Metafora portretelor lui Yousuf Karsh

Fiecare persoană are un secret ascuns
ce poate fi pus în lumină

Din istoria fotografiei

Yousuf Karsh este unul dintre cei mai renumiți fotografi din secolul al XX-lea. Opera lui ne prezintă personalităţile politice, artistice şi culturale ale veacului trecut. Portretele lui Yousuf Karsh, prin studiul luminii, transmit privitorului un sentiment de intimitate și compasiune, reverberat în umanitate.

Yousuf Karsh s-a născut în Armenia, în actuala Turcie, la Mardin, pe data de 23 decembrie 1908. Datorită condiţiilor grele de viaţă ale armenilor, familia sa fuge, în 1924, în Siria.
Doi ani mai târziu, Yousuf Karsh emigrează în Canada şi se stabileşte la Sherbroke, la unchiul său George Nakash, de profesie fotograf.

Întrezărind potenţialul lui Yousuf, Nakash îl trimite ca ucenic la John H. Garo, fotograf din Boston. Aici tânărul artist armean studiază fotografia şi pictura, familiarizându-se cu toate domeniile artelor plastice. Sub îndrumarea lui Garo, Karsh învaţă să manipuleze lumina, perfecţionându-şi propriile modalităţi compoziţionale în portretistică.
În anul 1931, Harsh se întoarce în Canada şi îşi deschide un studio fotografic la Ottawa, aproape de clădirea în care funcţiona Guvernul Canadei, unde începe să fotografieze celebrităţile vremii. Primul ministru al Canadei, Mackenzie King, observă talentul lui Karsh şi îi propune să fotografieze oficialităţile invitate în Canada.

Recunoaşterea internaţională a venit în anul 1941, când l-a fotografiat pe Winston Churchill, aflat în vizită oficială în Canada. Această fotografie a fost publicată pe coperta revistei „Life” şi a devenit cel mai publicat portret din secolul al XX-lea. În lucrarea sa „Faces of Our Time”, Karsh arăta cum a reuşit să-l fotografieze pe Churchill în numai două minute, timpul permis de protocolul vizitei. Observând că premierul britanic stătea în clasica poziţie de poză, Karsh îi smulge acestuia trabucul din mână, trabuc de care era nedespărţit, ceea ce îl intrigă şi înfurie pe Churchill. Era momentul de care avea nevoie fotograful! Obţinuse imaginea conducătorului cu „mână de fier” din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ulterior, văzând rezultatul, Churchill mărturiseşte: „dumneata ai putea face chiar şi un leu furios să stea liniştit pentru a fi fotografiat!”. Karsh şi-a intitulat fotografia: „The Roaring Lion”.

În următoarele decenii, Yousuf Karsh călătoreşte prin toată lumea. Fotografiază personalitaţile vremii şi realizează o serie de reportaje. Începând cu anii ’70 devine profesor. Învaţă, în studioul său, o serie de ucenici, în stilul şi în memoria fostului său mentor Garo.

Karsh a publicat 15 albume de fotografii, fiecare fotografie fiind însoţită de scurte dialoguri. A fotografiat celebrităţi, savanţi, oameni de artă şi cultură, cum ar fi, de exemplu, Albert Einstein, Alexander Calder, Andy Warhol, Audrey Hepburn, Clark Gable, Dwight Eisenhower, Ernest Hemingway, Fidel Castro, Jacqueline Kennedy, Frank Lloyd Wright, George Bernard Shaw, Humphrey Bogart, Indira Gandhi, John F. Kennedy, Laurence Olivier, Muhammad Ali, Pablo Casals, Joan Baez, Pablo Picasso, Papa Pius al XII-lea, Robert Frost, George Enescu ş.a.

În majoritatea cazurilor a folosit o camera fotografică de format 8 x 10 inch, dar a utilizat şi modele de format mediu. Karsh căuta personalitatea celui care stătea în faţa aparatului de fotografiat. „În fiecare femeie sau bărbat există un secret ascuns, iar datoria mea, ca fotograf este să-l pun în lumină, dacă pot”, scria Yousuf Karsh.
„Spuneţi că-i omul o lumină / Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin? / Nici o scântee ’ntr’însul nu-i candidă şi plină / Murdară este raza-i ca globul cel de tină”. Sunt versurile lui Eminescu din Împărat şi Proletar, în care poetul spune că omul nu mai este lumină fiindcă s-a uscat în el iubirea, iubirea cel mai puternic sentiment lăuntric al omului. Volumul „Poemele luminii”, al lui Blaga, este o metaforă a luminii primordiale care se identifică cu lumina iubirii. Viaţa e o înşiruire de lumini şi umbre ce configurează o simfonie de trăiri şi senzaţii greu de descris prin cuvinte. Asta încearcă Yousuf Karsh să surprindă, prin imagine, în portretele lui. Lumina este culoare, iar umbra este tonalitatea pe baza căreia construieşte expresivitatea trăsăturilor caracteristice, sentimentele şi trăirile personajului. Înaintea fiecărei sesiuni fotografice, artistul studia toate informaţiile pe care le putea aduna despre viitorul său subiect. Karsh îşi ilumina protretele pentru a pune în evidenţă trăsăturile distincte ale feţei. „Subjugarea” luminii crează aerul, gândul, emoţia şi umbra. Iluminând fundalul obţinea o aură în jurul portetului. În multe dintre fotografiile sale, mâinile personajelor completează compoziţia portretului. Mâna constituie însuşirea principală a fiinţei umane: „cu mâna sunt făcute rugăciunea şi crima, salutul şi mulţumirea, jurământul şi semnul”, scria Heidegger. Manipularea luminii şi transformarea ei în trăire şi sentiment, cum doar Yousuf Karsh ştia să o facă, l-a transformat în unul dintre marii maeştrii ai fotografiei, iar rezultatul îl putem admira astăzi în cele mai mari galerii şi muzee ale lumii: de la New York la Londra şi din Franţa în Australia.

Ca o recunoaştere a meritelor, în 1967, Kirsh a fost distins cu titlul de Ofiţer al Ordinului Canadian, iar în 1990 a fost promovat în gradul de Companion.
În 1987, Arhivele Naţionale ale Canadei au achiziţionat întreaga colecţie de negative, pozitive şi diapozitive produse de Karsh, din 1933 până în 1987. Autorul a donat aproape 100 fotografii Galeriilor Naţionale ale Canadei. În 1989, cu ocazia aniversării a 105 ani de fotografie, cele două instituţii au realizat o expoziţie retrospectivă comună.

Yousuf Karsh a încetat din viaţă la vârsta de 93 de ani, pe 13 iulie 2002. Creaţia pe care o lasă nu descrie doar aparenţele şi etaloanele intelectuale ale vremii, ci sunt expresii esenţializate de transfigurare a realului în imagine prin intermediul unei literaturi fără cuvinte. (Grigore Roibu)
Resurse web: Wikipedia; www.karsh.org
Citiţi: Din istoria fotografiei – Henri Cartier-Bresson: Fixarea realităţii decupate în vizor

Cafesjian Museum of Art

Cafesjian Museum of Art (www.cmf.am), cunoscut sub numele de Muzeul de Artă Cafesjian, este un muzeu de artă din Erevan, Armenia. Instituţia este situată în centrul Erevanului, în zona cunoscută sub denumirea de Cascade. La baza colecţiei muzeului stau obietele de artă ale lui Gerard L. Cafesjian. Inaugurarea muzeului a a avut loc pe 17 noiembrie 2009.

Construcţia a început în primăvara anului 2005 şi a fost finalizată în primăvara anului 2008, muzeul fiind deschis publicului pe data de 07 noiembrie 2009. La ceremonia de inaugurare au participat preşedintele armean Serzh Sargsyan, ministrul culturii Hasmik Poghosyan, ministrul diasporei Hranush Hakobyan, precum şi reprezentanţi ai misiunilor diplomatice în Armenia, diverşi artişti şi personalităţi politice.
Proiectul muzeului este unul dintre cele mai ambiţioase lucrări al arhitecturii contemporane, realizat într-o republică din fosta Uniune Sovietică. Construcţia este descrisă de New York Times ca fiind „o lucrare nebunească de grandomanie, (…) una dintre cele mai spectaculoase şi ciudate clădiri muzeale”. Proiectul a fost conceput de firma americană (din New York) David Architects Hotson. Echipa de designeri care a lucrat în cadrul proiectului include nume de arhitecţi şi firme consacrate în domeniul arhitecturii, cum ar fi de exemplu: David Hotson Associates Architecs, Erevan, firma de inginerie structurală Dewhurst Macfarlane and Partners, New York, ArmProject, Erevan şi, pentru servicii şi amenajrea mediului, Atelier Ten, din New York şi Londra.

