Salonul Internațional Ars Fotografica Arad 2016

Ediția a XVI-a / Sala Clio a Complexului Muzeal Arad
Vernisaj: marţi, 15.11.2016, ora 18:00.

ars-fotografica-2016Asociația Foto Club Arad (fondată în 1968) vă invită  să participați la vernisajul Salonului Internațional Ars Fotografica Arad – 2016, Ediția a XVI-a. Salonul din acest an este dedicat aniversării a 110 ani de la înfiinţarea primului fotoclub în Arad.

Salonul este sub patronajul AAFR şi a fost organizat conform regulamentelor şi standardelor de organizare ale saloanelor de artă fotografică şi ale Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România.
Vernisajul și decernarea premiilor va avea loc marţi, 15.11.2016, ora 18, la Sala Clio a Complexului Muzeal Arad. În acelaşi loc va fi deschisă o expoziţie de fotografie şi tehnică foto veche arădeană. Toate fotografiile acceptate vor fi proiectate pe un panou, iar 68 dintre ele vor putea fi admirate în rame pe perete.

Cu ocazia acestui salon, împreună cu Consiliul Judeţean Arad, finanţatorul principal al evenimentului, respectiv Centrul Cultural Judeţean Arad, vom tipări un catalog care va avea şi o variantă digitală disponibilă pe site-ul Foto Club Arad după vernisaj.

Juriul, format din Dan N. Buruleanu A.FIAP – Timişoara, Doru W. Gomboş – Arad, Ovidiu Filip – Arad, a acordat  următoarele premii:

 Secţiunea „Liber – Color”:
Premiul I şi Medalia de Aur AAFR – Scripciuc Nelu, Arad  – „Rose”
Premiul II şi Medalia de Argint AAFR – Roibu Grigore, Deva  – „Copacul de foc”
Premiul III şi Medalia de Bronz AAFR – Negoiţă Bogdan, Craiova – „Katyusha”
Menţiune AAFR – Rusu Adela, Oradea  – „Biserica dintre nori”
Menţiune AAFR – Kucsara Tibor, Békéscsaba (Ungaria)  – „Perspektiva – Perspectivă”
Mențiune AAFR – Silaghi Octavian, Vladimirescu – „Solitude”

Secţiunea „Liber – Monocrom”:
Premiul I şi Medalia de Aur AAFR –  Fudulu Cătălin, Bucureşti  – „Perspective in the Carpathian Mountain 5”
Premiul II şi Medalia de Argint AAFR – Rusu Adela, Oradea  – „Vis alb”
Premiul III şi Medalia de Bronz AAFR – Negoiţă Bogdan, Craiova – „Patricia”
Menţiune AAFR –Bánfi Barnabás, Gyula (Ungaria)  – „Lo portre – Portret de cal”
Menţiune AAFR – Pop D. Ovi, Oradea  – „Shape”
Mențiune AAFR – Szegedi Ferenc,  Târgu Mureş – „Singurătate”

La Salonul „Ars Fotografica” au participat 77 autori din 14 localităţi din România (Râmnicu Vâlcea, Craiova, Târgu Mureş, Odorheiu Secuiesc, Arad, Oradea, Bucureşti, Miercurea Ciuc, Deva, Timişoara, Reşiţa, Vladimirescu, Tomeşti, Hunedoara), dar şi din Ungaria (Békéscsaba, Gyula, Orosháza), Serbia (Novi Sad), Slovenia (Kranj) cu 594 de fotografii (301 liber color, 293 liber monocrom). Au fost acceptate 197 fotografii: 105 la color şi 92 la monocrom.

Atelierul lui Adrian Sandu s-a mutat în incinta unei galerii

10Adi SanduAdrian Sandu nu face nimic din ceea ce se obișnuieşte atunci când vine vorba despre o expoziţie. Acest running space, work in progress, instalaţie – sau orice altceva – este mai degrabă pentru el o mişcare, în primă fază pe orizontală, între birou-studio-atelier şi încăperea destinată. Punctul terminus al acţiunii îl reprezintă recrearea fostului spaţiu de lucru într-o locaţie nouă. Remodelarea spaţiului de lucru autentic presupune spontaneitate, lipsa teatralului şi căutarea firescului de fiecare zi. (aradculture.ro).

2Adi Sandu„Aş vrea să pot fi în altă parte” este un asemenea proiect inedit a cărui vernisarea a avut loc vineri, în sala 24 aprilie, în Sala Ovidiu Maitec din Arad. Expoziția poate fi vizitată timp o lună.

9Adi Sandu

Adrian Sandu s-a născut pe 17 septembrie 1968 la Arad. A urmat, între anii 2005 – 2006, cursurile Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte – Secția grafică, după care a făcut, în anul 2011, un master în grafică, fiind, în prezent, Doctor în Arte. Este membru al următoarelor organizațiilor artistice: UAP (din 1997), A.I.A.P. Paris (2001) și Kinema Ikon group (2000).

