Naşterea formelor primordiale la Vulcanii Noroioşi

Forma reprezintă unul dintre elementele de limbaj plastic la care artistul apelează în procesul de investigare a gramaticii vizuale. Forma reprezintă conturul vizbil al imaginii, descris şi analizat în multe lucrări ştiinţifice de specialitate.

Principala sursă de investigare a formei este natura, pe care artistul în creaţia sa o copiază, o interpretează şi reinterpretează pentru a face transferul de la formă la idee, căci forma determină nu doar proprietăţile fizice ale materialului, ci şi stilul de reprezentare în arta contemporană. Lumea formelor pe care o cunoaştem alcătuieşte „bagajul” de cunoştinţe la care apelăm atunci când transpunem elemente din natură prin intermediul mijloacelor specifice vizualului. Această lume este în strânsă concordanţă cu universul care ne înconjoară şi pe care îl definim după legi stabilite. Formele au luat naştere o dată cu răcirea scoarţei terestre şi încreţirea acesteia, într-un „spectacol” la care nu am fost martori, după care a intervenit timp de câteva milioane de ani eroziunea vântului şi al ploilor, formând peisajul pe care îl admirăm astăzi.

Am asistat la această geneză a pământului într-un loc în care ne-am oprit în drumul de la Buzău spre Întorsura Buzăului, unde în dreptul comunei Berca am cotit-o la dreapta 14 km., la Vulcanii Noroioşi. Peisajul ilustrază înfruntarea dintre forţele interioare şi exterioare, un spectacol la care, după cum spuneam, nu am fost prezenţi în momentul naşterii planetei pe care locuim. Am descoperit o lume a confruntării dintre forţele primordiale care ne fascinează, din motive necunoscute, pentru a atrage, apoi, sensibilitatea estetică. În rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi natura oferă o întâlnire cu forma neregulată aflată în continuă mişcare. Forme şi structuri ale unui univers pe care greu le poţi surprinde prin vizorul obiectivului pentru a transmite sentimentul ce te cuprinde. Nu-ţi rămâne decât să intri în acest „joc” al hazardului. Focul din interiorul pământului, aerul şi argila, elemente primordiale ale creaţiei conlucrează în „efortul”, deloc uşor pentru un artist, de a crea structuri geotectonice întâlnite cu precădere în studiul formelor ceramicii contemporane.

Vulcanii noroioși iau naştere datorită gazelor naturale care ies la suprafaţa terestră, trecând prin solul argilos şi, în combinație cu apa din pânza freatică, creează la suprafaţă tumuli ce se usucă în contact cu aerul. Structurile, de formă conică, sunt asemănătoare vulcanilor adevăraţi. Potrivit dicţionarului Wikipedia, pe glob se cunosc în total circa 1.100 de vulcani noroioși. În Europa sunt foarte puțini vulcani noroioşi, cum ar fi, de exemplu, cel din Azerbaidjan. România se poate lăuda cu o locaţie, dacă nu unică, extrem de rară.

Pe platoul din judeţul Buzău, pe raza comunelor Berca şi Scorţoasa, peisajul dominat de conurile albăstrui-pământii, te înfioară prin aspectul lor selenar. Mediul sterp în care am păşit, oferit de noroiul care „bolboroseşte” ieşind la suprafaţă pentru ca apoi să crape în contact cu aerul, este unul straniu, aparţinând parcă unei planete în care înspăimântătorii vulcani cu lavă fierbinte formează scoarţa terestră. Cromatica aparte, albăstruie, dată de sedimentele şi zăcămintele de petrol, contribuie la amplificarea acestui scenariu, un „spectacol” geologic ce nu merită ratat dacă vă aflaţi în zonă.

Drumul este impresionant şi asfaltat, bine marcat cu indicatoare, şerpuind prin satele şi dealurile scăldate în lumina caldă a soarelui. La intrare am plătit un bilet de 4 lei.
Naşterea formelor, proces care are loc sub ochii tăi, merită acest ocol din drumul principal.
(Grigore Roibu)

Jason Hess: Wood fired ceramics

Plinth Gallery, New Work
6-29 aprilie 2012
Vernisaj: 6 aprilie 2012, orele 6-9 PM.

