man (artistul anului 2014 potrivit recentului premiu acordat de cel mai mare colecționar corporatist de artă contemporană din lume, Deutsche Bank), toți trei făcând parte din fenomenul Școlii de la Cluj. Alți artiști importanți ale căror opere vor putea fi admirate sunt Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Paul Neagu, Ion Grigorescu, Dan Perjovschi, Tara (Sorin von Neudorf) sau Roman Tolici.

Ștefan Câlția – Primăvara

Cu un alt registru conceptual, în expoziție se află secțiunea dedicată Licitației de Valori Tradiționale care anticipează sărbătorile pascale prin redarea unor simboluri consacrate, dar și oferirea pasionaților de oenologie posibilitatea de a se delecta cu o selecție de vinuri, din care mai bine de jumătate au un scor Parker de peste 90 de puncte, cu prețuri de pornire de la 45 de euro. De asemenea, publicul poate admira obiecte de colecție cu tematică pascală, tablouri tradiționaliste realizate de Ion Theodorescu-Sion („Madonă tradițională”), Leon Biju („Natură statică cu ștergar pascal”, „La slujba de Înviere”) și alți artiști interbelici, precum și icoane de colecție cu o periodizare începând din secolul al XVIII-lea.
În expoziția licitațiilor din prima parte a lunii aprilie, este prezentă și o secțiune special dedicată rafinamentului feminin care va fi celebrat în Licitația de Bijuterii. O gamă de 100 de loturi din care publicul va putea alege bijuterii care respectă întocmai exigențele celor mai meticuloși bijutieri, cu prețuri de pornire sub 100 de euro pentru cercei și ajungând până la 8.000 de euro pentru o brățară din platină, bogat decorate cu diamante.

Flori de cală – pereche de cercei din aur, decorați cu safire galbene și diamante

Expoziția Licitației de Artă Postbelică & Contemporană va putea fi vizitată în perioada 25 martie – 7 aprilie, la Palatul Cesianu-Racoviță, licitația având loc marți, 8 aprilie, la Athénée Palace Hilton. Iar, expoziția Licitației de Valori Tradiționale și a celei de Bijuterii va putea fi admirată în perioada 25 martie – 15 aprilie la Palatul Cesianu-Racoviță, cele două licitații având loc miercuri, 16 aprilie, la Club Biavati.

Pavel Şuşară: Libertatea artistului se află în limitele captivității în care trăim

Astăzi, 18 martie 2014, în Sala mică a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, criticul de artă Pavel Şuşară și-a lansat cărțile „Carcase de cristal” și „Sissi” și a vorbit într-o Conferință celor prezenți despre Arta Românească Contemporană ca produs a intersecției a două culturi, cea a Orientului și cea a Occidentului. Istoria artelor plastice româneşti este marcată de un paradox: cel al a spiritului şi a gândirii de factură occidental și, în același timp, oriental. Pictura şi sculptura se înscriu atât în estetica europeană a înnoirilor de limbaj, cât și a schematismul abstract al tradiției bizantine.
Spiritul artei româneşti, începând cu veacul al XIX-lea și al XX-lea, este unul european, dinamic, animat, cu vocaţia experimentului dată de mişcările avangardiste și diversele curente occidentale. Simbolicul, sinteticul și geometricul împrumută ideile şi conceptele vocabularului „de odinioară, în timp ce forme noi se impun fără a dobândi şi conţinuturi corespunzătoare, fără a fi pe deplin asimilate şi adaptate la condiţiile specifice locale”, spune Vasile Florea.

Pavel Șușară s-a născut pe data de 29 decembrie 1952, la Bănia, județul Caraș-Severin. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în 1981. Pavel Șușară este critic și istoric de artă, monograf, poet, publicist și cercetător de istorie a artei al Institutului de Istoria Artei de pe lângă Academia Română. Specializat în istoria artei contemporane, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, expert în artă și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Pavel Șușară: Arta nu spală vase, nu face mortar și nu face curat în grajd

Grigore Roibu: În timpul conferinței ați vorbit despre modalitățile prin care artistul, prin produsul creației sale, poate să influiențeze societatea. Ce cumpărăm de fapt atunci când afirmăm că am achiziționat un obiect de artă?

Pavel Șușară: Cumpărăm imaginea despre noi înșine. Acest lucru se poate vedea, cel mai bine, în practica acelei categorii ce a început să reînvie după anii ’90, cea a colecționarilor. Colecționarul nu produce el însuși imagine, ci încearcă să se definească făcând o selecție personală în ceea ce au creat ceilalți. Ambianța pe care el și-o făurește îi definește personalitatea: ce cunoștințe și repere culturale are, ce înțelege dintr-un tablou sau ce caută în imaginea dintr-un tablou. Colecționarul este, de fapt, nucleul comunității. Este, să zic așa, reprezentarea în mic a felului în care societatea înțelege să se manifeste față de artiștii cu care vine în contact. Cu cât o societate este mai conștientă de sine și are repere mai solide în cultură, în înțelegerea lumii, în ceea ce privește exigențele față de viitorului ei, relația cu artiștii, ca prezențe efective, și cu arta, ca produs social major, este mai profundă și mai eficientă. În principiu, factorul decizional, cel politic, trebuie să înțeleagă vectorul de mișcare a lumii pe care o administrează, ca manager, la un moment dat. Să înțeleagă multidimensionalitatea, necesitățile și funcțiile comunităților pentru a pune artistul la locul pe care trebuie să-l ocupe în societate.

– Ce ne puteți spune despre piața de artă din România?