 Adrian Sandu: Mi-am ales „grup ţintă” publicul larg

7Adi Sandu

Andrei Rosetti: Adrian Sandu, atelierul tău funcţionează, începând de vineri 24 aprilie la o nouă adresă. Poţi să ne spui ce s-a întâmplat şi de unde a pornit proiectul acesta?

Adrian Sandu: Da. 🙂 Totul a început în atelierul/birou pe care îl ocup în cadrul Secţiei de Artă a Complexului Muzeal din Arad, acum câţiva ani, când unii prieteni şi colegi mi-au vizitat atelierul şi s-au arătat tot timpul încântaţi de ceea ce vedeau. În timp ideea a prins contur. (Impulsionat fiind şi de Diana Marincu. Ea mi-a sugerat expunerea unui atelier în incinta unei galerii de artă). Astăzi, proiectul s-a concretizat şi este pus în operă în Sala „Ovidiu Maitec” a Muzeului de Artă din Arad, cum ne place să o numim.

13Adi Sandu

– Ce poate vedea publicul care trece pragul atelierului, mutat pentru o lună în această sală?

– Am gândit aceast proiect sub forma unei instalaţii de proporţii, care să conţină un material cât mai divers din ultima perioadă de creaţie. Divers, deoarece eu la origine sunt grafician (gravor), şi, deşi nu consider că am trădat profesia, în timp am avut curiozitatea să-mi diversific aria preocupărilor şi în sfera picturii. Cu alte cuvinte materialul conţinut în acest work in progress îl reprezintă: colajul, grafica, gravura, pictura, obiectul expuse împreună sau doar stocate. De fapt am încercat realcătuirea spaţiului meu de lucru care să debordeze acel aer/atmosfera proprie atelierului. Motivul? Consider că omul de rând nu are prea des ocazia să intre în contact direct cu acel spaţiu special în care un artist activează, acesta fiind de regulă frecventat de catre colegi de breaslă, critici sau colecţionari. Pornind de la această idee, mi-am ales un „grup ţintă” din rândul publicului larg şi mi-am deschis larg porţile atelierului.

3Adi Sandu

– Vei lucra realmente în perioada următoare în muzeu? Cu public? Putem să îţi facem o vizită?

– Da, acest spaţiu nou creat, nu l-am gândit inert, doar expus şi gata, ci ca pe unul real, viu în care să lucrez efectiv. Deşi sunt uneori „conturbat” de grupuri de elevi sau studenţi pot lucra expus foarte bine, şi bineînţeles astept cu bucurie pe oricine doreşte să calce pragul atelierului.

– Te-ai format ca grafician. Am văzut că încerci diverse medii de exprimare şi tehnici variate. Tehnici consacrate din domeniul graficii, tehnici mixte… mai nou te preocupă pictura în ulei. Cum a fost (re)întâlnirea cu acest univers? De ce pictura în ulei?

– Fără falsă modestie, cred că graficienii sunt o categorie de artişti mai speciali, deoarece sunt cei mai predispuşi înspre improvizaţie şi experiment, poate, astfel, am fost la rândul meu tentat tot timpul de tehnicile mixte şi ceea ce numim de o vreme new media. Dar cu pictura a fost altceva, a fost tot timpul un ideal al meu neîmplinit, o dorinţă ascunsă, pe care parcă o ţineam pentru atunci când voi fi bătrân „artist la pensie”. Dar se pare ca nerăbdarea şi-a pus amprenta pe spiritul meu creator şi nu mi-a mai lăsat răgazul scontat.

11Adi Sandu

Dar, întrebarea e bună, De ce pictura? Sigur, puteam să aleg sculptura, dar cred că lupta cu volumul nu este astăzi un ideal pentru mine. Am ales pictura, pentru culoare, dar paradoxul nu a întârziat să apară deoarece amprenta graficianului care trăieste mai mult între alb şi negru se resimte. Chiar şi în lucrările pe pânză din ultima perioadă lipsa picturalităţii şi a unei abordări specifice pictorului sunt evidente.

– Ce urmează în agenda ta? Proiecte recurente? Proiecte noi?

– De fiecare dată, în ultima perioadă, cănd închei un proiect, îmi propun o reîntoarcere temporară la gravură, o nouă abordare a acestei tehnici, dar cred că s-a produs un blocaj în mintea mea legat de acest subiect. Cumva cred că este vorba despre refuzul de a mă confrunta din nou cu tehnica în defavoarea artei pure, pe de o parte şi pe de altă parte, simt o îndepărtare de arta multiplicabilă, realizată în serie. Cred că aceasta a fost pentru mine de fapt marea miză, căutarea unicitaţii produsului de artă.