Jason Hess este un ceramist pasionat al arderilor tradiţionale cu lemn, fiind numit „un avid incendiator al lemnului” şi profesor în Arizona, la Northern Arizona University. În cei 15 ani de cercetări el s-a concentrat pe alchimia obţinerii glazurilor prin arderi reducătoare, proces în care culoarea suprafeţelor este o consecinţă a dispersiei cenuşii din cuptor.

Suprafeţele lucrate astfel sunt imposibil de obţinut prin alte modalităţi. Producţiile ceramice ale lui Jason Hess, arse la temperaturi ridicate, sunt obiecte utilitare. Artistul foloseşte, pentru a face vase funcţionale, o varietate de texturi şi culori. El configurează, apoi, cu ajutorul obiectelor obţinute compoziţii dinamice, grupate după formă şi dimensiune, compoziţii care invită privitorul să se bucure de natura tactilă oferită de suprafaţa fiecărui obiect în parte şi modul în care se completează ca ansamblu.

Ceramica lui Jason Hess a fost prezentată în peste 125 de expoziţii din întreaga lume. Hess a participat ca rezident la Archie Bray Foundation, în Montana şi la un workshop, „The Pottery Workshop in Jingdezhen”, în China. A primit, de asemenea, numeroase granturi de cercetare de la Nord Arizona University pentru construirea de cuptoare şi deţine o diplomă MAE de la Utah State University.

În data de 7 aprilie 2012, Jason Hess va demonstra tehnicile sale de construcţie pentru ceainice şi forme înalte într-un workshop care va avea loc la Plinth Gallery (3520 Brighton Blvd Denver CO 80216).
Mai mult pe www.plinthgallery.com

Peter Voulkos – 50 de ani de carieră artistică

Frank Lloyd Galerie
Perioada: 30 aprilie – 28 mai 2011.

O selecţie de 20 de lucrări, reprezentative pentru o carieră artistică de peste 50 ani, din creaţia lui Peter Voulkos sunt prezentate publicului, în cursul lunii mai 2011, la Frank Lloyd Galerie.

Peter Voulkos (1924-2002, pe numele adevărat Panagiotis Voulkos), este unul dintre cei mai importanţi artişti americani, reprezentant major al Expresionismul Abstract. Cunoscut pentru activitatea sa revoluţionară în folosirea lutului ca mediu artistic, prin intermediul căruia a trecut prin demarcaţia dintre ceramica tradiţională, meşteşug şi arta plastică, Peter Voulkos experimentează forme cu aspect geologic care au suprafeţe texturate şi incizate. Deşi cariera sa a început în domeniul turnării în bronz (ca profesor a înfiinţat o turnătorie de bronz off-campus în anii 1960), el nu a părăsit niciodată lumea argilei.

Peter Voulkos este cunoscut în special pentru activitatea sa de ceramist.  Expoziţia de la Frank Lloyd Galerie prezintă, pe lângă producţiile ceramice, o parte a lucrărilor lui Voulkos turnate în bronz şi o serie de schiţe şi desene. Peter Voulkos a avut de-a lungul carierei sale artistice, de peste 50 de ani, preocupări în domeniul picturii şi al graficii. Interesul lui major s-a manifestat în interdependenţa dintre calitatea suprafeţei şi cea a liniilor incizate, calitate a suprafeţei pe care Voulkos o definea ca „o îmbinare de linii alternative şi sinuose sau adânc incizate în placă, prin decapare, tehnică asemănătoare cu cea folosită în sgraffito”. Aceste elemente transmit un sentiment de dinamism şi lasă piesei ceramice o „urmă” a procesului tehnologic prin care a trecut, semne care rămân ca o amprentă specifică a producţiilor lui Voulkos. Ceramica se eliberează de „tirania” materialelor, ceramistul preferând întâmplarea în căutarea formelor complexe şi monumentale ce izvorăsc din originalitate, atitudine şi idee.