Clădirea găzduieşte acum Centrul pentru Arte, complexul fiind iniţial conceput de arhitectul Alexander Tamanyan (1878-1936). Tamanyan a dorit să conecteze partea nordică şi centrală a oraşului istoric la cel rezidenţial şi cultural printr-o vastă zonă verde de cascade şi grădini. Din păcate, planul a rămas în mare parte uitat până la sfârşitul anilor 1970, când a fost „reînviat” de către arhitectul şef al Erevanului, Jim Torosyan. Concepţia lui Torosyan a fost modernizată, incorporând idei noi la o scară monumentală: o serie de scări rulante, o reţea complexă de hale, curţi şi grădini în aer liber, parcuri împodobite cu numeroase lucrări de referinţă din domeniul sculpturii, lucrări care evocă istora bogată a Armeniei şi a patrimoniului ei cultural.

Muzeul este condus de către Cafesjian Foundation, care a fost înfiinţată în aprilie 2002 la Erevan, sub auspiciile guvernului armean şi Fundaţia Cafesjian din America. Guvernul armean a construit Cascade-le, complexul şi zona înconjurătoare (investitind peste 35 de milioane de dolari pentru a finaliza reconstrucţia Cascade).
Majoritatea expoziţiilor prezentate de către Centrul Cafesjian pentru Arte sunt derivate din colecţia privată a binefăcătorului său principal, Gerard L. Cafesjian. Această colecţie de peste 5.000 de lucrări include cea mai cuprinzătoare colecţie de obiecte din sticlă, din lume.

În principal, colecţia evocă activitatea plastică a cuplului ceh Stanislav Libenský şi Jaroslava Brychtová, a căror operă a revoluţionat utilizarea sticlei ca mediu artistic. Expoziţia de obiecte din sticlă include şi alte nume de marcă din domeniul acestei arte, cum ar fi de exemplu: Dale Chihuly, Bohumil Elias, Pavel Hlava, Jaromír Rybák, Ivana Šrámkova, Bertil Vallien, Lino Tagliapietra, Mark Peiser şi Hiroshi Yamano. Colecţia permanentă are, de asemenea, nume importante din pictură, grafică şi sculptură, artişti dintre care îi amintesc pe Fernando Botero, Arshile Gorky, Jennifer Bartlett şi Andy Warhol.
Grădina cu sculpturi este situată la baza Cascade-lor şi prezintă una dintre cele mai prestigioase colecţii de sculptură monumentală din lume. Pasarele, alei lungi şi grădini special concepute pentru a oferi vizitatorilor un cadru modern şi adecvat vizionării sculpturilor de mari dimensiuni au fost concepute  pentru a pune în valoare lucrări de Fernando Botero, Lynn Chadwick, Plensa Jaume şi Barry Flanagan.

Expoziţia „Libenský Brychtová: Silhouettes of the Тown” a fost deschisă în Sala Eagle Cafesjian de la Centrul pentru Arte, pe data de 11 septembrie 2010, în prezenţa artistei Jaroslava Brychtová.
În anul 1988, puterea distructivă a naturii a zguduit regiunile nordice ale Armeniei, lăsând numeroase oraşe şi sate în ruine. Siluetele oraşului, ciclu tematic aparţinând cuplului ceh Libenský/Brychtová reprezintă răspunsul lor artistic la dezastru şi moarte, exprimând tragedia şi suferinţa umană.
Expoziţia dezvăluie creativitatea şi capacitatea nelimitată a plasticienilor cehi Stanislav Libenský (1921-2002) şi Jaroslava Brychtová (n. 1924) de a transforma sticla, un material având un caracter industrial, într-un mediu artistic cu o estetică unică, ce decurge ca expresie vizuală din „manipularea” formei, spaţiului şi a luminii.
În octombrie 2010, Centrul Cafesjian pentru Arte a iniţiat un program intitulat „Întâlniri cu Arta”, program care propune publicului în fiecare zi de joi, a fiecărei luni, un eveniment dedicat unui artist proeminent sau o ocazie importantă. (Grigore Roibu)