5Adi Sandu

Tot mai mult ma gândesc la o continuare a acestui proiect, aşa cum de altfel o sugerează chiar titlul „I WISH I COULD BE SOMEWHERE ELSE”, o transpunere a atelierului după o perioadă de lucru, într-o nouă locaţie, poate la galeria ArtYourself din Bucureşti… poate o reîntoarcere la colaj pornind de la pictură… poate o nouă provocare ce ar putea veni din zona noilor media (având în vedere ultimul proiect din acest an în care voi fi implicat din punct de vedere organizatoric: „e-story – trienala internaţională de ex libris virtual Arad 2015”).

Interviu realizat de Andrei Rosetti

Alexandra Flavia Marcu: Alexandra şi cei şapte vulcani – evoluţie

Lansare de carte
Ceainăria Cărturești Arad (Atrium Mall Arad)
Sâmbătă, 09 noiembrie 2013, ora 18.00

Alexandra Flavia Marcu Alexandra şi cei şapte vulcani- evoluţie

„Copilului trebuie să îi dai rădăcini și aripi”
La început au fost câțiva pași înceți, înceți spre vârfuri de munte, apoi un vis ,,cu stil”, apoi un plan, iar acum a devenit realitate. Pentru „un pui de om din România” – de „doar” 16 ani, – Alexandra Flavia Marcu a pornit în călătoria inimii, mai devreme sau mai târziu, circuitul celor 7 vulcani, devine o destinaţie inevitabilă. Echipa ei, părinții: Dan și Dana, nu o antrenează să devină o profesionistă a ascensiunilor montane, ci o pregătesc pentru viață. Împreună, au dorit să ducă steagul orașului Deva şi al județului Hunedoara pe cei mai înalți munți și așa a început: Mont Blanc 2010, Kilimanjaro 2010, Kazbek 2011, Pico de 2011, Elbeus 2012, Damavand 2013. Acum se pregătesc pentru o nouă expediție, pe muntele Giluwe (4.367 metri) din Papua Noua Guinee, cel mai înalt vulcan din Australia și Oceania.

Cartea este o poveste frumoasă de viață, o frântură din evoluția unei familii.
O familie care și-a descoperit vocația și a urmat-o. O familie care și-a căutat visul și l-a realizat. O familie care a învățat să evolueze, învățându-și copilul să evolueze.

„Numai dacă faci ceea ce îţi place poţi să devii cu adevărat bun.
Vei simţi că ţi-ai găsit drumul şi toate lucrurile din viaţa ta vor începe să se ordoneze.
Atunci vei şti că ţi-ai descoperit vocaţia.
Sper ca această carte să te îndemne să faci primul pas”
Alexandra Flavia Marcu

Moderatorii evenimentului: Ionescu Paul şi Ovidiu Cismaş
Parteneri media: Studio Foto Enigma Arad, Party Arad, Arad Culture, ARQ, FotoClub Arad

Sculptura Azi. 4 discursuri

Ediția a VI-a
Galeria Națională de Artă „Delta” a Uniunii Artiștilor Plastici din Arad
http://www.galeriadelta.com

Vineri, 15 iunie 2012, la ora 18.00, are loc expoziția „Sculptura Azi. 4 discursuri” în Galeria Delta din Arad (Str. Mihai Eminescu, Nr. 2). La cea de a VI-a ediție vor prezenta: Andra Ciocoiu, Jean Chauvelot, Dan Daniel, Benjamin Varga.

Deschiderea va fi realizată de criticul de artă prof. univ. dr. Alexandra Titu și de sculptorul prof. univ. dr. Dumitru Șerban.

Partener: Centrul de creație al artelor vizuale contemporane, Facultatea de Arte și Design Timișoara.
Curatori: Anamaria Șerban și Cosmin Moldovan

Pentru o definiţie a vastului domeniu al sculpturii contemporane, o radiografie a sculpturii contemporane româneşti, o cunoaştere directă a sculptorilor noului val promovăm tineri sculptori. Începând din 2007 prezentăm anual 4 sculptori români, 4 direcţii, 4 tendinţe diferite în cadrul aceleiaşi expoziţii şi totodată diferite faţă de ediţiile precedente.

Update 012

Lumea actualizată a graficianului Adrian Sandu

Până în 12 martie, Sala „Atelier 030202”, destinată artei contemporane, propune expoziţia „Update 012” a graficianului Adrian Sandu, din Arad.

