Cu Adnotările… în Timişoara

Cartea „Adnotări – lecţii de pictură” (Editura Institutului Cultural Român, 2011) a fost, pe data de 5 martie 2013, subiectul unei întâlniri aparte. De astă dată în Timişoara, în Galeria Mansarda a Facultăţii de Arte şi Design.

Adnotări - lecţii de pictură - Galeria Mansarda a Facultăţii de Arte şi Design Timişoara

Adnotări – lecţii de pictură – Galeria Mansarda a Facultăţii de Arte şi Design Timişoara

A fost un prilej poate unic de a-i vedea împărtăşind gânduri pe Dan Haulică, Coriolan Babeţi (din New York prin conexiune internet), Ileana Pintilie, Oliv Mircea, Cornel Ungureanu, Ioan Vultur, Robert Şerban, Vică Tilă Adorian, Andreea Palade Flondor, Dacian Andoni. La aceste momente au fost prezenţi desigur autorii, Constantin Flondor, pictorii din gruparea Noima şi invitaţii lor, alţi foşti sau actuali profesori şi studenţi, colegi artişti.

Dan Hăulică, preşedintele de onoare al AICA

Dan Hăulică, preşedintele de onoare al AICA

Vică Tilă Adorian, decanul Facultăţii de Arte şi Design din Timişoara

Vică Tilă Adorian, decanul Facultăţii de Arte şi Design din Timişoara

Vorbitorii au oferit diverse perspective asupra acestui volum. Între altele, s-a spus în această întâlnire că nu avem o altă carte de acest fel, publicată la noi până acum. În fapt, nu e tocmai aşa, dar se poate spune fără rezerve că sunt într-adevăr puţine titluri care să reuşească să redea, nu doar o perspectivă tehnologică ori pedagogică asupra deprinderii cu lumea picturii, ci una a atelierului de ucenicie, în viul ei. Există „Despre ucenicie” a lui Mihai Sârbulescu, există „Ascult şi privesc” a lui Horea Pastina. Probabil mai sunt şi altele. E de aşteptat acum şi publicarea unei alte cărţi la care de ceva vreme lucrează Andreea Palade Flondor. O carte ce va da seama despre felul în care gruparea Sigma a regândit cândva învăţământul de artă din Timişoara.

Oliv Mircea, critic de artă

Oliv Mircea, critic de artă

Ileana Pintilie, membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă din Paris şi al Asociaţiei Internaţionale a Curatorilor de Artă Contemporană

Ileana Pintilie, membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă din Paris şi al Asociaţiei Internaţionale a Curatorilor de Artă Contemporană

În mansardă s-a vorbit despre pictură şi studiu ca sărbătoare, despre pedagogia convivialităţii, despre individualitate şi grup, despre schela tradiţiei şi prospeţimea experimentului. Despre multe altele… Rămâne parcă peste toate acestea gândul lui Coriolan Babeţi, care vede în Adnotări… o sărbătoare a intimităţii picturii, o aventură a tuşei.

Constantin Flondor

Constantin Flondor

Adnotările… sunt rodul conlucrării pictorului-pedagog Constantin Flondor cu cei ce în 2003 au format gruparea Noima şi cu alţi câţiva foşti studenţi cu trasee ulterioare interesante. Această conlucrare s-a realizat, pe de-o parte, prin natura atelierului de pictură al facultăţii de profil din Timişoara. Pe de altă parte şi peste ani, proiectul cărţii-album de curând tipărite, a presupus o regrupare, un efort comun de documentare, de rememorare, de redactare şi punere în pagină a unor amintiri comune, a unor parcursuri, dar şi a unor date ale prezentului.

Prima parte a lucrării graviteză în jurul unor facsimile. Pagini din caietele pedagogice ale lui C. Flondor. Acestea sunt însoţite de texte pedagogice, adnotări (gânduri şi amintiri de atelier) ale unora din foştii studenţi şi lucrări realizate în perioada studiului. Toate acestea pun în lumină patru teme importante în pedagogia lui Flondor: Pictura în straturi, Între reprezentare şi simbol, Numărul şi geometria şi Perspectiva Renaşterii… convenţie şi adevăr. Rememorarea acestor teme este urmată de oglindirea conţinutului lor (imagini şi mărturii) în preocupările de atelier ale lui C. Flondor.

Coriolan Babeţi - din New York

Coriolan Babeţi – din New York

Cartea prezintă apoi o inventariere a contibutorilor la proiect prin prisma propriilor ateliere şi a parcursului grupării NOIMA. Acest inventar e punctat de rânduri semnate de Ileana Pintilie, Costion Nicolescu, Marius Lazurca şi Marie-Jeanne Jutea Bădescu.
Deşi pleacă de la datele unei documentări pedagogice, proiectul sfârşeşte mai curând într-o sărbătoare a întâlnirii întru meşteşugul picturii şi poetica sa. Pictura, cu vocabularul ei patinat, devine substanţa sărbătorii, liantul prieteniei.

Andreea Palade Flondor

Andreea Palade Flondor

Până acum Adnotările au fost prezentate publicului de către autori în Bucureşti (Galeria Anticariat Curtea Veche) şi în Timişoara (Galeria Mansarda a Facultăţii de Arte şi Design / Galleria 28). În aceste locuri au avut loc expoziţii, colocvii, lansări de carte la care au participat autorii, critici de artă, curatori, scriitori sub bagheta lui Dan Hăulică, preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (AICA). Sperăm ca acest material să ajungă în cât mai multe locuri unde studiul picturii e încă preocupare vie. (Andrei Rosetti)

Vedeţi şi Adnotări – lecţii de pictură

În laboratorul Facultăţii de Arte din Timişoara

În luna mai 2012, Galeria de Artă a Municipiului Hunedoara găzduieşte expoziţia intitulată „Laborator: Textile + Modă”, aparţinând unui grup de studenţi din cadrul Faculăţii de Arte şi Design Timişoara. Am încercat să intrăm în „laboratorul” departamentului Textile, pentru a cunoaşte mai bine activitatea ce se desfăşoară în atelierele facultăţii timişorene, stând de vorbă cu organizatorii evenimentului şi studenţii participanţi.

Moda se reinventează permanent

Andrei Rosetti: Vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre expoziţia pe care aţi deschis-o la Hunedoara?

Andrea Palade-Flondor (Lector Univ. Dr. la Facultatea de Arte şi Design, Universitatea de Vest – Timişoara): Expoziţia de la Hunedoara cuprinde obiecte textile, vestimentaţie, accesorii, imprimeuri, lucrări realizate în diverse tehnici textile specifice studenţilor ce urmează specializările Arte textile – design textil, Modă – design vestimentar.

AR: Aşadar cei care expun sunt studenţi. Ne puteţi spune în ce an sunt şi ce lucrări prezintă publicului?

APF: Sunt studenţii din toţi anii de studiu: anul I, II şi III şi masteranzi. Lucrările sunt atât de la discipline de bază, cât şi experimentale, care explorează tehnici textile.

AR: Prin ce anume se recomandă Facultatea de Arte şi Design din Timişoara, cu specializările amintite? Ce ar trebui să cunoască elevii hunedoreni atunci când se hotărăsc să se îndrepte spre secţiile Facultăţii din Timişoara?

APF: Cele 2 specializări oferă o gamă foarte bogată de opţiuni pentru studenţi, opţiuni creative, abordând concomitent o viziune aplicată, de design şi una artistică, cu posibilitatea de a-şi dezvolta personalitatea în funcţie de felul în care îşi văd, în continuare, cariera. Pot spune că li se oferă posibilitatea de a explora creativ, de a-şi dezvolta abilităţi tehnice concrete, de a-şi îmbogăţi limbajul plastic şi vizual, de a-şi forma o cultură și o viziune în acest domeniu. Vorbim de o direcţie foarte spectaculoasă – moda. Iar, această rută de studiu, aflată într-o facultate de artă, presupune în primul rând o viziune plastică şi apoi tehnică, cultură dublată de cunoştinţe şi abilităţi profesionale concrete, în aşa fel încât studenţii să poată deveni atât creatori, cât şi coordonatori ai unor proiecte complexe dezvoltate în acest domeniu.

AR: Cum este percepută facultatea la nivel naţional şi internaţional? Spuneaţi de o serie de calificative pe care le-aţi obţinut.

APF: Anul trecut au avut loc evaluările programelor de studii la nivel naţional. Aceste cotări ne-au inclus în categoria A, alături de universităţile de arte din Cluj, Iaşi şi Bucureşti, ceea ce însemnă o recunoaştere a calităţii tuturor programelor noastre. La Timişoara facultatea a fost reînfiinţată în anii ’90, a trebuit să se reinventeze, să repornească de la zero şi, iată, a ajuns una dintre cele mai competitive din ţară. Noi pregătim pe trei nivele de studiu: licenţă, masterat şi, apoi, doctorat în arte. Avem rute de studiu complexe și o ofertă bogată de specializări, printre care se numără Moda şi Artele textile.

Moda este o zonă extrem de dinamică. Moda se reinventează permanent, iar studenţii unei asemenea specializări au posibilitatea de a-şi găsi un loc şi un rol în acest sistem complex care oferă multiple opotunități de angajare. Toată lumea care aude de modă înţelege prin aceasta doar design vestimentar sau, eventual, poziţii de coordonator de firmă. Oamenii care lucrează la realizarea unei colecţii fac parte dintr-o echipă complexă, unde nu toţi se ocupă de creaţie. Această echipă cuprinde personalităţi diferite care rezolvă diverse probleme şi colaborează. Din acest motiv există o multitudine de job-uri, unele încă pe cale de a fi create. Există tipuri de calificări care funcţionează în sistemul occidental foarte bine şi pe care, la noi, piaţa nu le-a conştientizat încă. În mod sigur vor exista specializări noi care vor putea fi asimilate de piaţa muncii.

AR: Cu alte cuvinte o dată cu dezvoltarea pieţei de muncă în domeniul artelor vor exista tot mai multe oportunităţi de a lucra în domenii care la noi nu sunt incluse în nomenclatorul muncii?

APF: Da, de exemplu, o rută individuală de studiu în design vestimentar dublată de mai mult management, ar duce către activităţi de coordonare a acestor echipe. Pot apărea calificări ce ţin de promovarea imaginii. Există profesii precum cea de visual merchandiser care la noi este o calificare subconsiderată, fără să necesite studii superioare. Este mai mult decât o ştiinţă coordonarea echipelor de promovare a produselor prin strategii vizuale. Fără a avea însă o pregătire corespunzătoare nu sunt şanse de a face ceva performant. Faţă de designul de produs, aici, cunoştinţele tehnice şi cultura în domeniu de specialitate sunt absolut necesare pentru a face performanţă.

AR: …o poveste de succes?

APF: Una dintre persoanele cu care noi ne mândrim este Cristina Lazăr care a absolvit Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă” din Deva, apoi la Facultatea de Arte şi Design din Timişoara, studii de licenţă şi master şi, în final, doctoratul. În prezent predă la Departamentul de Design şi Arte Aplicate şi are propria firmă, propriul atelier de modă în Timişoara. Se poate spune că este o persoană care a confirmat calitatea învăţământului de la noi.

AR: Cristina are lucrări în expoziţia de la Hunedoara?

APF: Ea nu are lucrări în acestă expoziţie care este destinată studenţilor, în schimb vom găsi lucrări coordonate de Cristina. Am încercat să expunem lucrări recente ale studenţilor din toţi anii de studiu. Strategia nostră este de a-i impulsiona pe studenţii noştrii. Prin evenimentele pe care le organizăm ne propunem să promovăm lucrările lor, pentru a se confrunta cu această energie pozitivă a întâlnirii cu publicul. Există evenimente în care expun şi valorile noastre „deja consacrate”.

AR: Am deschis capitolul poveştilor de succes de la facultatea voastră. Am înţeles că ai un proiect selectat pentru concursul Arts of Fashion din San Francisco (vedeţi site-ul aici). Spuneţi-ne câte ceva despre succesele dvs. de la Timişoara şi nu numai?

Sandra Chira: Am terminat Liceul de Artă de la Baia Mare. Am participat la mai multe olimpiade naţionale în mai multe centre universitare. Am fost, mai întâi, la Iaşi, apoi la Timişoara şi Cluj-Napoca. Aşa am ajus să merg la facultatea din Timişoara. Aici m-am îndrăgostit nu doar de oraş ci şi de energia pe care o degajă centrul universitar timişorean. Sunt în anul II/master. Mai am câteva luni şi termin, după care sper să urmeze doctoratul. Concursul la care vă referiţi se desfăşoară în SUA cu participarea a peste 330 de studenţi din toată lumea. Au fost selectate 50 de proiecte printre care şi al meu. Proiectul constă în realizarea unei colecţii „capsulă” de 3 piese. Finaliştii au posibilitatea de a finaliza în material două din cele trei piese trimise acolo. Premianţii vor avea parte un show realizat de organizatori. Premiile sunt pe măsura concursului şi constau în diverse burse.

AR: Cum este să fi în anul II/master? Studiile tale sunt la final. Performezi? Cum e tranziţia de la studiu la activitatea profesională?

SC: Cazul meu este unul fericit. Am multe proiecte. Poate prea multe uneori… Începând cu anii de licenţă am avut parte de mediatizare. În cadrul licenţei studenţii au expoziţii. Cei de la modă au posibilitatea unei prezentări, un show de modă. Cu această ocazie am avut parte de oameni ce fac parte din lumea modei, veniţi de la Bucureşti, care au apreciat creaţia mea şi m-au promovat. Astfel, am avut ocazia de a avea mai multe prezentări în ţară şi la Bucureşti, intrând în acceastă „familie”, iar acum mă simt onorată să fiu parte a unui astfel de grup.

AR: Ana Maria Marchetanu, care e povestea ta?

Ana Maria Marchetanu: Am venit din Bucureşti şi am „în spate” 3 ani de arhitectură. Am ales design vestimentar în urma unui concurs. Este vorba de concursul Inspired 2010. Am câştigat, atunci, locul I la secţiunea „accesorii”. Acest lucru mi-a dat încrederea că pot urma o facultate de arte. Am ales Timişoara deoarece mă săturasem de Bucureşti. Am vrut să încerc ceva nou.
(n.r. vedeţi concurs inspired 2010)

AR: Am înţeles că şi tu ai un proiect selectat la concursul Arts of Fashion…

AMM: La început nu am fost motivată. Doamna profesoară m-a „împins” şi sprijinit pentru a realiza un proiect care, spre uimirea mea, a fost selectat.

AR: Domnule Victor Gingiu, spuneţi-ne câteva cuvinte despre secţia la care predaţi.

Victor Marian Gingiu: Sunt asistent universitar doctor la Facultatea de Arte şi Design din Timişoara. Predau într-un departament în care diversitatea şi creativitatea se întâlnesc. Diversitatea rezultă din abundenţa şi paleta largă a tehnicilor folosite. De la tapiserie, care se referă în principal la ţesut, la tapiseria contemporană, care foloseşte tehnici şi materiale nonconvenţionale, toate îşi au locul în acest cadru. Adesea sunt folosite tehnici tradiţionale, însă subiectele abordate aparţin contemporaneităţii. Broderia, imprimeul textil, miniatura textilă, ambientul textil fac parte din instrumentarul secţiei în care lucrez şi predau.

AR: Înţeleg că latura meşteşugărească este bine dezvoltată, dar există o mare deschidere pentru creativitate.

VMG: Da, de exemplu broderia se poate realiza atât la maşina de cusut cât şi manual. Subiectele pe care le abordăm aparţin lumii contemporane. Atingem adesea subiecte ce ţin de social, de politic… Am realizat numeroase astfel de expoziţii în care au fost transgresate prin tehnici tradiţionale, subiecte ale lumii contemporane. Există creativitate şi atunci când vorbim de tehnicile abordate. Tehnicile tradiţionale sunt adesea combinate cu utilizarea unor noi medii de exprimare. Studenţii caută să dezvolte, de pildă, compoziţii pe suporturi imprimate, peste care intervin cu o cusătură… Sau, în cazul imprimeului textil avem situaţii în care ei apelează la o abordare personală ce împinge tehnica spre grafică sau chiar pictură de şevalet. Este vorba de exprimări personale spontane care merg pe drumul dezvoltării creative a studentului.
(Interviu realizat de Andrei Rosetti)