Imaginile desenate pe hârtie, o altă îndeletnicire a lui Voulkos, poate mai puţin cunoscută, erau studii pentru viitoare lucrări. Cu toate acestea, multe dintre desene nu au fost folosite ca plan de elaborare a lucrărilor lui, ele fiind, mai degrabă, o prelungire formală a creaţiilor ceramice, permiţându-i lui Voulkos să exploreze şi să dezvolte idei într-un format liniar şi bidimensional.
De-a lungul carierei sale, Voulkos a fost cunoscut ca un inovator. Ceramistul şi sculptorul Kenneth Price a declarat: „Într-un fel sau altul, el a influenţat toată lumea care face artă cu ajutorul lutului, deoarece el a fost principala forţă creatoare în eliberarea materialului, pe care l-a rupt din toate normele de până atunci pentru a stabili alte reguli”. Într-un necrolog pentru The New York Times, Roberta Smith a scris: „ferm în folosirea pământului ca un meşteşugar, Mr.Voulkos a continuat să reinventeze ceramica ca un motiv de întâlnire pentru pictură şi sculptură. În timpul carierei sale de 50 de ani, domnul Voulkos a fost un influent gânditor, profesor şi inovator neînfricat care a urmat un curs în continuă schimbare”.

S-a scris mult despre metodele folosite de Peter Voulkos în domeniul ceramicii, procedee de lucru ce au ridicat acest vechi meşteşug la nivel de mare artă. Producţiile ceramice ale lui Voulkos sunt renumite pentru greutatea vizuală liber-formată a construcţiei, agresivitatea şi energia decorului. Cea mai bună caracterizare a lucrărilor sale este cea de primitivism sălbatec, datorită formlor sculpturale a obiectelor, cât şi a metodelor tradiţionale pe care le folosea prin modelajului cu ajutorul roţii de olar şi a arderilor cu lemn. (vezi Ceramica între tradiţie şi experiment). Nu există la ora actuală nici un mare muzeu în America sau din lume care să nu deţină o lucrare de colecţie aparţinând lui Voulkos.

Frank Lloyd Gallery este o sursă importantă pentru colecţionari privaţi şi, de asemenea, funcţionează ca un muzeu de proiecte curatoriale şi achiziţii din domeniul picturii, sculpturii şi ceramicii contemporane. (Grigore Roibu)
SURSA: Artdaily

Muzicalitatea formelor în ceramica lui Goro Suzuki

Spiritul lutului între tradiţie şi emoţie

Nu avem de unde să ştim câte ore de gândire şi, apoi, de lucru au fost investite în aceste lucrări ceramice. Nu avem de unde să cunoaştem greutăţile care au fost depăşite pentru a introduce „spiritul” miraculos al mâinilor în elaborarea formelor. Arta ceramicii, prin intermediul lucrărilor lui Goro Suzuki, are o muzicalitate aparte, o frumuseţe greu de formulat în cuvinte, care persistă în inimile noastre prin imagine.

Goro Suzuki (născut 1941, Aichi, Japonia) este unul dintre talentele despre care se afirmă că s-a născut înzestrat cu abilitatea de a modela. El îmbină tradiţii abandonate şi cunoştinţe care au fost păstrate secole de-a rândul cu o straşnică stricteţe în cadrul unor cercuri de meşteri ceramişti, cu expresivitatea  obiectului autonom ce aparţine discursului artistic contemporan. Munca lui Suzuki este foarte individualistă şi aparţine, într-o oarecare măsură, artei populare, ca recurs la tradiţie, dar este în acelaşi timp în ton cu noile curente artistice mondiale. O revistă de ceramică compara vasele lui Suzuki cu creaţia istorică a unui muzeu, dar specifica dragostea acestuia pentru Van Gogh, Picasso şi Monet. În căutarea de noi imagini moderne, artiştii au privit spre arhaic. Suzuki demonstrează prin lucrările sale natura intrinsecă a lutului, studiind asimilarea de influenţe străine în ceramica tradiţională japoneză, care a fost deosebit de pronunţată în perioada Momoyama.