Şcolit la Universitatea de Arte de la Timişoara, artistul, puţin cunoscut publicului bucureştean, deşi a avut două personale în Capitală, în 2003, la „Atelier 35” şi în 2007, la Librăria „Cărtureşti”, s-a remarcat de mai mulţi ani prin arta sa la limita dintre figurativ şi nonfigurativ, prin componenta ludică, dar generatoare de meditaţie asupra lumii contemporane, cu viteza, cu tranzitoriul ei, cu obsesii vizând morbidul.
Prezent atât în expoziţii colective din ţară, dar şi din Japonia, Bulgaria, Italia, Polonia, Lituania sau Mexic, pentru a enumera numai câteva ţări, Adrian Sandu se dovedeşte un artist prolific, cu o evoluţie coerentă.
Începând din 1996, personalele sale de la Wendlingen am Neckar, Tokyo, Agadir sau din diferite oraşe din ţară îl atestă ca o voce distinctă în peisajul grafic românesc contemporan, atât ca imaginar, cât şi ca tehnică.

Expoziţia actuală captează atenţia prin construirea unor spaţii ambigui în care factorul uman este supus acţiunii elementelor aleatorii ce guvernează existenţa, menite să „aducă la zi” situaţii şi sentimente, statute şi visuri. Desigur, cele mai multe dintre ele vin din lumea computerului, invadatorul atotputernic al epocii noastre, transformat din unealtă în director existenţial, pecetluind traseul zilnic cu simboluri sau adrese de e-mail. Rezultatul, un univers haotic, cu personaje plutind peste obiecte banale, acoperite de cifre şi simboluri, de date sau măsurători precise, gravitând jucăuş sau trist în jurul unei case de modă, lăsându-se încadrate de o ramă sau de un monitor, într-o umanitate lipsită de element coagulant real.
Obsesia poate fi una mondenă sau una sexuală, una a călătoriei într-o lume mai mult sau mai puţin virtuală, cu insule şi plaje visate şi desigur mediatizate.

O alienare inconştientă, tradusă în forme aparent naive, în mici geometrizări ce transformă personajul uman în marionetă, păcatul originar în sărbătoare generatoare de noi obsesii, materializate în şerpişorii ce se nasc din capul biblicului şarpe, într-un fel copy-paste la scară diferită, dă naştere acestui univers absurd şi umoristic totodată.
Figurile disparate sunt surprinse uneori în metamorfozarea lor sau într-o halucinantă trecere de la poziţia asemănătoare fetusului dintr-o lucrare la precipitarea într-o abisală lume amintind prin mulţimea simbolurilor şi cruzimea lor de cea a unui Bosch, ca intr-o captivantă gravură.

Cu o linie sintetică, cu o economie de mijloace exemplară, Adrian Sandu realizează ample poveşti, cu detalii minuţioase topite în spaţiul vast şi inform de cele mai multe ori, narând cu umor şi nu o dată cu ironie amară istoria unei umanităţi în goană. După ultima ştire, după ultima modă, după ultimul canon al unei societăţi care nu-şi realizează disoluţia.
Petele de culoare fluidă, transparentă, alternate în unele cazuri cu altele compacte, fac trecerea de la o stare la alta ca în cazul unui joc indecis între om şi umbrele sale actualizate.
O artă conceptuală, în care jocul secund este prezent tot timpul, în care ludicul ascunde gravitatea, în care figurile sunt rareori ceea ce par. Adrian Sandu oferă o secvenţă de istorie sociologică contemporană prin suprapunerea semnelor încifrate peste elementele realităţii, graţie unei remarcabile ştiinţe a meşteşugului, printr-o seducătoare complementaritate a a tradiţionalului cu experimentul. Rezultatul, o lume care reţine fugar atenţia privitorului neavizat prin aparenta ei simplitate, dar mustind de sevă la un al doilea nivel de lectură.

Sobrietatea mijloacelor amplifică ambiguitatea jocului figurativ-abstract, aici şi dincolo, interior şi exterior, ducând selecţia de piese luate în ansamblul lor către o ficţiune romanescă, în care un element simplu se subsumează întotdeauna ansamblului construcţiei.
Actualitatea demersului estetic al graficianului explică impactul avut asupra publicului şi specialiştilor, numărul remarcabil de premii decernate acestui artist tânăr: Premiul UAP-Arad, Premiul de Onoare la Bienala Internaţională de Artă „Vox Humana” din Cehoslovacia, Diploma de Onoare la Concursul internaţional de ex libris din Lituania, la cel de la Soncino din Italia sau de la Gdansk, din Polonia, alături de alte distincţii obţinute la expoziţii şi concursuri internaţionale desfăşurate în România.

Expoziţia de la „Atelier 030202” se înscrie într-un demers al cărui caracter benefic l-am amintit de mai multe ori: prezentarea în faţa publicului bucureştean a creaţiilor artiştilor din alte oraşe ale ţării, mai ales a celor tineri. Este o modalitate de a estima complexitatea fenomenului artistic vizual contemporan. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro