Adrian Ilfoveanu – Păsări

AnnArt Gallery
9 – 30 mai 2012

În spaţiul Galeriei AnnArt puteţi admira sculpturile artistului Adrian Ilfoveanu. Intitulată „Păsări”, aceasta este prima expoziţie personală a artistului, prezentare care se alătură portofoliului de creatori promovaţi de Galeria AnnArt. 15 lucrări realizate în bronz, lemn și piatră vor fi expuse în sălile propriu-zise și în grădină, până pe data de 30 mai 2012.

Artist de mare intensitate și independenţă creativă, Adrian Alexandru Ilfoveanu aparţine generaţiei de artiști afirmaţi după ’89, dar care nu s-a alăturat unei grupări anume și care nu pare să deţină atribute ale unui curent dintre cele care au străbătut artele plastice la noi în ultimii douăzeci de ani. Mai degrabă solitar, Adrian Ilfoveanu aparţine eventual marii tradiţii animaliere în arta plastică, cu ale sale lucrări impresionante ce înfăţișează vietăţi stranii – păsări, pisici, insecte sau bivoli – desprinse dintr-un imaginar mitic și tulburător. Lector la secţia de Sculptură a Universităţii Naţionale de Artă din București, Ilfoveanu are palmares în expoziţii colective în România și în Germania, Norvegia, Danemarca sau Emiratele Arabe.

În cadrul vernisajului (8 mai 2012) a fost lansat catalogul Adrian Ilfoveanu, cu serii fotografice realizate de Steluţa Roșca-Stănescu, imagini care surprind cu mare expresivitate calitatea dramatică a lucrărilor artistului.

AnnArt Gallery s-a înfiinţat în luna mai 2011 și s-a poziţionat drept un susţinător dedicat al artei contemporane, promovând artiști consacraţi și talente emergente deopotrivă. Galeria este situată în Bucureşti, zona Kiseleff/ Arcul de Triumf, la primul etaj al unei clădiri de patrimoniu concepută în anii ’30 de către arhitectul francez Eduard Doneaud, transformat într-un spaţiu expoziţional de prim rang.
SURSA: www.annartgallery.ro
Foto: SensoTv/arte – unde puteţi urmări o prezentare video a expoziţiei.

Francisc Chiuariu, după 20 de ani

Curator: Cosmin Năsui
București, ianuarie 2012

Francisc Chiuariu, unul dintre cei mai inovativi artiști vizuali români contemporani, cu o creație întinsă pe ultimii 20 de ani, deschide în 2012 cel mai mare proiect al său, organizat în cadrul a trei expoziții simultane, în trei spații de marcă: Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia, AnnArt Gallery București și Muzeul Național de Artă Contemporană. Expoziția reunește și prezintă, pentru prima dată pe scena de artă românească, seria „Outdoor”, ale cărei lucrări au fost parte din proiectul românesc Colorând Griul de la Bienala de Artă Contemporană de la Moscova 2011, curatoriat de Cosmin Năsui.

Începută în 2009 și însumând acum peste 50 de piese, „Outdoor” reprezintă cea mai importantă serie din creația lui Francisc Chiuariu (46 de ani). Numeric, seria este foarte generoasă, iar expresivitatea totală a acesteia este rezultatul combinării în aceeași imagine a experiențelor picturii, fotografiei și filmului.
Această traversare a genurilor este posibilă printr-o inovație personală a lui Chiuariu. El folosește încă din seria Rețele (2010) suportul de backlit pentru pictură. Acest suport lucios a devenit marca stilului personal, recognoscibil cu ușurință, al lui Chiuariu, cu migala și perfecțiunea detaliilor și aspectul glamour al întregului obiect. În seria Outdoor, Francisc Chiuariu revoluționează spațiul picturii descompus pe straturi diferite, pe ambele fețe ale suportului. Astfel, pe fața backlit-ului este pictură în ulei, iar pe spate pictură cu cerneluri tipografice. Din punct de vedere tehnic, pictura este vernisată pe față și laminată pe spate.
Cele două straturi de pictură se completează și mai ales funcționează ca două planuri ale spațiului imaginii, stimulând iluzia de profunzime, de pictură 3D.