– Este în consolidare. A pornit de la nimic și a ajuns undeva… aici, unde ne aflăm… Au apărut instituțiile indispensabile funcționării unei piețe cât de cât organizate. S-a trecut de la talcioc la magazin și, apoi, la nivelul de galerie sau casă de licitație. Există o categorie de oameni care au identificat obiectul de artă ca obiect de investiție. Tabloul, sculptura, desenul, obiectul decorativ încep să aibă o funcție concretă în imaginarul și spațiul privat al oamenilor. O dată însușite aceste lucruri există șansa ca ele să se consolideze și generațiile următoare să beneficieze de un sistem organizat, sistematizat. Copiii care cresc într-o casă cu o colecție de artă bine făcută, sistematizată, frumoasă, cresc într-o lume la care cei care nu au ambianța aceasta nu au cum să acceadă și să o înțeleagă. Această lume stimulează imaginația, creează ipoteze de viață care altfel nu le poți avea în mod real, ele fiind determinate. Arta nu are o funcție efectivă. Ea nu spală vase, nu face mortar, nu face curat în grajd, dar ea are un tip de funcționare eficientă în ceea ce privește construcția noastră ca oameni. Dacă nu am avea componenta asta am fi asemenea unor maimuțe, ceva mai vioaie în sistemul și capacitatea de relaționare. Arta ne face oameni pentru că ne dezvăluie natura, identitatea și specificul nostru.

– Vorbeați despre necesitatea libertății de exprimare pe care trebuie să o dobândească artistul contemporan. Cu toate acestea, artiștii, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, au creat produse cu impact social dar destinate societății în care își desfășurau activitatea. Se poate spune despre artistul contemporan că a ajuns el la un stadiu de independență în care poate întoarece spatele instituțiilor statului de care a fost coordonat sau a depins atâta timp?

– În principiu artistul nu este cordonat de instituții. Asta în măsura în care acele instituții îi creează cadrul de funcționare, cadrul legislativ. Este necesar un cadru legislativ în care artistul să fie liber, să nu fie condiționat, să nu i se pună bariere în ceea ce face. Dar, dincolo de instituții sunt alte blocaje, blocaje de natură economică. Aici este cea mai dificilă problemă.

– Arta se dezvoltă atunci când în societate există un surplus de bunăstare. O societate bogată are oameni productivi și artiști pe măsură. Artiștii nu sunt neapărat persoane rebele lipsite de spirit comercial. Din acest motiv artiștii au depins, din cele mai vechi timpuri, de patroni, de instituții sau corporații…

– Da, așa este. Sugerez cititorilor artavizuala21 și tuturor prietenilor să citească „Pierdera măsurii” (n.r. de Hans Sedlmayr). Este o carte fundamentală despre desacralizarea artei. Ea a început prin a fi legată de Dumnezeu, de existența lui Dumnezeu, de instituția Bisericii, apoi de castel, de palat și, ușor-ușor a ieșit în stradă, a ieșit în istorie. Pe măsură ce artistul a devenit mai liber el a devenit și mai vulnerabil. Arta lui s-a descacralizat în sensul în care era pornirea inițială. Nu înseamnă că și-a pierdut sacralitatea, dar intenția nu mai este una de tip asumat sacru. De exemplu, Pablo Picasso are o dimensiune sacră care apare în toată opera lui prin momente de iluminare, momente mistice… El nu a făcut, însă, Răstignirea așa cum a făcut-o Andrea Mantegna.

– Arta actuală, cea de după anii ’90, este legată de politic mai mult ca niciodată?

– Permanent a fost legată de politic, într-un fel sau altul… A fost legată politic prin comandă, cererea pe care o primea, de exemplu, Velasquiez sau Rubens de la curtea regală. Acest tip de relație era un tip de legătură a artistului cu politicul. Mai mult, Rubens a fost ambasador.

– În aceste condiții putem vorbi de o libertate a artistului în societatea contemporană?

– Putem vorbi de o libertate a artistului în limitele captivității în care orice om care trăiește, nu trăiește singur. Chiar și dacă ar trăi singur ar fi dependent de ciclurile astronomice, de zi sau noapte, de anotimpuri, de ploaie sau secetă. Nu suntem liberi nici când trecem strada. Se face roșu la semafor și trebuie să ne oprim! Fără să conștientizăm, noi suntem determinați în pașii pe care îi facem pe stradă. Trecem pe spațiul care este marcat. Chiar și câinii au început să treacă pe zebră dobândind stereotipul acesta prin asociere cu oamenii. Libertatea, în definiția marxistă, este descrisă ca „necesitate înțeleasă”. Dacă înțelegem necesitatea mecanimului în care suntem putem fi liberi în limitele lui.

Formele fixe din poezie, cum ar fi rondelul sau haiku-ul, nu pot să depășească normele pe care le impune genul liric. Varietatea în care s-au scris rondeluri sau haiku-uri este, însă, halucinantă. Înăuntrul normei asumate omul poate fi liber. Chiar și în relație cu Dumnezeu suntem liberi. Ni s-a dat libertatea, problema este ce facem cu această libertate. Libertatea nu poate fi niciodată absolută. Libertatea absolută înseamnă să nu ținem seama de libertatea celor din jurul nostru. Libertatea mea se oprește acolo unde încalcă, de exemplu, libertatea ta. Fiecare dintre noi avem dreptul la libertate. Nu am libertatea să intru în casa cuiva. Acesta este un abuz. Ca să înțelegem libertatea trebuie să cunoaștem necesitățile noastre și să ne adaptăm nevoile noastre cu ale celorlalți.

– Vă mulțumesc.
Interviu realizat de Grigore Roibu