Secvenţe şi interferenţe la Mogoşoaia

Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” Mogoşoaia propune o nouă expoziţie surprinzătoare: „Sigma – Secvenţe şi interferenţe”, în cadrul căreia sînt expuse lucrări ale artiştilor Ştefan Bertalan, Roman Cotoşman, Constantin Flondor, Zoltan Molnar, Diet Sayler, Viorel Toma şi Doru Tulcan, realizate cu patru decenii în urmă şi în acelaşi timp necunoscute marelui public.

Vernisajul a avut loc pe 23 octombrie, iar lucrările vor sta pe simeze pînă pe 10 ianuarie 2012. Un astfel de eveniment a fost posibil prin eforturile conjugate ale Doinei Mândru – curator al „Palatelor”, care derulează un proiect de recuperare prin expoziţii a artei abstracte, experimentale, cinetice, constructiviste sau geometrice – şi ale curatorului Andreea Palade Flondor, a cărei recentă teză de doctorat abordează subiectul grupului timişorean Sigma.

Titlul Secvenţe şi interferenţe, dincolo de a acoperi cu generozitate selecţia de lucrări inedite propuse pentru expoziţie, este inspirat, din punctul de vedere al semnatarului acestor rînduri, datorită faptului că la sfîrşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, prin grupurile de creaţie timişorene 111 (1+1+1) şi Sigma, arta românească a cunoscut cele mai puternice interferenţe cu ceea ce se întîmpla în arta europeană a momentului, fiind parte, eventual secvenţă, a acesteia.
Nu este vorba despre împrumut şi adaptare, ci despre idei care „pluteau în aer” în acea perioadă. Intervalul de graţie dintre decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi vizita în China a lui Ceauşescu Nicolae, concretizată în celebrele (şi sinistrele) Teze de la Mangalia, a fost echivalent cu o cenzură mai puţin militantă şi agresivă. Astfel, cercul de bionică organizat de Edouard Pamfil la Timişoara, la care au participat importanţi artişti şi literaţi, a putut funcţiona în legalitate. Discuţiile despre noile curente şi tendinţe în diverse discipline ştiinţifice şi culturale au avut o influenţă covîrşitoare asupra generaţiei de intelectuali care aveau şansa de a se forma atunci, acolo.

Grupul 111, dezintegrat în 1969 prin stabilirea lui Roman Cotoşman în Statele Unite, după participarea membrilor săi la Nürnberg Biennale für konstruktive Kunst, a prefaţat înfiinţarea noului grup, ™ I (Sigma I), cunoscut ulterior ca Sigma. Numele a fost propus de matematicianul Lucan Codreanu, unul dintre intelectualii din jurul cercului de bionică amintit. Dezvoltarea laturii experimentale, precum şi căutările teoretice&artistice în sfera Bauhausului şi a constructivismului au individualizat Sigma faţă de 111, între cele două grupuri de creaţie existînd totuşi o linie continuă.
Expoziţia de la Mogoşoaia surprinde nu doar prin inedit, ci şi prin ceea ce am putea numi modernitate. Peste lucrări nu s-a aşternut praful, la figurat vorbind, datorită faptului că ideile care le-au generat depăşeau conjuncturalul. Convertirea motivelor geometrice în iluzii optice, ieşirea în volum, folosirea unor materiale neconvenţionale, în special pe post de suport pentru semn grafic, colajul şi citatul, ca părţi ale lucrării, sau filmul experimental continuă să provoace intelectual.