În picturile seriei „Outdoor” este surprins un loc anume din București, un spațiu public intens circulat de pietoni în diferite momente ale zilei și în toate anotimpurile. Urmărind un spaţiu asemeni fotografului din filmul „Blow up” al lui Michelangelo Antonioni, Chiuariu a înregistrat pe durata unui an de zile oamenii care traversează Piața Unirii din oraș. Profitând de pictura cu layere multiple, artistul schimbă mereu focusul pe trecători sau pe grupuri, din prim-plan până în planul trei și decorul urban. Piramida socială a bucureștenilor se alcătuiește în aceste cadre cinematografice ale dinamicii demografice.
Expoziția Outdoor este însoțită de prima monografie dedicată lui Francisc Chiuariu cuprinzând întreaga sa operă și este produsă de AnnArt Gallery.
Seria Outdoor este expusă la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia între 22 ianuarie și 4 martie 2012. Vernisajul și finisajul au loc în prima respectiv ultima duminică la ora 16.00.
Această serie „Outdoor” cuprinde alte două proiecte importante: secvența „Shadows”, cu peste 20 de piese, găzduită la AnnArt Gallery și MNAC. Chiuariu alege să transforme în pictură pură umbrele realității. Spectaculosul vine din faptul că poți urmări cum realitatea se lichefiază în pictură rămânând în același timp conținută în ambele medii. În această expoziție Chiuariu continuă inovația și introduce lightbox-ul, o casetă luminoasă de dimensiuni mari (80×120 cm), în care este prezentată o lucrare. Lumina provine astfel din spatele picturii și poate trece prin toate culorile spectrului sau se poate opri doar pe una dintre acestea. Fiecare lumină colorată scoate în evidență și respectiv ascunde detalii nebănuite și nevăzute din pictura respectivă.

Seria „Shadows” este expusă la AnnArt Gallery, 15 februarie – 17 martie 2012. Vernisajul are loc miercuri 15 februarie la ora 19.00.
Muzeul de artă contemporană (MNAC) găzduiește o expoziție inedită: o singură lucrare din seria „Outdoor”, în casetă luminoasă, este pusă în dialog cu o lucrare de mari dimensiuni a sculptorului Bogdan Rața.
Expoziția de la MNAC se deschide vineri 20 ianuarie 2012, între orele 12.00 și 13.00.
Monografia va fi lansată la vernisajul AnnArt (15 februarie 2012) și ulterior va fi disponibilă la finisajul Mogoșoaia (4 martie 2012) și în rețele de librării din țară.
Un proiect al: Năsui colecție privată&galerie
Cu sprijinul: AnnArt Gallery
Organizator: Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia.
SURSA: Modernism.ro

Mircea Roman: trupuri, chipuri, revenire

După expoziţia de desene a lui Sorin Ilfoveanu, AnnArt Gallery propune în intervalul 25 octombrie-30 noiembrie 2011 un nou eveniment excepţional: expoziţia personală de sculptură a lui Mircea Roman.

Cîştigător în 1992 al marelui premiu la Trienala de la Osaka şi apoi al unei burse Delphina (1993-1994), artistul a trăit şi a activat timp de paisprezece ani în Marea Britanie, la Londra. Întoarcerea sa „definitivă” în ţară, în 2007, care a coincis cu o expoziţie personală la Muzeul Ţăranului Român, poate surprinde şi contraria, cu atît mai mult cu cît lucrările sale sînt deopotrivă apreciate şi colecţionate, atît în ţară cît şi în străinătate.
Semnatarul acestor rînduri consideră că dintre cele unsprezece expoziţii personale menţionate în CV-ul de pînă acum al lui Mircea Roman, Trupuri şi chipuri de la AnnArt este o a patra expoziţie importantă, în ordine cronologică, după cea din 1989 (de debut), de la Atelier 35 (aflat pe atunci la demisolul Galeriilor Orizont), cea din 1998, de la ACVA Gallery (Londra) şi Dezorient Express de la MŢR, din 2007.

Aceste repere ale biografiei artistice marchează perioade distincte de creaţie şi de înţelegere a sculpturii (ca activitate mentală) de către artist. La prima vedere, Mircea Roman ajunsese la formele care l-au consacrat încă din 1989, de atunci încoace intervenind doar cu mici derogări de la programul său iconografic sau experimentînd în special la nivelul proporţiilor volumetrice. Pe un alt palier al analizei putem constata că, de-a lungul timpului, interesul artistului în ceea ce priveşte relaţia dintre întreg şi parte s-a modificat, fără a fi vorba în mod automat despre evoluţie, ci mai degrabă despre varietate.