El a realizat că spiritul de frontieră dintre obiceiurile arhaice (Momoyama şi Edo) şi spiritul modern se bazează pe o libertate selectivă de a apela la anumite canoane, care îi servesc pentru a păşi în afara tradiţiei. Aceste stiluri din tradiţiile Mino, care includ Shino, Oribe, Ki-Seto (galben Seto), Setoguro (negru Seto) şi Karatsu devin o manieră prin care Suzuki inventează forme pentru a exprima idei.
Suzuki este un maestru al roţii de olar, dar este în acelaşi timp şi un maestru al mânuirii pensulei. El foloseşte delicateţea ductului unei tuşe sau linii şi frumuseţea plastică a unei pete de culoare, configurând motive tradiţionale, figurative sau abstracte. De multe ori pe lucrările lui găsim animale, nuduri sau forme geometrice care împodobesc obiectele ceramice.

Cariera de ceramist al lui Goro Suzuki a început în adolescenţă sa, când el dormea aproximativ trei ore în fiecare noapte, pentru a se dedica, în restul timpului, lucrului cu ajutorul roţii de olar. Scopul lui era să ajungă la performanţa de a face 1000 de yunomi (ceşti de ceai) într-o zi. Doar în acest mod, el considera că poate fi numit „un adevărat artizan”. Reuşita l-a făcut să se simtă un meşteşugar desăvârşit. A reuşit performanţa de a modela o ceaşcă de ceai în 30 de secunde. Pasiunea sa pentru cercetarea stilurilor tradiţionale, cum ar fi de exemplu Shino, Oribe, Setoguro şi Ki-Seto, i–a permis libertatea de a se „juca” cu spiritul agilei. Lucrările lui Suzuki sunt modele estetice care includ o latură tradiţională, cât şi una originală.
Vasele sale propun un design simplu, cu motive bazate pe combinaţii de pătrate, dreptunghiuri şi cercuri. Artistul adaugă uneori accente de culoare verde, sub formă de scursuri peste glazură, asemănătoare unei patine, care creează impresia de obiect peste care timpul şi–a lăsat amprenta.

Activitatea lui Suzuki demonstrează stăpânirea perfectă a materialului, care prin manipularea cu măiestrie primeşte o formă de o rustică simplitate. Cariera sa de peste patruzeci de ani de activitate, a început ca olar de producţie. Apoi, a studiat diverse tradiţii istorice abandonate, prin intermediul cărora arta lui s–a rafinat, fiind numit maestru ceramist reverend. Pasiunea pentru argilă, grija pentru tradiţie, folosirea roţilor de olar şi a modelelor vechi de lucru şi cunoaşterea patrimoniului arheologic ceramic aparţinând Japoniei situează munca sa în cea de studiu a istoriei, prin intermediul reactualizării vechilor meşteşuguri.
Unul dintre stilurile cele mai interesante şi încântătoare din ceramica japoneză este Yashichida Oribe. Produse în timpul dinastiei Momoyama acest stil a influenţat nenumăraţi artişti de-a lungul veacurilor. Putem găsi influenţe ale acestui stil tradiţional chiar şi în creaţia Joan Miró. Producţiile Yashichida sunt piese turnate în tehnica denumită „coajă de ou”, fiind uşoare şi subţiri. Atunci când ţii în mână un astfel de obiect te impresionează greutatea mică şi transluciditatea pereţilor ceramici. Goro Suzuki are un simţ aparte în manipularea lutului. El ascultă vocea argilei, pe care o foloseşte ca element stilistic cultural, ce vorbeşte, apoi, prin modelare, despre spiritualitate, limite, aspiraţii şi sentimente. Nu ştiu în ce măsură este o legendă dar, se spune că analizând suprafaţa grafică a unui obiect străvechi din ceramică, cercetătorii au reuşit, ca în cazul discurilor de vinil, să reproducă o melodie pe care meşterul o intona în timpul lucrului. Este greu ca privind obiectele de ceramică al lui Suzuki să nu ai o admiraţie profundă.

Una dintre tehnicile de multe ori uitate din ceramica japoneză, revenită în cercetarea artistică contemporană, este Yobitsugi. Yobitsugi este o „altoire” de cioburi diferite, care lipite împreună creează un soi de vas-mozaic. Goro Suzuki este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani care foloseşte această tehnică şi pe care o „împinge” dincolo de obiceiul tradiţional al unui asamblaj. În anul 2010 Suzuki a expus ciclul de obiecte intitulat Yobitsugi Stacking Boxes la Frank Lloyd Gallery din SUA. Tehnica lui este rezultatul unui proces complex elaborat în atelier. El utilizează nenumărate tipuri de argile cu incizii şi zgârieturi, în piese cu o configuraţie geometrică, o geometrie a formelor primare care prezintă ochiului elemente ale căror virtuţi estetice apelează la o transformare a unei realităţi fragmentare în unitate semnificativă generatoare de sens şi mesaj. Producţiile ceramice ale lui Goro Suzuki transmit un mesaj sintetic al unei muzicalităţi primare, fiind, în fapt, imagini abstracte instrumentate prin intermediul unui limbaj conceptual al unei tipologii de configurare semantică. (Grigore Roibu)

Magia lutului

Ceramica în arta contemporană

Expoziţie de ceramică la Gl Holtegaard
Perioada: 25.03 – 03.06.2011.

Ceramica fiind un mediu al artei contemporane are un impact major pe scena artistică internaţională actuală. Peste tot în lume, artiştii respiră aerul postmodernităţii după mii de ani de cercetări asupra diferitelor materiale ce au condus la crearea unor principii estetice noi asupra producţiilor artistice. Acestea variază de la cele utilitare, cum ar fi de exemplu principiile construcţiei binecunoscutelor cupe sau vase, până la forme asamblate care combină diverse medii artistice. Gl Holtegaard este o galerie de artă şi în acelaşi timp un loc de întâlnire a artelor din trecut cu cele din prezent. Atât artişti contemporani, cu nume notabile, cât şi personalităţi importante din istoria artei clasice, prezintă în acest spaţiu experienţe şi gânduri, adresându-se unui public larg, care vine cu dorinţa de a asista şi contribui la dezbaterile estetice de aici. Accentul se pune pe suporturi artistice, cum ar fi instalaţiile sau filmele şi pe artişti consacraţi, care nu au expus în Danemarca. În plus, programul oferă în fiecare an o importantă expoziţie a unui artist cunoscut pe plan internaţional.

The Magic of Clay – Ceramica în arta contemporană, verifică „pulsul” pe care îl provoacă ceramica în contextul artistic contemporan. Expoziţia este deschisă publicului din data de 25 martie până pe 03 iulie 2011.

Cei mai mulţi oameni cunosc sau simt fascinaţia magică pe care o poate produce o bucată de lut umed. După ce amprenta degetelor a fost imprimată, procesul creativ este în curs de desfăşurare şi, lutul începe transformarea lui, dintr-o materie primă într-o formă cu încărcătură estetică. De mii de ani, argila a fermecat artişti din întreaga lume. În aceste zile Gl Holtegaard prezintă o nouă generaţie de artişti care a descoperit magia lucrului cu ajutorul lutului.

Expoziţia The Magic of Clay – Ceramica în arta contemporană oferă vizitatorilor o gamă largă de lucrări aparţinând unei serii de artişti din toată lumea, care explorează expresivitatea plastică a modelajului cu ajutorul argilei, ca material de lucru cu posibilităţi diverse de exprimare. De la familiarele obiecte ce ne folosesc zi de zi, cum ar fi de exemplu ceştile, vasele şi plăcile ceramice, expoziţia invită vizitatorii să ia contact cu abundenţa formelor din ceramica artistică actuală, cum ar fi de exemplu cea sculpturală, instalaţia şi, nu în ultimul rând, intermedia ca formă de expresie vizuală experimentală ce transmite mesaje.