Continuînd ideea formelor de exprimare artistică ce plutesc în aer în anumite momente, semnatarul nu poate ignora similitudinile dintre Sigma şi Gruppo T, Zero, Equipe 75 sau Dvizjenize şi (în măsură mai redusă) Studio Azzuro. Lista poate continua, ceea ce ne interesează aici fiind doar faptul că încadrarea în istorie este preferabilă izolării într-o periferie culturală, în numele unei originalităţi contestabile.
Deşi ultimele manifestări Sigma au avut loc în anii ’76 – ’78, desfiinţarea grupului nu a fost anunţată niciodată oficial, componenţii săi continuînd să lucreze individual în direcţia în care o făcuseră pînă atunci. Se poate spune că doar timpul şi evoluţia divergentă a artiştilor au consfiinţit dispariţia sa de pe scena artelor plastice. Din anumite puncte de vedere, spiritul Sigma nu s-a stins pînă în prezent, nu puţini artişti sau teoreticieni (formatori de opinie) continuînd să transmită ideile promovate în context timişorean.
Expoziţia Sigma – Secvenţe şi interferenţe este o piesă pînă acum lipsă dintr-un interesant puzzle şi, în acelaşi timp, un eveniment care poate determina în continuare conştiinţe artistice. (Mihai Plămădeală)
SURSA: Observator cultural
Citiţi pe aceeaşi temă: Sigma – secvenţe şi interferenţe

Sigma – secvenţe şi interferenţe

Grupul Sigma, fenomen cultural curajos
şi unic în peisajul artistic românesc

Sigma – secvenţe şi interferenţe este titlul sub care Muzeul de artă Timişoara şi Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti prezintă la palatul Mogoşoaia, din 23 octombrie, până la 10 ianuarie, o incursiune în creaţia artistică timişoreană a anilor ’70, decisivă în racordarea culturii româneşti la tendinţele majore ale artei europene contemporane.

Expoziţia, prefaţată de Andreea Palade Flondor, prezintă în 52 de piese originale, majoritatea inedite, cărora li se adaugă alte 30 din colecţii private, o largă serie de filme, fotografii, printuri, atmosfera de emulaţie artistică şi intelectuală dezvoltată în cadrul Liceului de arte din Timişoara de profesorii – artişti Ştefan Bertalan, Constantin Flondor, Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ion Gaita şi de plasticienii apropiaţi lor: Roman Cotoşman, Diet Sayler, Zoltan Molnar, Toma Viorel.

Imaginile de arhivă artistică şi pedagogică proiectate în cadrul expoziţiei, rod al cercetărilor îndelungate ale curatoarei, aduc în atenţie numeroase opere de şcoală,  experimente didactice şi înalt artistice ale elevilor liceului de la Timişoara, la rândul lor- astăzi- cunoscuţi artişti şi profesori deplin afirmaţi.

Sigma – Piramida albă, 1971

Constantin Flondor – Pulsator, 1968

Grupul Sigma, succesorul lui 111 după plecarea lui Roman Cotoşman, a constituit un fenomen cultural curajos şi unic în peisajul artistic românesc. Un grup de artişti, toţi profesori la acelaşi Liceu de arte, îşi propun şi reuşesc în anii ’70 să reformeze radical programa şcolară din liceul lor, care capătă caracteristica de experimental, adoptând şi interpretând un ilustru model german, cel al şcolii Bauhaus. Profesorii pornesc, alături de elevii şi, mai târziu, de studenţii lor, într-o rinascimentală şi unic ambiţioasă aventură a cunoaşterii şi a creaţiei, în care îşi asociază filosofi, matematicieni, literaţi, biologi. Studiul lor se apleacă nu asupra unor teme clasice, ci asupra Naturii şi legităţilor ei, nu asupra artei care îi precedă, ci a principiilor ei formatoare.

Ştefan Bertalan – Demonul lui Maxwell, 1968

Chiar dacă membrii grupului Sigma au părăsit – apoi – nonfigurativul şi caracterul asumat experimental al artefactului, esenţa demersului lor a rămas marcată de un pronunţat rol al conceptului, permanent supus interogaţiei, ceea ce face ca multiple sensuri să reverbereze larg şi cu profunzime în opera lor actuală.

Doru Tulcan – Structură spaţială, 1974

Vernisajul expoziţiei de la palatul Mogoşoaia va avea loc duminică 23 octombrie, orele 16.00, în prezenţa lui Constantin Flondor Străinu, unul dintre membri marcanţi ai grupării.