Interesat de fizionomie, Roman este la fel de atent cu detaliul şi cu fragmentul, pe care nu încearcă niciodată să-l ascundă în volume monolitice. Curatorul expoziţiei, Adrian Guţă, interpretează pertinent recursul la viziunea „body in pieces“ în sculptura neoexpresionistă a întregii generaţii ’80 (din care face parte şi Mircea Roman), drept răspuns politic la situaţia socio-politică mutilantă din acea perioadă. Conform eseului său critic, „Antropomorfologii în lemn”, publicat în catalogul expoziţiei, „alienarea comunistă a fost înlocuită de cea consumistă, aşadar motivarea contextual-istorică îşi are continuitatea sa”.

Este remarcabilă lipsa de tragism a personajelor lui Roman, în ciuda accentuărilor fizionomice. Ceea ce surprinde sînt ipostazele de prezentare ale acestora: nimic hieratic, nimic comic, nimic grotesc ori maladiv şi totuşi departe de firesc. Apelul la arta egipteană, uneori la culoare, patină sau adeziv la vedere subliniază materialitatea, accentuînd în acelaşi timp iconicul. Ceea ce rămîne constant este arhetipul. Lucrările lui Roman vin parcă din afara timpului istoric cunoscut, fără a păstra nici o evidenţă a apartenenţei la vreun alt timp. Acestea pot trăi împreună, alăturate sau puse în dialog. Selecţia şi aranjamentul operate la AnnArt demonstrează din plin acest fapt.

Revenit în ţară, Mircea Roman rămîne artistul european care fusese încă înainte de rezidenţa sa britanică. Pentru publicul din România, faptul echivalează cu o mai mare prezenţă pe scena locală a artelor vizuale şi simplificarea procedurilor de achiziţie.
În relaţie cu „problema” întoarcerii, considerăm că artistul însuşi este cel mai în măsură să ne spună care sînt coordonatele deciziei. Iată aşadar ce ne-a declarat în exclusivitate Mircea Roman:
Motivul pentru care m-am întors din Marea Britanie este acela că nu am expus acolo cum aş fi dorit. Expoziţiile la care am participat în insulă sînt destul de puţine. Atelierele deschise reprezintă o formă de expoziţie, din punctul acesta de vedere putînd spune că am stat bine. În expoziţii-concurs se intră doar cu recomandări solide, din interior. Personal, am reuşit o dată şi am aflat că a fost un caz singular de primire a cuiva din afara sistemului.
În Londra am lucrat doar cu Beaux Arts, o galerie destul de bună de pe Cork Street. I-am vizitat, le-am arătat ce lucrez, le-a plăcut, m-au expus, au vîndut. După primul succes comercial, au dorit o lucrare de mari dimensiuni, pentru a fi dusă la un tîrg de artă. Am realizat o astfel de lucrare şi mi s-a spus că este atît de puternică încît eclipsează celelalte piese aflate în expunere. Mi-au cerut apoi o lucrare mică. Aceasta a atras atenţia (la tîrg), fiind chiar televizată. Am discutat apoi despre realizarea unei expoziţii personale, dar între timp s-a schimbat directorul şi proiectul a căzut. Aici s-a încheiat colaborarea dintre părţi.
Pe lîngă expunerea în locuri consacrate, m-au interesat şi spaţiile alternative. Am avut lucrări expuse la Riverside Studios, spaţiu aflat în vestul Londrei, în condiţiile în care toată arta se află în est […]. Am mai avut o expoziţie la Fabrica de Ciocolată, dar problema este că în astfel de locuri nu poate fi adusă decît prin relaţii critica de specialitate, omologarea fiind vitală pentru proiectele experimentale sau alternative.
Ca să vă răspund mai cuprinzător la întrebare, mi-am propus să realizez un proiect mai mare şi mai bine pregătit decît tot ce făcusem în Marea Britanie, prin care să încerc să ies la lumină. Acesta a fost Dezorient Express. Am depus proiectul la London’s Art, unde am obţinut punctajul maxim, însă au fost şi alţi artişti cu punctaj maxim, proiectul meu nefiind sprijinit. Consider că prin cele patruzeci de pagini ale documentaţiei făcusem tot ce era posibil din punctul de vedere al managementului artistic. Am realizat că munca mea nu poate penetra sistemul britanic, constatînd totodată că şederea în insulă este inutilă pentru mine. În consecinţă, după paisprezece ani de şedere la Londra, am hotărît să mă întorc.


Faptul de a avea o bună vizibilitate depinde de felul de a fi al fiecărui artist. Pentru unii este mai convenabil să lucreze în străinătate, pentru alţii în ţară. Artiştii din Cluj vînd foarte bine în Occident. O serie de artişti români stabiliţi în ţări apusene expun şi vînd, de asemenea, la preţul pieţei. Pentru mine a fost mai bine că am revenit
”.
(Mihai Plămădeală)
SURSA: Observator cultural

Desenele lui Sorin Ilfoveanu

Lansarea galeriei AnnArt

Noua galerie de artă contemporană AnnArt Gallery anunţă inaugurarea sediului său din strada Mahatma Gandhi nr.1, sector 1, Bucureşti. Evenimentul va fi prezentat printr-o conferinţă de presă, care va avea loc luni, 16 mai, ora 12.00 ȋn sala principală de expoziţie a galeriei.

Proiectul artistic de debut al galeriei este o expoziţie de desen semnată de Sorin Ilfoveanu – un clasic al artei contemporane românești și totodată o prezenţă puternică pe scena expozițională internaţională – cu lucrări ȋn expoziţii, muzee și colecţii private importante ale lumii, de la Veneţia la Tokyo, de la București și Oslo la Paris.

Elev al maestrului Corneliu Baba, coleg de generaţie printre alţii cu Ştefan Câlţia și Sorin Dumitrescu, Sorin Ilfoveanu ocupă astăzi un loc major ȋn peisajul culturii române. Cu un traseu artistic integru, reuşind să evite comenzile cu teme realist-socialiste şi portretele omagiale ȋn anii  ’70 – ’90, artist de o remarcabilă originalitate și forţă creativă, Sorin Ilfoveanu și-a pus ulterior amprenta pe generaţii ȋntregi de tineri artiști – pe care i-a format ca profesor și decan al Facultăţii de Arte Plastice din București. Este decorat cu Ordinul Serviciul Credincios ȋn grad de Mare Ofiţer.

Expoziţia vernisată la AnnArt Gallery, intitulată Desene 2008 – 2011, reunește peste 100 de desene ȋn creion și ȋn creion conte și va fi deschisă publicului în perioada 17 mai – 16 august 2011. Catalogul expoziţiei, la rândul său o frumoasă carte de privit și de ȋnvăţat, parcurge cele 5 secţiuni ale expoziţiei – Banchetul, Rădești, Desene creion Conte, Piţigaia și Grădina și este prefaţat de un studiu scris de criticul de artă plastică Aurelia Mocanu:

Acum, la cei 65 de ani ai artistului, desene putenice și ample se ȋngemănează sub rame de aproape un metru şi jumătate. Sunt prinse sub o semnătură-balama, caligrafiată peste marginile reunite, câte două desene verticale (…). Dintr-o palmă de pământ au rodit chipuri. În stânga, ţarina, în dreapta, făptura.”

AnnArt Gallery (www.annartgallery.ro) îşi propune să promoveze artiști tineri precum și nume consacrate ale artei contemporane românești, să lanseze portofolii de ţinută pe o piaţă de artă în formare. Galeria își propune totodată să recupereze breşa de comunicare dintre artişti şi public printr-un proiect integrat, de lungă durată, menit să dezvolte cote reale de licitaţie, o informare de calitate a publicului larg şi o abordare profesională a lucrării de artă şi a colecţionarului de artă. Suntem intens animaţi de ideea conform căreia arta inspiră și poate schimba realitatea care ne înconjoară.

„Sunt impresionat de această nouă galerie: ‘îmi pare o promisiune fermă către calitate, profesionalism și creativitate” Sorin Ilfoveanu, aprilie 2011.

Galeria se află într-o zonă patrimonială a orașului, în vecinătatea unor repere de arhitectură iconică ale Bucureștiului – între Muzeul Ţăranului Român și Arcul de Triumf – fiind ea însăși situată într-o clădire stil neo-românesc, construită la începutul secolului trecut. În fapt, primul proiect programatic al galeriei a fost chiar conservarea arhitecturii tradiţionale a locului, în care s-a inserat un spaţiu cu dotări de ultimă generaţie a tehnologiei expoziţionale.

Sorin Ilfoveanu s-a născut pe 23 mai 1946, la Câmpulung-Muscel, Sorin Ilfoveanu ȋși petrece copilăria la Piteşti, în Trivale. Rămas fără mama la vârsta de doi ani, copilul Ilfoveanu ȋmpreuna cu familia sa sunt evacuaţi de comunişti din casa de pe Trivale, pe motiv că bunica ţinea ascunsă sabia cu cap de vultur a tatălui său, primită la absolvirea primei promoţii a şcolii de ofiţeri de cavalerie din Câmpulung-Muscel.

Între anii 1953-1964, urmează cursurile liceului Brătianu din Piteşti, unde exista o pleiadă de remarcabili profesori dintre cele două Războaie Mondiale, avându-l, la desen, pe „tata Guţă”, absolvent de Belle Arte la Paris, care îl îndrumă spre pictură. În paralel, urmează cursurile Şcolii Populare de Artă din Piteşti, cu un elev al lui Ciucurencu. Are primul contact cu arta greacă şi Renaşterea în biblioteca profesorului de istorie a artei Steriopol, cu care era vecin; mai apoi, îi descoperă pe Van Gogh, în ediţia Skira, şi pe A. Ciucurencu, în colecţia Meridiane.

Face primele peisaje în ulei la marginea pădurii Trivale şi primele portrete, după bunica sa. Între 1964-1970, urmează cursurile Facultăţii de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, doi ani la grafică, după care trece la pictură, la clasa profesorului Corneliu Baba, avându-i colegi, printre alţii, pe Ştefan Câlţia, Mihai Cismaru şi Sorin Dumitrescu, şi profesori, pe Schileru, la istoria artei, Ghiţescu, la anatomie, Iuca, la gravură.

În ultimii ani, studiază cromatica icoanelor pe sticlă şi a scoarţelor populare, în depozitul Muzeului de Artă Populară (palatul Ştirbey), arta medievală, romanică şi catalană, în biblioteca Uniunii din casa Cerchez (dărâmată de comunişti după cutremur), şi are primul contact cu desenele sgraffitate de pe crucile cimitirelor din nordul Olteniei. După desenele din Caietul 1, făcute sub influenţa acestora din urmă, face seria de gravuri „Vânătorile” (point sèche), pe care le expune ulterior la Galeria Apollo, şi ciclul „Anabasis” (1997-1998), pe care îl expune în anul 2000 la Muzeul Naţional de Artă. În ultimul an, lucrează în atelierul meşterului Baba, alături de o parte din colegii lui de atelier, pictând holul atelierelor din Pangratti.

O cunoaşte pe Ana Ruxandra, studentă la pictură, cu care se va căsători în ultima zi de facultate, când obţine repartiţia la muzeul din Piteşti. Obţine Bursa UAP pentru tineret şi se dedică exclusiv picturii. Începând cu anul 1970, expune în cadrul unor expoziţii de grup şi personale. Sorin Ilfoveanu are o vastă activitate expoziţională, din care amintim (selectiv): personală la Galeria Galateea, unde este remarcat de Ciucurencu (1970), personală la Galeria Municipiului Bucureşti (1977), participă la Bienala de la Veneţia (curator Ion Frunzetti, 1978) şi Sofia (1979), Expoziţie de grup la Perugia, Italia (2010). În perioada anilor ’70, aprofundează pictura în ulei abordând teme cu peisaje şi portrete, intrând în atenţia colecţionarilor de artă şi reuşind să evite comenzile cu teme realist-socialiste şi portretele omagiale. Obţine Premiul pentru pictură al Academiei şi Premiul UAP pentru pictură (1981).

În 1987 face o călătorie de studii în America, împreună cu Florin Ciubotaru (Bursa USIA). Din 1990, după Revoluţie, este chemat de studenţi să predea pictura la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. Între anii 1996 şi 2000 a fost Decan al Facultăţii de Arte Plastice din cadrul Universităţii de Artă din Bucureşti şi, apoi, în perioada 2004-2006 a ocupat funcţia de Rector. Demisionează din această funcţie, în anul 2006, din cauza unui diferend de opinii avut cu Ministerul Educaţiei pe tema doctoratului în arte vizuale. În anul 2000 a primit Ordinul Naţional – Serviciul Credincios în Grad de Mare Ofiţer. În 2002 expune împreună cu Ştefan Câlţia, Adrian Ilfoveanu şi Nicu Ilfoveanu la Littman & White Galleries, Portland, lansează albumul „Grife” în cadrul expoziţiei „Codex Ilfoveanu”, organizată la Galeria Apollo şi are două  expoziţii personale la Muzeul Bruckenthal din Sibiu şi Muzeul de Artă din Cluj (Palatul Banfy), cu o serie de desene cu manuscrise originale la „Fric” (Şt. Agopian), „Saturnalii”, „Câinele pământului”.
SURSA: AnnArtGallery