Artiştii participanţi au acordat atenţie referinţelor mitologice ale lutului, ca element şi formă primordială de expresie, care se transformă din materie primă în produs artistic cu încărcătură estetică. Pentru artistul chinez Ai Weiwei, vasele culturii Ming sunt purtătoare ale semnificaţiei istoriei ce aparţine unei civilizaţii care se racordează celei de consum în care trăim acum.

Artista britanică Clare Twomey se situeză la polul opus, ea demonstrând efemeritatea muncii sale, amplasând în faţa peluzei din clădirea baroc ce adăposteşte galeria 1000 de elemente din porţelan, publicul fiind invitat în trecerea sa să zdrobească în bucăţi piesele ceramice, pentru a contribui fizic în acest proces vremelnic.

Istoria şi tradiţia se intersectează cu „urme” ale epocii moderne în mai multe lucrări din cadrul expoziţiei. Artistul britanic Grayson Perry a devenit celebru în lumea întreagă pentru vasele clasice, frumos pictate cu relatări contradictorii despre putere, sex şi sexualitate, reprezentându-şi subiecţii în contradicţie cu aspectul lor atractiv.

Plasticianul german Jonathan Meese dezvăluie trauma poporului german din timpul războiului, în sculpturi ce inspiră violenţă.

În cadrul expoziţiei sunt prezentate şi o serie de producţii artistice noi, un număr important de lucrări fiind create special pentru acest eveniment. Instalaţiile canadiencei Linda Sormin, care trăieşte în prezent la Copenhaga, sunt asamblaje formate din artefacte inspirate din basme. Fiecare material, proces şi filtru conceptual se „topeşte” unul în celelalt, elementele constructive fiind „încurcate” într-un hibrid în care forma de suprafaţă devine obiect. Împingând obiectele dincolo de funcţia de container sau vas, acest tip de „înglobare” vine din dorinţa artistei de a aplica principiul deconstrucţiei şi, apoi, a reconstrucţiei formei, care capătă astfel expresivitate plastică în sine.

Artiştii danezi John Kørner, Kaspar Bonnén şi Alexander Tovborg au realizat, de asemenea, lucrări noi pentru Gl Holtegaard, creând imagini convingătoare, figurative şi metafizice, în care combină elemente ale culturilor din Vest cu cele ale altor culturi şi religii. Directorul instituţiei, Mads Damsbo, spune: „O dată cu Magia lutului ne desprindem de la sol, pentru a explora semnificaţia, ca punct de plecare pentru creaţia artistică.  Expoziţia ridrică următoarele întrebări: Ce posibilităţi speciale ne oferă lutul şi de ce sunt artiştii zilelor noastre atât de vrăjiţi de acest material vechi? Cred că fizica modelajului cu lut şi momentul de transformare fascinează artiştii mai mult decât oricând”.

Artişti participanţi: Ai Weiwei (CN), Alexander Tovborg (DK), Alexandra Engelfriet (NL), Clare Twomey (GB), David Cushway (GB), Grayson Perry (GB), Hylton Nel (ZA), John Kørner (DK), Jonathan Meese (DE), Kaspar Bonnén (DK), Klara Kristalova (SE), Linda Sormin (CA) şi Thea Djordjadze (GE).

Curatori: Alexander Tovborg, artist, MA The Royal Danish Academy of Fine Arts, Karen Harsbo, ceramist şi Lector la The Royal Danish Academy of Fine Arts. Cei doi curatori au ţinut o serie de prelegeri despre materialele ceramice şi modalităţile în care pot fi folosite ele în procesul educaţional, precum şi dezbateri privind formarea cadrelor didactice în spiritul unor programe educaţionale şi de atelier. (Grigore Roibu; SURSE: Artdaily, Gl Holtegaard)